Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Категория: Мысли
Все стихи автора: Djl6m6dnn1r
Дата публикации: 4 июля 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 551
Стихи из этой категории
Ploaia mea
Tu ploaie curatä, iar cazi pe pămånt,
Să curăți pământul de tot ce-i murdar!
Mä plouă pe mine, pătrunde-mi in suflet
Vorbeste cu mine, sopteste-mi în gänd!
Ascultă -mi chemarea și stai langă mine,
Te rog sä m-alinți cu picăturile tale!
De-ai ști ce mult mi te-asemeni cu mine,
Citeste-mă -n suflet, ș-apoi mă arată la lume!
Tu vii să adapi orice gură-nsetată de apă
Eu mă zbat să våslesc corabia drept,
Tu vii calmă, alteori esti rece, si-nvolburată,
Eu însă, îs naivă și bună, alteori is nebună!
Tu ștergi lacrimi ce dor, din suflete goale,
Tu stingi arșița si focul, când arde planeta,
Tie florile toate ți se-nchină și toate învie,
Tu creezi fantezie, tu ploaie, compui poezie!
Tu mă faci fericitä si mă faci să zâmbesc
Tu mă mângâi, când eu plâng și nu mă trădezi,
Când eu strig , picăturile tale ma liniștesc .
-Hai să bem o cafea, mai am să îți povestesc!
Hai, tu scaldă-mă, să nu mi se vadă lacrimile
Ce se preling brăzdandu-mi obrazul!
Ia-mă de mână, hai să dansăm, vreau sa mă joc
Ca in copilărie mea, când nu îmi lipsea hazul.
Te rog, dacă pleci, ia cu tine tristețea și răul
Ce ne bântuie viata si gândul și dorul,
Aruncă-le in hăul cel mai adanc și abrupt!
Si-napoi, s-aduci liniște și fericire pe pământ!
Hai, acuma tu du-te, căci soarele mă ceartă
El vrea să-mi zâmbească, șovăind ca un rege.
Te rog sa mai vii, să m-alinti, să mă curati
De toatä intinäciune ce zace in mine, îs rece!
Eu te voi aștepta în fiecare zi si noapte
Sä mai barfim despre ce se întâmplă...și noi.
Sä mă inspiri , să mai scriu despre cine sunt
Si ce fac si ce rost am eu pe acest pămant!
Iti multumesc PLOAIA mea, că m-ai ascultat,
Tu , stiu cä esti fără de päcat și mai stiu,
Că tainic, imi vei păstra tot ce ti-am spus
Si imi vei da aripi să zbor până,...la apus!
Eu te asteeeept , ploaia mea!
31 iulie 2019, Adriana.
OMULE ,NU EȘTI SĂRAC !.
Ades ,aud : sunt sărac ,m-am trezit în sărăcie !
Cum poți să fii sărac , când ai o casă ?
La prânz ai ce pune pe masă ,
Haine groase să te apere de ger
Ai lumină ,ai căldură ai copilași cuminți
Tu mamă și tată i-ai învățat ce-i modestia
Știu ce înseamnă omenia
Știu care le este datoria
De la voi a învățat ce-i munca
Și ce-i mai important ,iubirea !
Omule, tu nici nu știi cât de bogat ești
Plânge-l pe cel ce are avere
Ce are el în afară de bani ?
Are altă mângâiere ?
Știe el ce e iubirea ,fie ea de orce fel ?
La urmă cu ce se alege ?
Somnul nopții zbuciumat
Dușmani mulți a adunat
Moștenitorii stau la pândă
Ei vin la totul de-a gata
Om bogat ,pentru ce ai adunat?
Vezi tu , asta îți va fi răsplata !...
Doar poemele - V
Bolta stelară
inundă-n lumină
ringul terestru,
cupola surâde,
glasuri nebune
dau răsuflări
forjelor,
sufletele se prăjesc
ecologic,
viitorul fandează,
trecutul loveşte,
arbitrează prezentul,
viaţa sau moartea
va umple trofeul,
trecutul muşcă,
sângerează avenirea,
omenirea aclamă,
moartea stăpâneşte
clepsidra,
umbre îmbrăcate
în piele se plimbă
pe Terra.
Doar poemele
aduc în dorul lui mâine
iubirea de ieri,
păstrează în slove
frânturi de viaţă
ascunse de soare
în altă galaxie.
Ele, poemele,
dau gând cuvântului,
renasc în suflet
melodia trăirilor.
Gandurile povestilor
Te tot prefaci ca esti bine, dar nu esti
De asta pe site-ul asta iti scrii propriile povesti.
Să mori ca un câine
ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină
este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră
a unei securi de luptă pe care se așează un fluture
sfidând toate principiile fizicii
legea gravitației
a cauzei și efectului
și a unei umbre fără identitate care mă acoperă
insinuându-se între mine și restul Universului
încă nu înțeleg ce caut acolo
în mijlocul drumului
răstignit
dacă nu mi-aș vedea viața pe dinaintea ochilor
trecând ca o pasăre încolțită de uliu
într-o fracțiune de secundă
aș putea crede că am murit
mă agăț cu toată forța aceasta teribilă a gândului
de fiecare secvență
care depășește cinetic puterea de cuprindere a ochiului
și care țâșnește parcă dintr-un accelerator de memorie
de la copilul în pantaloni scurți
care aleargă după același fluture
pe care-l văd acum și pe tăișul securii
la primul sărut
la prima noapte de dragoste
la inelul de nuntă de pe degetul Ioanei
și trecerea mamei la cele veșnice
apoi la omul din spatele umbrei
pe care-l simt în ascuțișul securii
privind consternat de pe margine…
Ploaia mea
Tu ploaie curatä, iar cazi pe pămånt,
Să curăți pământul de tot ce-i murdar!
Mä plouă pe mine, pătrunde-mi in suflet
Vorbeste cu mine, sopteste-mi în gänd!
Ascultă -mi chemarea și stai langă mine,
Te rog sä m-alinți cu picăturile tale!
De-ai ști ce mult mi te-asemeni cu mine,
Citeste-mă -n suflet, ș-apoi mă arată la lume!
Tu vii să adapi orice gură-nsetată de apă
Eu mă zbat să våslesc corabia drept,
Tu vii calmă, alteori esti rece, si-nvolburată,
Eu însă, îs naivă și bună, alteori is nebună!
Tu ștergi lacrimi ce dor, din suflete goale,
Tu stingi arșița si focul, când arde planeta,
Tie florile toate ți se-nchină și toate învie,
Tu creezi fantezie, tu ploaie, compui poezie!
Tu mă faci fericitä si mă faci să zâmbesc
Tu mă mângâi, când eu plâng și nu mă trădezi,
Când eu strig , picăturile tale ma liniștesc .
-Hai să bem o cafea, mai am să îți povestesc!
Hai, tu scaldă-mă, să nu mi se vadă lacrimile
Ce se preling brăzdandu-mi obrazul!
Ia-mă de mână, hai să dansăm, vreau sa mă joc
Ca in copilărie mea, când nu îmi lipsea hazul.
Te rog, dacă pleci, ia cu tine tristețea și răul
Ce ne bântuie viata si gândul și dorul,
Aruncă-le in hăul cel mai adanc și abrupt!
Si-napoi, s-aduci liniște și fericire pe pământ!
Hai, acuma tu du-te, căci soarele mă ceartă
El vrea să-mi zâmbească, șovăind ca un rege.
Te rog sa mai vii, să m-alinti, să mă curati
De toatä intinäciune ce zace in mine, îs rece!
Eu te voi aștepta în fiecare zi si noapte
Sä mai barfim despre ce se întâmplă...și noi.
Sä mă inspiri , să mai scriu despre cine sunt
Si ce fac si ce rost am eu pe acest pămant!
Iti multumesc PLOAIA mea, că m-ai ascultat,
Tu , stiu cä esti fără de päcat și mai stiu,
Că tainic, imi vei păstra tot ce ti-am spus
Si imi vei da aripi să zbor până,...la apus!
Eu te asteeeept , ploaia mea!
31 iulie 2019, Adriana.
OMULE ,NU EȘTI SĂRAC !.
Ades ,aud : sunt sărac ,m-am trezit în sărăcie !
Cum poți să fii sărac , când ai o casă ?
La prânz ai ce pune pe masă ,
Haine groase să te apere de ger
Ai lumină ,ai căldură ai copilași cuminți
Tu mamă și tată i-ai învățat ce-i modestia
Știu ce înseamnă omenia
Știu care le este datoria
De la voi a învățat ce-i munca
Și ce-i mai important ,iubirea !
Omule, tu nici nu știi cât de bogat ești
Plânge-l pe cel ce are avere
Ce are el în afară de bani ?
Are altă mângâiere ?
Știe el ce e iubirea ,fie ea de orce fel ?
La urmă cu ce se alege ?
Somnul nopții zbuciumat
Dușmani mulți a adunat
Moștenitorii stau la pândă
Ei vin la totul de-a gata
Om bogat ,pentru ce ai adunat?
Vezi tu , asta îți va fi răsplata !...
Doar poemele - V
Bolta stelară
inundă-n lumină
ringul terestru,
cupola surâde,
glasuri nebune
dau răsuflări
forjelor,
sufletele se prăjesc
ecologic,
viitorul fandează,
trecutul loveşte,
arbitrează prezentul,
viaţa sau moartea
va umple trofeul,
trecutul muşcă,
sângerează avenirea,
omenirea aclamă,
moartea stăpâneşte
clepsidra,
umbre îmbrăcate
în piele se plimbă
pe Terra.
Doar poemele
aduc în dorul lui mâine
iubirea de ieri,
păstrează în slove
frânturi de viaţă
ascunse de soare
în altă galaxie.
Ele, poemele,
dau gând cuvântului,
renasc în suflet
melodia trăirilor.
Gandurile povestilor
Te tot prefaci ca esti bine, dar nu esti
De asta pe site-ul asta iti scrii propriile povesti.
Să mori ca un câine
ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină
este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră
a unei securi de luptă pe care se așează un fluture
sfidând toate principiile fizicii
legea gravitației
a cauzei și efectului
și a unei umbre fără identitate care mă acoperă
insinuându-se între mine și restul Universului
încă nu înțeleg ce caut acolo
în mijlocul drumului
răstignit
dacă nu mi-aș vedea viața pe dinaintea ochilor
trecând ca o pasăre încolțită de uliu
într-o fracțiune de secundă
aș putea crede că am murit
mă agăț cu toată forța aceasta teribilă a gândului
de fiecare secvență
care depășește cinetic puterea de cuprindere a ochiului
și care țâșnește parcă dintr-un accelerator de memorie
de la copilul în pantaloni scurți
care aleargă după același fluture
pe care-l văd acum și pe tăișul securii
la primul sărut
la prima noapte de dragoste
la inelul de nuntă de pe degetul Ioanei
și trecerea mamei la cele veșnice
apoi la omul din spatele umbrei
pe care-l simt în ascuțișul securii
privind consternat de pe margine…
Другие стихотворения автора
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Aștept....
Îmi aștept sfârșitul,
Tăcut, blocat în singurătate,
Îmi aștept sfârșitul,
În lacrimi lipsite de dreptate....
Vreau să plec departe,
Vreau să rămân doar eu cu mine,
Vreau să plec departe,
Dar... nu vreau să renunț la tine....
Fara titlu
Cum aș putea să zâmbesc din nou și să fiu fericit cu gândul la viitor
Dacă de când m-a părăsit sufletul mi-a rămas pe deplin gol
Viața-mi este în declin, acaparat de coșmaruri refuz să redevin visător
Fericirea drept în față dar eu decid mereu să fac câte un ocol
Pe drumul vieți stau cu ochi după tine și nu țin cont absolut de loc-
De cea ce mă înconjoară, dacă mai fac un singur pas cad de pe bloc
Rămas făfă șanse mai am o speranță și parcă îți aud din nou vocea dulce
O simt cum mă cheamă, o urmez fără să știu unde m-ar putea duce
Din cauza ei azi s-a vândut mai puțin cu o cruce, însă sincer nu sunt fericit
A fost doar o iluzie dulce, datorită ei trăiesc dar mă simt de parcă am înebunit
Mă las prea ușor ghidat de sentimente, mă las prea ușor acaparat de regrete
La nervi îmi las mult prea ușor sângele din pumni pe fiecare perete
Nu știu ce să mai cred, nu pot să-mi găsesc un reper după care să mă ghidez
Îmi trăiesc fiecare zi fără de control, ca într-un coșmar încă sper că visez
Am renunțat la idea de a-mi lua pistol pentru că știu că nu pot să mă controlez
Vocile din cap mă ceartă simt cum clachez și încep să delirez
Uneori și eu rămân mască când văd în ce hal grotesc pot să gândesc.
Când ceva mă apasă... mă doare când văd că n-am cu cine să mă sfătuiesc
Aproape seară de seară mă întreb "Oare de ce pula mea încă mai trăiesc"
Când sunt la un pas de moarte, la un pas să las totul în urmă, îmi amintesc....
Nu am cum să o las în spate pe singura persoană pe care o iubesc
N-am să renunț atât de ușor cu toate că viața mi-o disprețuiesc
O să sune ciudat însă simt întunericul cum îmi inundă sufletul rece
Simt o chemare ce nu-mi dă stare, simt cum fericirea pe lângă mine trece
Când închid ochii îi văd chipul și îmi doresc să nu-i mai deschid niciodată
Vreau s-o privesc mereu chiar dacă rămân blocat într-o lume de gheață
Vreau să o simt mereu la mine-n suflet la fel cum am simțito prima dată
Vreau să fie lângă mine în clipa de față pentru că nu cred în altă viață
Cu toate că vorbesc despre suflet nu am conceptul de viață spirituală
Cu toate că o iubesc și în gândul meu este doar ea tot am inima goală
Mă pierd în gânduri mai mereu, gândesc prea mult dar uit să și vorbesc
Este suficient să te uiți în ochii mei ca să înțelegi cuvintele ce nu le rostesc
Poate dacă mor...
Poate că moarte-mi este în zadar
Însă viața-mi oferă acest dar
Cum să refuz să scap din coșmar
Toate zilele-mi au un gust amar
Iubirea pentru mine e blestem
Pentru fericire sunt nedemn
Îmi doresc doar o cruce de lemn
Pentru că ea nu vine când o chem
Ea nu m-aude noaptea când o strig
Nu mă-ncălzește când mi-e frig
Nu m-aprinde când mă sting
Nu mă-nvie când sunt mort
Nu-mi dă nimic când pierd tot
Nu mă stinge când iau foc
Nu m-așteaptă când stau pe loc
Ea merge doar în față
Nu-i pasă de-a mea viață
Nu vede că mă pierd în ceață
De asta îmi doresc să mor
Să mă conving că totu-i trecător
Poate așa am să scap de-al tău dor
Dacă mor poate n-am să te mai iubesc
Sau poate mor ca prostul și greșesc
Dar ce să fac dacă fără tine înebunesc
Vreau să mor, doar asta îmi mai doresc
Dacă nu pot să fiu cu tine ce sens au toate?
Ți-am jurat c-am să te iubesc și după moarte
Acum sunt curios dacă asta chiar se poate
De obicei nu fac promisiuni nefondate
Aș vrea
Aș vrea să trăiesc într-o lume-n care
Cuvintele nu-s goale ci-s pline de valoare
Aș vrea să pot să-i cred pe toți pe cuvânt
Să nu fie nevoie de niciun jurământ
Aș vrea să trăiesc singur pe pământ
De singurătate să nu mă-nspăimânt
Pentru că mai bine-s singur pe lume
Decât să mă simt singur în mulțime
Fara titlu
Iubirea doare tare și eu simt că nu mai pot
Iubirea doare tare de asta am ales să-i pun stop
Tot ce-am îndurat am îndurat degeaba, sa dovedit că n-avea rost
Ce sens are să tragi tare dacă tragi fără ca măcar să ai un scop
Nu poți să iubești pe deplin dacă ai sufletul pe jumătate mort
Fără ea te simți al nimănui, singur și incomplet
Așa te-ai simțit mereu, în viața ta n-a fost nimic perfect
Ți-ai pus speranța în ea pentru că o vedeai fără nici un defect
N-aveai de unde să ști că asta îți va aduce cel mai mare regret
N-aveai cum să ști c-ai s-ajungi să plângi seară de seară
Nu credeai că iubirea asta blestemată te va lăsa cu inima goală
Nu credeai că sentimentele tale față de ea pot să fie o greșeală
Nu știai că vorbele dulci pot să-ți facă viața amară
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Aștept....
Îmi aștept sfârșitul,
Tăcut, blocat în singurătate,
Îmi aștept sfârșitul,
În lacrimi lipsite de dreptate....
Vreau să plec departe,
Vreau să rămân doar eu cu mine,
Vreau să plec departe,
Dar... nu vreau să renunț la tine....
Fara titlu
Cum aș putea să zâmbesc din nou și să fiu fericit cu gândul la viitor
Dacă de când m-a părăsit sufletul mi-a rămas pe deplin gol
Viața-mi este în declin, acaparat de coșmaruri refuz să redevin visător
Fericirea drept în față dar eu decid mereu să fac câte un ocol
Pe drumul vieți stau cu ochi după tine și nu țin cont absolut de loc-
De cea ce mă înconjoară, dacă mai fac un singur pas cad de pe bloc
Rămas făfă șanse mai am o speranță și parcă îți aud din nou vocea dulce
O simt cum mă cheamă, o urmez fără să știu unde m-ar putea duce
Din cauza ei azi s-a vândut mai puțin cu o cruce, însă sincer nu sunt fericit
A fost doar o iluzie dulce, datorită ei trăiesc dar mă simt de parcă am înebunit
Mă las prea ușor ghidat de sentimente, mă las prea ușor acaparat de regrete
La nervi îmi las mult prea ușor sângele din pumni pe fiecare perete
Nu știu ce să mai cred, nu pot să-mi găsesc un reper după care să mă ghidez
Îmi trăiesc fiecare zi fără de control, ca într-un coșmar încă sper că visez
Am renunțat la idea de a-mi lua pistol pentru că știu că nu pot să mă controlez
Vocile din cap mă ceartă simt cum clachez și încep să delirez
Uneori și eu rămân mască când văd în ce hal grotesc pot să gândesc.
Când ceva mă apasă... mă doare când văd că n-am cu cine să mă sfătuiesc
Aproape seară de seară mă întreb "Oare de ce pula mea încă mai trăiesc"
Când sunt la un pas de moarte, la un pas să las totul în urmă, îmi amintesc....
Nu am cum să o las în spate pe singura persoană pe care o iubesc
N-am să renunț atât de ușor cu toate că viața mi-o disprețuiesc
O să sune ciudat însă simt întunericul cum îmi inundă sufletul rece
Simt o chemare ce nu-mi dă stare, simt cum fericirea pe lângă mine trece
Când închid ochii îi văd chipul și îmi doresc să nu-i mai deschid niciodată
Vreau s-o privesc mereu chiar dacă rămân blocat într-o lume de gheață
Vreau să o simt mereu la mine-n suflet la fel cum am simțito prima dată
Vreau să fie lângă mine în clipa de față pentru că nu cred în altă viață
Cu toate că vorbesc despre suflet nu am conceptul de viață spirituală
Cu toate că o iubesc și în gândul meu este doar ea tot am inima goală
Mă pierd în gânduri mai mereu, gândesc prea mult dar uit să și vorbesc
Este suficient să te uiți în ochii mei ca să înțelegi cuvintele ce nu le rostesc
Poate dacă mor...
Poate că moarte-mi este în zadar
Însă viața-mi oferă acest dar
Cum să refuz să scap din coșmar
Toate zilele-mi au un gust amar
Iubirea pentru mine e blestem
Pentru fericire sunt nedemn
Îmi doresc doar o cruce de lemn
Pentru că ea nu vine când o chem
Ea nu m-aude noaptea când o strig
Nu mă-ncălzește când mi-e frig
Nu m-aprinde când mă sting
Nu mă-nvie când sunt mort
Nu-mi dă nimic când pierd tot
Nu mă stinge când iau foc
Nu m-așteaptă când stau pe loc
Ea merge doar în față
Nu-i pasă de-a mea viață
Nu vede că mă pierd în ceață
De asta îmi doresc să mor
Să mă conving că totu-i trecător
Poate așa am să scap de-al tău dor
Dacă mor poate n-am să te mai iubesc
Sau poate mor ca prostul și greșesc
Dar ce să fac dacă fără tine înebunesc
Vreau să mor, doar asta îmi mai doresc
Dacă nu pot să fiu cu tine ce sens au toate?
Ți-am jurat c-am să te iubesc și după moarte
Acum sunt curios dacă asta chiar se poate
De obicei nu fac promisiuni nefondate
Aș vrea
Aș vrea să trăiesc într-o lume-n care
Cuvintele nu-s goale ci-s pline de valoare
Aș vrea să pot să-i cred pe toți pe cuvânt
Să nu fie nevoie de niciun jurământ
Aș vrea să trăiesc singur pe pământ
De singurătate să nu mă-nspăimânt
Pentru că mai bine-s singur pe lume
Decât să mă simt singur în mulțime
Fara titlu
Iubirea doare tare și eu simt că nu mai pot
Iubirea doare tare de asta am ales să-i pun stop
Tot ce-am îndurat am îndurat degeaba, sa dovedit că n-avea rost
Ce sens are să tragi tare dacă tragi fără ca măcar să ai un scop
Nu poți să iubești pe deplin dacă ai sufletul pe jumătate mort
Fără ea te simți al nimănui, singur și incomplet
Așa te-ai simțit mereu, în viața ta n-a fost nimic perfect
Ți-ai pus speranța în ea pentru că o vedeai fără nici un defect
N-aveai de unde să ști că asta îți va aduce cel mai mare regret
N-aveai cum să ști c-ai s-ajungi să plângi seară de seară
Nu credeai că iubirea asta blestemată te va lăsa cu inima goală
Nu credeai că sentimentele tale față de ea pot să fie o greșeală
Nu știai că vorbele dulci pot să-ți facă viața amară