Buticul cu flori

La buticul cu flori
De pe strada numărul 12
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
Pe pervazurile lunguiețe
Bujori și sânziene se aștern,
În încăperea mobilată,
Simfonia patefonului modern.
 
La buticul centralizat
Se oferă crizanteme,
Care alegorice cu finețe
Înaintează prin vreme.
 
Zvelte roze seculare
Tutelează puritanul ansamblu,
Crăițele trecătoare și fade
Dând un epilog de trianglu.
 
La buticul încărcat și mistic
Se scindează ierarhii,
Despoți, regi și cneji
Îmbătați de anarhii.
 
Peste macii sângerii
Se rup nori și zări,
Se ridică cabriolete-n străzi,
Podețe peste oceane și mări.
 
La buticul cel cu flori
Mereu este cald și rece,
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
 

Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Rarés Girea poezii.online Buticul cu flori

Дата публикации: 20 января

Просмотры: 31

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Ele

Din vremi de mult trecute

Sosit-au ele acum,

In bezna.

 

Langa pârâiașul din padure,

Casa aceea, mare

E a lor.

 

Am fost acolo si pot spune

Locul meu e langa ele.

Cine-s ele?

Vrajitoarele,

Prietenele mele.

 

Au trecut sute sau chiar mii de ani

De cand nu le-am mai vazut,

Dar dorul nu a incetat s-apara

Si sa ma sugrume.

 

Reuniunea a-nceput

Si cantece de veselie in natura se aud.

Toti joaca, greieri si furnici

Si creaturile noptii sunt aici,

Pentru ca ele au sosit.

Еще ...

Zăpadă în Martie

Luna doarme pe cerul adâncit

Vântul iernii însfârșit s-a potolit.

Dar ciorile zboară în abisul poticnit,

Și lumea se poate să se fi sfârșit.

 

Zăpada  în Martie mă cheamă,

Ca pe o prințesă de aramă.

Curgându-i roade din ochii plini de teamă,

Rămânând veșnic un tablou în ramă.

 

Brusc, viscolul începe să distrugă,

Suflete ce n-au mai încetat să fugă.

Iar Luna dormea cand lumea începuse să se scurgă,

Crezând că se face ziuă…

Ce nătângă!

Еще ...

Un zor mocnit

Din ce s-a sculat putința mea?
Din ani reci, ani de vrăjmășie?
Din adâncul pieptului meu, colea,
Din inimă, o vâlvătaie aprinsă, roșie.
 
De ani de zile un dor zdruncinător
Mă tot silește la aducere-aminte,
De ani de zile, de decade, un zor
Mocnind în mine șade, de oseminte,
 
Rămășițe de strămoși duși d-un etern,
Rămași doar prin scrieri din vechime,
Între file galbene și coperte cu asprime.
Iată ce trebuie să stăvilească al meu stern.
 
Iar de neputința lui mă tem, căci, de bubuie,
La lupt-oi avea să merg, dar cred c-oi fi singur,
Că nimenea nu mă va asista, că-n mine huruie
Singur prostește speranța de al liberării picur.

 

Еще ...

Oameni de ceramică

Ce reci și duri suntem, 
Oameni de ceramică... 
Strigăm și protestăm 
Si-n ziua de duminică... 
Trăim, dar nu știu pentru ce și cum, 
Gândim, și nu știu dacă are sens să spun 
Ce jalnici am ajuns, 
Ce goi și reci, 
Ce plini de gheață... 
Încât nu știm să tremurăm 
Căci nu mai avem viață... 
Iubirea.... hm, aproape un arheologism devine 
Si mă gândesc: 
Împrăștiați așa, prin lumea de coșmar 
Când sparge-se-vor aceste trupuri 
De ceramică, va curge sânge sau...? 
Hm... Nu prea cred... 
Va curge-n schimb doar praf și scrum. 

Еще ...

CUVĂNTĂTORE

,,Floarea albastră,, am citit
Floare albastră am iubit
Floarea albastra-nmugurit
Floarea albastră….
Vântul crud te-a legănat
Vântul crud te-a despuiat
Vântul crud mi te-a luat
Vântul….

Еще ...

Puterea punctului

Decizional precum te scriu
și uneori chiar te conjur
rămâi un semn,
un punct
prin multe semne
cerești și pământene.

Îți recunosc puterea
și totuși îți cerșesc
asupra vieții mele
nu pecetlui menirea
înșirându-i multe puncte
în lipsă de cuvinte.

Lasă-mi locul
unde să pun o virgulă,
un semn de întrebare
și chiar ,,et caetera,,
înconjurată de cele patru
puncte cardinale.

Еще ...