Ganduri si durere
Atâta durere simt
Și mă întreb oare cât mă mai mint
Că o sa fie bine
Și că o să mă gândesc la mine
Nu înțeleg unde am greșit
Când eram bine însfârșit
Parcă simt că am obosit
Simt că timpul mi-a sosit
Stau pe geam și mă uit in gol
Și îmi dau seama cât aș vrea sa mor
Din cauza unor cuvinte care dor
Nici planeta nu o mai văd color
Nu înteleg de ce mă simt așa
Când lumea era in favoarea mea
Parcă viața devine tot mai grea
Doamne,măcar de nu m-ar mai durea...
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: bianca andreea
Data postării: 1 februarie 2023
Vizualizări: 759
Poezii din aceiaşi categorie
Îngerul morții
Aripile îți sunt negre,
Sub halat ai doar un ceas.
N-ai vreo coasa,
La perete,
Îmi arăți cum sunt de fapt.
Îmi arăți doar a mea forma,
Fără corpul muribund.
Ca o lampă de lumină,
Ies din cameră,
Zburând.
Timp
Liniștea serii se-mbrăcă într-o farsă,
La pândă mai stătu și dușmanul de-afară,
Pe la pervaz, se preschimbă pe nesimțite,
Și privi la ceasul atârnat de niște grinde.
Era întuneric și-un gând îl trezi,
Pe bătrânul ce din senin se zgribuli.
Privi cu necaz spre geamul din față:
,,Ce putea fi? o pasăre hoață!"
Hoțul se uită și el mai atent,
Și pe bătrân îl enervă un sentiment.
Trase o pânză peste ochii ființei,
Să poată dormi mai bine, fără intervenții.
Jocul abia începuse, cât ar fi crezut,
Orice-ar fi fost, hoțul nu se dădu bătut,
Bocăni în geam de câteva ori,
De la un timp, pe bătrân îl cuprinseră fiori.
Nu se auzise la fel ca celelalte,
O nerăbdare se simți acolo-n spate.
Se duse încetinel la fereastra sa spartă,
Nu văzu nici urmă de împielițată.
O ușă mai veche începu a scârțâi,
Bătrânul auzi un pas și-ncremeni,
O liniște mai mare decât ce auzi,
Să fi fost oare adevărat ce simți?
Obosit, se ghemui în pat,
Lângă bătrân se-auzi un oftat,
Săracul, nu găsi niciun chibrit de aprins
Și ieși din căsuță cu sufletul cuprins.
La ușă, musafirul își lăsase arma,
Bătrânul o luă să-și apere viața.
Mai mare decât se putea aștepta,
Nu conta cine era, dar nu mai pleca!
Văzând că nu ieși, bătrânul se retrase,
Tot mergând, brusc se-mpiedicase,
Căzu atât de rău și-l dureau acum toate,
Nu mai observă că era pe moarte...
Hoața ieși din căsuța cea săracă,
Îl ridică pe bătrân și-l luă cu ea în cârcă,
Bătrânul se zbătu, dar în zadar, cu forțe...
Așa apare, când dormi în taina nopții.
Pășea copilul nimănui..
Curge spaima pe buze
Din bolta-nlăcrimată,
Cad gloanțe și obuze
Peste gloata-ndoliată.
Printre ruini ce fumegă
De gemete și strigăte,
Moartea hădă spumegă,
Umblă după suflete.
Băiețașul zdrențăros,
Smiorcăind necontenit
Prin pălcul neguros,
Jalea părintele rănit.
Ce se zbate vlăguit,
Implorăndu-l în surdină,
În iadul dezlănțuit
În răgaz sa nu rămână.
Pășea copilul nimănui
Prin ținutul pârjolit
Cu gustul amărui
Al plânsului înăbușit ..
Nuferii stătători
Salcia de pe mal veșnic crescătoare,
Ascultă suspinările ființei trecătoare.
Ochiul minții citește tristețile ei apăsătoare,
Spânzurată de brațele acesteia, moare.
În scorburi găzduieste muritorii de foame,
Care iarna nu se gândesc la plecare.
Doar când soarele răsare,
Își iau rămas bun și zboăra-n zare.
Lacrimile curgătoare umplu lacul de alături,
Bandajează sângeroasele deschizături.
Degeaba încerci să rămai treaz,
Otrava tot alunecă în jos după orice necaz.
Salcia singuratică îmbătranind s-a veștejit,
Decreptitudinea a cuprins-o pe nepregătit.
Niciun suflet nu i-a intors favoarea,
Copacul însuflețit a murit neștiindusi valoarea.
M-am aplecat cu capul peste lac,
Şi atunci am realizat că acel copac,
Se reflecta în locul meu maniac.
Reîncarnarea entității a funcționat.
Epistola catre...
Am văzut ceruri sfâșiate de tăcere,
Stele căzând ca lacrimi dintr-un vis pierdut,
Umbre prelungi pe cărări neumblate,
Și nori ascunzând furtuni…
Păduri de jar înghețate-n noapte,
Pietre ce plâng povara vremii trecând,
Râuri de argint curgând în umbra adâncă,
Și flori de gheață dansând...
Am văzut inimi arse, strigând spre stele,
Cu aripi frânte sub greutate de destin,
Și voci mute, cernând ecouri apuse,
În vieți de doruri neștiute.
În abisurile sufletului, fiare înlănțuite,
Răni înflorite pe inimă în timp,
Am văzut demoni înlănțuiți, niciunul mai chinuit ca mine,
Sub povara întunericului, numele-mi purtând...
LACRIMILE UNUI OM SĂRAC
CERUL E TRIST ȘI ÎNLACRIMAT
DE CHIN ȘI AMAR M-AM SĂTURAT
CĂCI DIN COPILĂRIA MEA
SOARTA MI-A FOST DESTUL DE GREA
DE CÎND MĂ ȘTIU AM FOST SĂRAC
ȘI AM FOST SLLUGA LA BOGAT
CĂCI DEMNITARII DE LA NOI
NU AU NICI GRIJI SI NICI NEVOI
AU CASE MARI SI AU PALATE
ȘI MESELE ÎNBELSUGATE
EU DE COPIL AM FOST PLECAT
ȘI TOATA LUMEA AM UMBLAT
DAR ÎNTR-O ZI LA ASFINȚIT
O TELEGRAMĂ AM PRIMIT
SI ÎN TELEGRAMĂ AȘA SCRIA
VINO BĂETE VINO DEGRABĂ
CA TA MĂICUȚĂ E GRAV BOLNAVA
MERG LA PATRON ȘI-I ARĂT SCRIS
UITE DEACASĂ CE MI-AU TRIMIS
EL ÎMI RĂSPUNSE CA UN RĂȚOI
SĂ MERG LA LUCRU
I-AR ÎNAPOI
APOI ȚIPÎND MI-A ZIS AȘA
DE AICEA TU DE AI SĂ TE DUCI
AI SĂ RĂMÎI FARA SERVICI
DAR EU PLÎNGÎND IAM SPUS AȘA
STRĂINE NU TE SUPARA
E VOBA DE MĂICUȚA MEA
DE LUCRU MAI GASESC ORCÎND
DAR PE MĂICUȚA NU CURÎND
MĂ URC ÎN TREN AJUNG ÎN SAT
GÎNDINDUMĂ LA CE AM VISAT
AJUNG LA POARTĂ MĂ UIT LA CASĂ
SI ACOLO VAD UN DOLIU PUS
INTRAI ÎN CASĂ ZĂRII PE MASĂ
CORPUL MĂICUȚEI ÎNTINS PE IA
JUR ÎNPREJUR SUNT AI MEI FRAȚI
CARE STĂTEAU ÎNLĂCRIMAȚI
SI RÎND PE RÎND M-AU ÎNTREBAT
ÎN ACEȘTI ANI UNDE AM UMBLAT
EU AM UMBLAT DIN LOC ÎN LOC ACASA
FĂRA SA MA ÎNTORC
Îngerul morții
Aripile îți sunt negre,
Sub halat ai doar un ceas.
N-ai vreo coasa,
La perete,
Îmi arăți cum sunt de fapt.
Îmi arăți doar a mea forma,
Fără corpul muribund.
Ca o lampă de lumină,
Ies din cameră,
Zburând.
Timp
Liniștea serii se-mbrăcă într-o farsă,
La pândă mai stătu și dușmanul de-afară,
Pe la pervaz, se preschimbă pe nesimțite,
Și privi la ceasul atârnat de niște grinde.
Era întuneric și-un gând îl trezi,
Pe bătrânul ce din senin se zgribuli.
Privi cu necaz spre geamul din față:
,,Ce putea fi? o pasăre hoață!"
Hoțul se uită și el mai atent,
Și pe bătrân îl enervă un sentiment.
Trase o pânză peste ochii ființei,
Să poată dormi mai bine, fără intervenții.
Jocul abia începuse, cât ar fi crezut,
Orice-ar fi fost, hoțul nu se dădu bătut,
Bocăni în geam de câteva ori,
De la un timp, pe bătrân îl cuprinseră fiori.
Nu se auzise la fel ca celelalte,
O nerăbdare se simți acolo-n spate.
Se duse încetinel la fereastra sa spartă,
Nu văzu nici urmă de împielițată.
O ușă mai veche începu a scârțâi,
Bătrânul auzi un pas și-ncremeni,
O liniște mai mare decât ce auzi,
Să fi fost oare adevărat ce simți?
Obosit, se ghemui în pat,
Lângă bătrân se-auzi un oftat,
Săracul, nu găsi niciun chibrit de aprins
Și ieși din căsuță cu sufletul cuprins.
La ușă, musafirul își lăsase arma,
Bătrânul o luă să-și apere viața.
Mai mare decât se putea aștepta,
Nu conta cine era, dar nu mai pleca!
Văzând că nu ieși, bătrânul se retrase,
Tot mergând, brusc se-mpiedicase,
Căzu atât de rău și-l dureau acum toate,
Nu mai observă că era pe moarte...
Hoața ieși din căsuța cea săracă,
Îl ridică pe bătrân și-l luă cu ea în cârcă,
Bătrânul se zbătu, dar în zadar, cu forțe...
Așa apare, când dormi în taina nopții.
Pășea copilul nimănui..
Curge spaima pe buze
Din bolta-nlăcrimată,
Cad gloanțe și obuze
Peste gloata-ndoliată.
Printre ruini ce fumegă
De gemete și strigăte,
Moartea hădă spumegă,
Umblă după suflete.
Băiețașul zdrențăros,
Smiorcăind necontenit
Prin pălcul neguros,
Jalea părintele rănit.
Ce se zbate vlăguit,
Implorăndu-l în surdină,
În iadul dezlănțuit
În răgaz sa nu rămână.
Pășea copilul nimănui
Prin ținutul pârjolit
Cu gustul amărui
Al plânsului înăbușit ..
Nuferii stătători
Salcia de pe mal veșnic crescătoare,
Ascultă suspinările ființei trecătoare.
Ochiul minții citește tristețile ei apăsătoare,
Spânzurată de brațele acesteia, moare.
În scorburi găzduieste muritorii de foame,
Care iarna nu se gândesc la plecare.
Doar când soarele răsare,
Își iau rămas bun și zboăra-n zare.
Lacrimile curgătoare umplu lacul de alături,
Bandajează sângeroasele deschizături.
Degeaba încerci să rămai treaz,
Otrava tot alunecă în jos după orice necaz.
Salcia singuratică îmbătranind s-a veștejit,
Decreptitudinea a cuprins-o pe nepregătit.
Niciun suflet nu i-a intors favoarea,
Copacul însuflețit a murit neștiindusi valoarea.
M-am aplecat cu capul peste lac,
Şi atunci am realizat că acel copac,
Se reflecta în locul meu maniac.
Reîncarnarea entității a funcționat.
Epistola catre...
Am văzut ceruri sfâșiate de tăcere,
Stele căzând ca lacrimi dintr-un vis pierdut,
Umbre prelungi pe cărări neumblate,
Și nori ascunzând furtuni…
Păduri de jar înghețate-n noapte,
Pietre ce plâng povara vremii trecând,
Râuri de argint curgând în umbra adâncă,
Și flori de gheață dansând...
Am văzut inimi arse, strigând spre stele,
Cu aripi frânte sub greutate de destin,
Și voci mute, cernând ecouri apuse,
În vieți de doruri neștiute.
În abisurile sufletului, fiare înlănțuite,
Răni înflorite pe inimă în timp,
Am văzut demoni înlănțuiți, niciunul mai chinuit ca mine,
Sub povara întunericului, numele-mi purtând...
LACRIMILE UNUI OM SĂRAC
CERUL E TRIST ȘI ÎNLACRIMAT
DE CHIN ȘI AMAR M-AM SĂTURAT
CĂCI DIN COPILĂRIA MEA
SOARTA MI-A FOST DESTUL DE GREA
DE CÎND MĂ ȘTIU AM FOST SĂRAC
ȘI AM FOST SLLUGA LA BOGAT
CĂCI DEMNITARII DE LA NOI
NU AU NICI GRIJI SI NICI NEVOI
AU CASE MARI SI AU PALATE
ȘI MESELE ÎNBELSUGATE
EU DE COPIL AM FOST PLECAT
ȘI TOATA LUMEA AM UMBLAT
DAR ÎNTR-O ZI LA ASFINȚIT
O TELEGRAMĂ AM PRIMIT
SI ÎN TELEGRAMĂ AȘA SCRIA
VINO BĂETE VINO DEGRABĂ
CA TA MĂICUȚĂ E GRAV BOLNAVA
MERG LA PATRON ȘI-I ARĂT SCRIS
UITE DEACASĂ CE MI-AU TRIMIS
EL ÎMI RĂSPUNSE CA UN RĂȚOI
SĂ MERG LA LUCRU
I-AR ÎNAPOI
APOI ȚIPÎND MI-A ZIS AȘA
DE AICEA TU DE AI SĂ TE DUCI
AI SĂ RĂMÎI FARA SERVICI
DAR EU PLÎNGÎND IAM SPUS AȘA
STRĂINE NU TE SUPARA
E VOBA DE MĂICUȚA MEA
DE LUCRU MAI GASESC ORCÎND
DAR PE MĂICUȚA NU CURÎND
MĂ URC ÎN TREN AJUNG ÎN SAT
GÎNDINDUMĂ LA CE AM VISAT
AJUNG LA POARTĂ MĂ UIT LA CASĂ
SI ACOLO VAD UN DOLIU PUS
INTRAI ÎN CASĂ ZĂRII PE MASĂ
CORPUL MĂICUȚEI ÎNTINS PE IA
JUR ÎNPREJUR SUNT AI MEI FRAȚI
CARE STĂTEAU ÎNLĂCRIMAȚI
SI RÎND PE RÎND M-AU ÎNTREBAT
ÎN ACEȘTI ANI UNDE AM UMBLAT
EU AM UMBLAT DIN LOC ÎN LOC ACASA
FĂRA SA MA ÎNTORC
Alte poezii ale autorului
Durere si suspine
Ai plecat,nu mai e cale de înoarcere
Ai plecat,si inima mea tot zace
Ești prea departe ca să facem măcar pace
Și simt că nimic nu mă mai distrage..
Mi ai zis sa trec peste,dar e greu
Cand eu te vedeam ca pe soțul meu
Atatea vise neîmplinite
Si atatea ganduri care îmi bat în minte
Știu că am greșit,nu sunt perfectă
În ultima vreme mă simt defectă
Si parcă nici viața nu mai e corectă
Si parcă ea devine tot mai suspectă..
Acum ești cu alta de mană,știu
Nici nu știu de ce mai scriu
Cand te vad așa fericit cu ea
Si pielea ei de catifea..
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc
Durere si suspine
Ai plecat,nu mai e cale de înoarcere
Ai plecat,si inima mea tot zace
Ești prea departe ca să facem măcar pace
Și simt că nimic nu mă mai distrage..
Mi ai zis sa trec peste,dar e greu
Cand eu te vedeam ca pe soțul meu
Atatea vise neîmplinite
Si atatea ganduri care îmi bat în minte
Știu că am greșit,nu sunt perfectă
În ultima vreme mă simt defectă
Si parcă nici viața nu mai e corectă
Si parcă ea devine tot mai suspectă..
Acum ești cu alta de mană,știu
Nici nu știu de ce mai scriu
Cand te vad așa fericit cu ea
Si pielea ei de catifea..
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc
Durere si suspine
Ai plecat,nu mai e cale de înoarcere
Ai plecat,si inima mea tot zace
Ești prea departe ca să facem măcar pace
Și simt că nimic nu mă mai distrage..
Mi ai zis sa trec peste,dar e greu
Cand eu te vedeam ca pe soțul meu
Atatea vise neîmplinite
Si atatea ganduri care îmi bat în minte
Știu că am greșit,nu sunt perfectă
În ultima vreme mă simt defectă
Si parcă nici viața nu mai e corectă
Si parcă ea devine tot mai suspectă..
Acum ești cu alta de mană,știu
Nici nu știu de ce mai scriu
Cand te vad așa fericit cu ea
Si pielea ei de catifea..
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc
Durere si suspine
Ai plecat,nu mai e cale de înoarcere
Ai plecat,si inima mea tot zace
Ești prea departe ca să facem măcar pace
Și simt că nimic nu mă mai distrage..
Mi ai zis sa trec peste,dar e greu
Cand eu te vedeam ca pe soțul meu
Atatea vise neîmplinite
Si atatea ganduri care îmi bat în minte
Știu că am greșit,nu sunt perfectă
În ultima vreme mă simt defectă
Si parcă nici viața nu mai e corectă
Si parcă ea devine tot mai suspectă..
Acum ești cu alta de mană,știu
Nici nu știu de ce mai scriu
Cand te vad așa fericit cu ea
Si pielea ei de catifea..
Ganduri si realitate
Noaptea a venit
Toată lumea a adormit
Luna de pe cer a aparut
Iar friciile mele au început
Stau si mă uit pe pereți
Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"
Să auziți în fiecare noapte
Gândurile mele pană la ora șapte
Țip si plâng în disperare
Și mă întreb ,,oare de ce doare?"
Când am tot ce mi-am dorit
Dar tot simt că m-am dezămagit
Doare din ce în ce mai tare
Încat frica imi e mai mare
Frica de eșec si singurătate
Of Doamne,am prea multe păcate
Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc
Sincer,nici eu nu mă suport
Data viitoare sper să am noroc
Să nu mai iau totul ca pe un joc