Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 28 iulie 2022
Comentarii: 1
Vizualizări: 940
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Fluturii de Elena Farago în engleză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
The butterflies
White and red butterflies,
And variegated, beautiful,
I catch them in the net,
When my mother leaves me.
I catch them in flight,
But I don't kill them;
But I look at them,
That they are tiny,
And beautiful, and I like them,
But I won't do them
Any harm at all.
And if I play
With some, I know
Nice to have him
And everyone, from the net,
I help them out
And take flight
According to their will.
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
Racheta mea
Iute zboară o rachetă
Peste plaiul meu natal.
Toţi copii o admiră,
Sus, de bucurie - sar.
Pere
Am niste pere,
sunt cam rebele.
o comunitate au format,
apoi le-am mancat.
Dupa ce le-am inghitit,
m-au intrebat de ce le-am mancat.
le-am zis ca am poftit.
Marul
Dintr-un cos de mere plin
Pot alege verde ,rosu ,auriu
Are o codita mica
Si o sora ,frunzulita.
Este dulce si gustos
Marul ,ma face mai sanatos!
-U.A-
O floare
O floare-i o prevestire,
De dragoste și iubire.
De-nceput de primăvară,
Și miros plăcut de-afara.
În dar când primești o floare
Este bucurie mare.
Cine floarea nu iubește...
Răutatea îndrăgește.
Cu florile să vorbești
Ele simt că le-ndrageati.
Fluturii de Elena Farago în engleză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
The butterflies
White and red butterflies,
And variegated, beautiful,
I catch them in the net,
When my mother leaves me.
I catch them in flight,
But I don't kill them;
But I look at them,
That they are tiny,
And beautiful, and I like them,
But I won't do them
Any harm at all.
And if I play
With some, I know
Nice to have him
And everyone, from the net,
I help them out
And take flight
According to their will.
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
Racheta mea
Iute zboară o rachetă
Peste plaiul meu natal.
Toţi copii o admiră,
Sus, de bucurie - sar.
Pere
Am niste pere,
sunt cam rebele.
o comunitate au format,
apoi le-am mancat.
Dupa ce le-am inghitit,
m-au intrebat de ce le-am mancat.
le-am zis ca am poftit.
Marul
Dintr-un cos de mere plin
Pot alege verde ,rosu ,auriu
Are o codita mica
Si o sora ,frunzulita.
Este dulce si gustos
Marul ,ma face mai sanatos!
-U.A-
O floare
O floare-i o prevestire,
De dragoste și iubire.
De-nceput de primăvară,
Și miros plăcut de-afara.
În dar când primești o floare
Este bucurie mare.
Cine floarea nu iubește...
Răutatea îndrăgește.
Cu florile să vorbești
Ele simt că le-ndrageati.
Alte poezii ale autorului
Mamei mele
Unde sunt ochii tăi
Ochii
Unde sunt mâinile tale
Mâinile
Unde sunt cuvintele
În lacrimi
Unde sunt florile…
Suntem noi
Ești și tu.
Cina în taină
Taina înserării pe toți
La cină ne adună
Gândurile risipite
Sunt ca norii în furtună.
Stăm în scaune țintite
Sub un cer golit de lună
Cu înțelepciune umplem
Ziua gata să apună.
Pe ștergar așează mama
Pâinea feliată - n hrană
Drept anaforă pe masă
Rugă spusă doar în taină.
Într-o noaptea fără stele
Doar o candelă divină
Ascunde sub pleoape vise
Pâlpâind șoapte-n surdină……
O zi
Dimineața mă nasc
Din resemnarea viselor
Ziua culorile
Înoată pe irisul meu
In susul timpului
Spre apus, unde copacul
Bea seva din somnul
Gândurilor mele
Îmbrățișându-și tulpina
S-audă cum îi cresc
Crengile și rădăcina.
Doar o stea, o singură stea
Și ea căzătoare
Îmi spune adevărul
De ce soarele
Dimineața răsare.
PE DRUMUL SIHASTRULUI
Bătrânul sihastru mergând pe o cărare aridă se întorcea de la mănăstire cu traista pe spatele gârbovit, în care avea doar două cărți de rugăciune, niște lumânări și un pic de anaforă. Se îndrepta spre sihăstria bordeiului care îi este locaș în adâncul răcoros al pădurii, pădurea ce este zid de apărare credinței lui în Dumnezeu. Era printre primele zile de primăvară . Bătrânul sihastru pășea încet, scrutând depărtarea vede un pâlc de copaci tineri. Ajunge acolo, poposește lângă un falnic cireș cu crengile și ramurile încă fără frunze, apoi rezemându-se de tulpina copacului , sihastrul își spune :
- Cât mă odihnesc am să spun o rugăciune către Dumnezeu, poate-o aude și cireșul. E frumos si falnic copacul, dar încă nu știe, nu a învățat cine-i Dumnezeu, cine-i puterea divină în Univers.
Sihastrul nu începuse rugăciunea și ca dintr-o adiere venită de nicăieri crengile cireșului se unduiau în răspuns către el, iar mugurii slobozeau o mulțime de flori și frunze ce-și etalau culoarea într-o podoabă frumoasă,coroana opacului. Uimit, fascinat de ce vede, sihastru cu ochii către cer strigă:
- NIHIL SINE DEO..! Doamne iartă-mă și nu mă lăsa repetent…Am înțeles că natura te știe și cunoaște puterea divină, îți respectă îndatoririle și drepturile pe care le are fiecare sămânță la momentul germinării ei ca plantă, ca viețuitoare. Dumnezeul meu ,mult mai învățată-i natura decât mine, bătrân păcătos.
Niciodată cireșul nu va vrea sa fie palmier, nuc sau mătrăgună , fiecare își păstrează menirea si pământul din care au răsărit. Nimic pe pământ nu-i fără voia lui Dumnezeu . Dar tu... ?
TU, ce-ai fost zămislit OM ,
Creație supremă a divinității
Ai primit discernământ și grai
Dar tu nu ești decât un lacom
Dezbrăcându-te de haina umanității
Întruchipat în urmașul lui Cain
Devii un eretic și - un jalnic hain
Cioplind judecăți și legi păgâne
Îți faci din omul muncitor un sclav
Și liberul - arbitru îl folosești mârșav
Transformi frumosul în urât,
Binele în rău și pacea în război
Ucizi, biciuiești și-arunci în noroi
Pe toți urmașii lui Abel.
După ce și-a auzit gândurile, bătrânul mai spune :
- Cainule! Tu ești acela care ai luat securea și ți-ai cioplit din tulpină falnică de cireș un scrin în care ți-ascunzi tot ce-ai furat.
Eliberat de gânduri ce uneori îl întristează de atâta nedreptate ce-i pe pământ, bătrânul se ridică de la tulpina copacului, își ia traista și mai privește o dată frumusețea cireșului, frumusețea naturii :
- Tinere copac, cireș frumos , ești mult mai învățat ca mine…Nu peste mult timp am să trec pe la tine, să mă înfrupt din bunătatea roadelor tale și dacă vei permite, am să iau o mână cu cireșe să duc în lăcașul credinței mele. Poate va trece și pe la mine un peregrin și-l voi ospăta cu roadele tale…
Sihastru pleacă mulțumit sufletește de cum l-a primit, l-a privit si l-a auzit natura.. .
FĂRĂ TITLU
Frumoasă ești ziuă
Strălucitor îți este soarele
Întunecată-i noaptea…
Nu vreau sa mă duc în ea
Lasă-mă în amurg
Să mângâi cu privirea marea
Îndepărtarea s-o parcurg
Lopătând val după val
Mă voi duce la mal,
Un singur mal
Spre barca naufragiată
A cărei velă la catarg, îi fulgerată.
Te rog zi, lasă-mă
Să amurg la malul mării….
AȘ VREA…-- Dorințe din frânturi de gânduri.,,V,,
Aș vrea să împart cu tine viață din tot cea-a fost , a fost prea multă ceață.
Aș vrea să nu mai visez în ritmul orologiului ce bate zi și noapte…un timp fără timp.
Aș vrea să fac un bulgăre de zăpadă din gândurile mele, apoi să-l ascund printre troiene și iarna să rămână albă.
Aș vrea o rochie nouă să-mi croiesc, nici prea decoltată, nici prea lungă, atât cât să-mi sugereze ce mi-am dorit în anii când purtam uniformă..
Aș vrea să fie apă în deșert și mult nisip la malul mării, aș vrea un pic de mister în frumusețea inelului cu perlă.
Aș vrea să am o casă și sub ștablon să se adune vrăbii, grădina să fie mare, iar lângă gard pe-o frunză de podbal melcul să se odihnească.
Aș vrea multe straturi cu flori , printre care s-alerge cățelul, șugubăț cu lesa să se joace.
Aș vrea o corabie mare să-mi construiesc, mult mai mare, să iau toate animalele pe corabie, chiar și cobaii din laboratoare.
Aș vrea să fiu EU, să nu mi se spună când să fac semnul crucii, ce să mănânc , cu ce să mă îmbrac și când,… când să mă privesc în oglindă.
Aș vrea …
Aș vrea să-mi văd păcatul, umbra și destinul..
,,Sufletul este singurul care are puterea să întruchipeze toate dorințele,, - Honoré de Balzac .
Mamei mele
Unde sunt ochii tăi
Ochii
Unde sunt mâinile tale
Mâinile
Unde sunt cuvintele
În lacrimi
Unde sunt florile…
Suntem noi
Ești și tu.
Cina în taină
Taina înserării pe toți
La cină ne adună
Gândurile risipite
Sunt ca norii în furtună.
Stăm în scaune țintite
Sub un cer golit de lună
Cu înțelepciune umplem
Ziua gata să apună.
Pe ștergar așează mama
Pâinea feliată - n hrană
Drept anaforă pe masă
Rugă spusă doar în taină.
Într-o noaptea fără stele
Doar o candelă divină
Ascunde sub pleoape vise
Pâlpâind șoapte-n surdină……
O zi
Dimineața mă nasc
Din resemnarea viselor
Ziua culorile
Înoată pe irisul meu
In susul timpului
Spre apus, unde copacul
Bea seva din somnul
Gândurilor mele
Îmbrățișându-și tulpina
S-audă cum îi cresc
Crengile și rădăcina.
Doar o stea, o singură stea
Și ea căzătoare
Îmi spune adevărul
De ce soarele
Dimineața răsare.
PE DRUMUL SIHASTRULUI
Bătrânul sihastru mergând pe o cărare aridă se întorcea de la mănăstire cu traista pe spatele gârbovit, în care avea doar două cărți de rugăciune, niște lumânări și un pic de anaforă. Se îndrepta spre sihăstria bordeiului care îi este locaș în adâncul răcoros al pădurii, pădurea ce este zid de apărare credinței lui în Dumnezeu. Era printre primele zile de primăvară . Bătrânul sihastru pășea încet, scrutând depărtarea vede un pâlc de copaci tineri. Ajunge acolo, poposește lângă un falnic cireș cu crengile și ramurile încă fără frunze, apoi rezemându-se de tulpina copacului , sihastrul își spune :
- Cât mă odihnesc am să spun o rugăciune către Dumnezeu, poate-o aude și cireșul. E frumos si falnic copacul, dar încă nu știe, nu a învățat cine-i Dumnezeu, cine-i puterea divină în Univers.
Sihastrul nu începuse rugăciunea și ca dintr-o adiere venită de nicăieri crengile cireșului se unduiau în răspuns către el, iar mugurii slobozeau o mulțime de flori și frunze ce-și etalau culoarea într-o podoabă frumoasă,coroana opacului. Uimit, fascinat de ce vede, sihastru cu ochii către cer strigă:
- NIHIL SINE DEO..! Doamne iartă-mă și nu mă lăsa repetent…Am înțeles că natura te știe și cunoaște puterea divină, îți respectă îndatoririle și drepturile pe care le are fiecare sămânță la momentul germinării ei ca plantă, ca viețuitoare. Dumnezeul meu ,mult mai învățată-i natura decât mine, bătrân păcătos.
Niciodată cireșul nu va vrea sa fie palmier, nuc sau mătrăgună , fiecare își păstrează menirea si pământul din care au răsărit. Nimic pe pământ nu-i fără voia lui Dumnezeu . Dar tu... ?
TU, ce-ai fost zămislit OM ,
Creație supremă a divinității
Ai primit discernământ și grai
Dar tu nu ești decât un lacom
Dezbrăcându-te de haina umanității
Întruchipat în urmașul lui Cain
Devii un eretic și - un jalnic hain
Cioplind judecăți și legi păgâne
Îți faci din omul muncitor un sclav
Și liberul - arbitru îl folosești mârșav
Transformi frumosul în urât,
Binele în rău și pacea în război
Ucizi, biciuiești și-arunci în noroi
Pe toți urmașii lui Abel.
După ce și-a auzit gândurile, bătrânul mai spune :
- Cainule! Tu ești acela care ai luat securea și ți-ai cioplit din tulpină falnică de cireș un scrin în care ți-ascunzi tot ce-ai furat.
Eliberat de gânduri ce uneori îl întristează de atâta nedreptate ce-i pe pământ, bătrânul se ridică de la tulpina copacului, își ia traista și mai privește o dată frumusețea cireșului, frumusețea naturii :
- Tinere copac, cireș frumos , ești mult mai învățat ca mine…Nu peste mult timp am să trec pe la tine, să mă înfrupt din bunătatea roadelor tale și dacă vei permite, am să iau o mână cu cireșe să duc în lăcașul credinței mele. Poate va trece și pe la mine un peregrin și-l voi ospăta cu roadele tale…
Sihastru pleacă mulțumit sufletește de cum l-a primit, l-a privit si l-a auzit natura.. .
FĂRĂ TITLU
Frumoasă ești ziuă
Strălucitor îți este soarele
Întunecată-i noaptea…
Nu vreau sa mă duc în ea
Lasă-mă în amurg
Să mângâi cu privirea marea
Îndepărtarea s-o parcurg
Lopătând val după val
Mă voi duce la mal,
Un singur mal
Spre barca naufragiată
A cărei velă la catarg, îi fulgerată.
Te rog zi, lasă-mă
Să amurg la malul mării….
AȘ VREA…-- Dorințe din frânturi de gânduri.,,V,,
Aș vrea să împart cu tine viață din tot cea-a fost , a fost prea multă ceață.
Aș vrea să nu mai visez în ritmul orologiului ce bate zi și noapte…un timp fără timp.
Aș vrea să fac un bulgăre de zăpadă din gândurile mele, apoi să-l ascund printre troiene și iarna să rămână albă.
Aș vrea o rochie nouă să-mi croiesc, nici prea decoltată, nici prea lungă, atât cât să-mi sugereze ce mi-am dorit în anii când purtam uniformă..
Aș vrea să fie apă în deșert și mult nisip la malul mării, aș vrea un pic de mister în frumusețea inelului cu perlă.
Aș vrea să am o casă și sub ștablon să se adune vrăbii, grădina să fie mare, iar lângă gard pe-o frunză de podbal melcul să se odihnească.
Aș vrea multe straturi cu flori , printre care s-alerge cățelul, șugubăț cu lesa să se joace.
Aș vrea o corabie mare să-mi construiesc, mult mai mare, să iau toate animalele pe corabie, chiar și cobaii din laboratoare.
Aș vrea să fiu EU, să nu mi se spună când să fac semnul crucii, ce să mănânc , cu ce să mă îmbrac și când,… când să mă privesc în oglindă.
Aș vrea …
Aș vrea să-mi văd păcatul, umbra și destinul..
,,Sufletul este singurul care are puterea să întruchipeze toate dorințele,, - Honoré de Balzac .
Anișoara Iordache