Случайные публикации :)
Darul Timpului
Preţuieşte fiecare clipã,
Datã ţie-n dar, spre-a o trãi!
Nu face din clipe o risipã;
Fã ce poţi sã faci, dar nu în pripã,
Cât eşti încã viu, printre cei vii!
Fiecare clipã, datã ţie,
Trasã de pe-al timpului mosor,
E-un condei ce zi şi noapte scrie,
Este şi arvunã, şi simbrie,
Pentru care eşti rãspunzãtor!
Clipã peste clipã, se adunã
Ca ghirlande dese şi subţiri;
Şi-aşezate astfel, împreunã,
Strâng şi împletesc într-o cununã
Triste sau duioase amintiri...
Chemarea
Caut liniștea de alta dată,
zâmbetul a dispărut,
mimez un zâmbet schițat plin de durere,
spune mi cât de tare ai vrut distrugerea aceasta,
privesc oglinda și vad durere,
pot numără clipele,
zâmbetele noastre false irosite,
durerea m a transformat intr un manechin,
atâta durere în suflet,
atâta iertare de păcate,
atâta ceartă în suflet,
șterge-mi dragă inimă, vocea iritată
gândul de a fi înțeles,
păcatul de a fi iertat,
sărută mi buzele,
simte sângele care revarsă,
lacrimile ajung prea departe,
strânge-mi sufletul aproape,
simte-mi chemarea de ajutor,
simte dorul meu de chemare,
iubește mi trupul ce plânge,
buzele mimează și suflă ușor un simplu "AJUTOR"
de ce nu vezi chemarea?
de ce nu mi privești ochii îndurerați?
plină de durere, azi rostesc "INTELEGE MA"
o adiere de simfonii albastre/4
pe marginea drumului,
netam-nesam,
a inflorit un mac,
cam pricăjit săracu'.
iute,
o buburuză
a venit, să constate
ce s-a întâmplat.
Satul care moare!
Mă-ntorc în satul meu natal,
De unde am plecat demult,
Și multe lucruri nu îmi plac,
Când oameni-i ascult
Pe uliți nu mai sunt copii,
Să bată mingea, să fure poame,
Și doar câțiva hâtri bătrâni,
Plângându-se că vor muri de foame
Pe drum mă întâlnesc cu semeni,
De vârsta mea și-mi e rușine,
Că nu mai știu să-i chem pe nume,
Timpul furând și de la ei și mine
Ajung la cimitirul mut din sat,
Unde mama se odihnește,
Mă reculeg și flori depun,
Pe care ochiul le stropește,
Trec și pe la casa părintească,
De care-mi este atât de dor,
Privesc la curtea cu verdeață,
Și-admir cerdacul cu pridvor,
Aici e locul unde m-am născut,
Și-am mers eu zi de zi la școală
Cum aș putea vreodată să o uit,
Pe mama ce striga, copile scoală
De după gard mă uit la sat,
Care nu mai arată ca-nainte,
Văd multe case cu gard stricat,
Imaginea e totul și ea nu minte
Plec din satul care moare,
Trist și plin de-amărăciune,
Mâna tatei o sărut,
Și în gând spun..rugăciune!
Se apropie toamna
Cu pași fini se apropie toamna
Nedorită de vara lungă
Vara,lacomă de secetă și arșită
Canicula își schimbă traiectoria
Scad gradele temperaturii,cand,
Sună clopotul toamnei
Cu gust de struguri dulci.
Doua trairi
Pulsul vieții,gândul la moarte-doua trăiri,aceeași carte,
Zambet și lacrima,îngemănate,
Zbor spre fericire,apoi,prăbușire,
Apusul negru,in zare,departe,
Azi,răsăritul strălucind,
Lumina și întuneric,în aceeași privire,
Tristețea,ca un glas de clopot,
Viața,te rog,canta asurzitor sa acoperi acest glas
Tulburător,,obsedant,atât de gol...
Am obosit,mi-e greu sa zbor,
Aripile îmi sunt apasate de gândul morții,
Viața,ia-ma-n vârtejul tau,orbeste-ma cu strălucirea ta,
Sa uit de ultima filă din cartea mea,
De finalul atât de trist al sorții..