Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Categoria: Poezii dedicate Mamei
Toate poeziile autorului: Nicu
Data postării: 1 aprilie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 688
Poezii din aceiaşi categorie
Mama!
Mă uit la poza ei din telefonul meu,
Pe care-o am de când mama trăia,
O simt si părca o văd pe ea mereu,
Cum m-aștepta poate-i aduc ceva
Acel ceva nu era vreo dorință,
Și doar un panaceu prescris,
Cu care să-și aline suferința,
Cum medicul rețetă ei i-a scris
Prin poză încerc s-o văd zâmbind,
Așa cum ea făcea la vârsta tinereții,
Dar tare-mi este greu să schimb,
Imaginea durerii, la anii bătrâneții
Atunci prin amintiri mai răsfoiesc,
Pe care încă le mai am în minte,
Cum m-anvățat pe mine să croiesc,
Și să invaț din cărți, să fiu cuminte
Ea la mașina de cusut noaptea lucra,
Pentru că toată ziua la câmp muncea,
Și-mi amintesc că ea știa și a ara,
Și rochii, pantaloni si plapume cosea
Seara când de la câmp se întorcea,
Pe ce să puna mâna întâi, ea nu știa,
Mâncare să ne facă cu asta începea,
Și-apoi pe noi la masă ea ne alinia
Rar am văzut-o să stea pe bancă,
La poartă să discute cu cineva,
Tot timpul ea avea ceva de muncă,
Și mândru sunt de ea, de mama mea
Am fost noi 5 copii crescuți în casă,
Și către școli la studii îndrumați,
Ne-a educat să stăm cu totii la masă,
Chiar de în viață vom fi și întristați
Această îndrumare o respectăm,
Și-ntindem masa mare noi pe hol,
Ne adunăm, merinde bune degustăm,
Dar..triști suntem văzând, un scaun gol
Acum când lacrima mi se prelinge,
Pe-aceste rânduri scrise cu dor,
Vă-ntreb pe voi cum poți învinge?
În fața coasei și să-i învii...pe cei ce mor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu am putere sa te apar Mama
Nu am putere mamă, sa te apar.
Nu am putere, sa te văd plîngînd
Am uitat acele clipe mamă,
Cînd te mai vedeam zîmbind
Se rupe sufletul de dor in mine
Căci mamă nam aşa putere
Să pot sa fiu mereu alături
Şi să-mi iau mie a ta durere.
Atîtea drumuri are viaţa mea
Şi toate mamă de la tine-au inceput
Aş intoarce mamă viaţa
Sa nu mai treci prin ce-ai trecut
Toată viaţa doar durere
Ni-ai crescut, sa-ţi fim aproape
Dar noi am fugit in lume
Lăsîndu-te singură, aşa departe
Acum plingi si ne aştepţi acasă
Dar noi tot mai rar venim
Şi vom intelege asta intr-o zi
Cînd şi noi părinţi vom fi
Se rup lacrimile din ochi şi cad
De-ar costa ceva lacrimile mele
Aş plinge zi şi noapte, mamă
Sa iţi cupăr a ta durere
Flacără pură
Din candela ce arde-n capul mesei,
Uleiul ce hrăneşte icoana sfintei taine,
Se-nalță în fir de fum şi năzuință...
E rugăciunea unei mame.
Cuvintele îmbibate în timpane,
Călăuzesc un manifest de alinare
Pentru credinţă, adevăr, valoare...
E rugăciunea unei mame.
Din mâinile înăsprite şi dibace,
Împreunate înspre frunte de povață,
Un tremur de emoție vibrează...
E rugăciunea unei mame.
Ascultă rugăciunea unei mame,
Oriunde te găseşti, să cugeți cu răbdare.
Să ştii ce-i drept şi să aduci valoare
În rugăciunea şi iubirea unei mame.
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
Iartă-mă mamă
Iarta-ma te rog mama.
Atitea vorbe dureroase-am spus.
Si cite nopti in asteptare-ai stat.
Iarta-ma ca mare am ajuns.
Iarta-ma,te rog iarta-ma
Atitea ginduri trec prin minte
Si clipe fara numar,cu lacrimi.
Iarta-ma ca esti al meu parinte.
Iarta-ma te rog nu plinge
Nu plinge ca ma doare
Mama,eu fara tine
As fi ca cerul fara soare.
Iarta-ma te rog zimbeste
Zimbind, zimbesc si eu
Ma doare pling
Apoi zimbesc chiar de mii greu
Iarta-ma te rog iarta-ma
Stiu ca nu merit a ta iertare
Dar iarta-ma,mama
Iarta-ma ca pling si doare
Mama
Dumnezeu a dăruit,
Pentru ai lumii toţi copii,
Un cadou nepreţuit,
O dulceaţă a inimii.
El a rânduit să fie,
Acest dar sfânt, îngeresc,
Vieţii noastre temelie,
Şi acoperiş ceresc.
Cum să-I spună acestui dar,
Se gândea profund, cu teamă,
Dar un înger de copil,
Îi strigă spre cer: zi-I, Mamă!
de Hristian Ştefan Trofin
Mama!
Mă uit la poza ei din telefonul meu,
Pe care-o am de când mama trăia,
O simt si părca o văd pe ea mereu,
Cum m-aștepta poate-i aduc ceva
Acel ceva nu era vreo dorință,
Și doar un panaceu prescris,
Cu care să-și aline suferința,
Cum medicul rețetă ei i-a scris
Prin poză încerc s-o văd zâmbind,
Așa cum ea făcea la vârsta tinereții,
Dar tare-mi este greu să schimb,
Imaginea durerii, la anii bătrâneții
Atunci prin amintiri mai răsfoiesc,
Pe care încă le mai am în minte,
Cum m-anvățat pe mine să croiesc,
Și să invaț din cărți, să fiu cuminte
Ea la mașina de cusut noaptea lucra,
Pentru că toată ziua la câmp muncea,
Și-mi amintesc că ea știa și a ara,
Și rochii, pantaloni si plapume cosea
Seara când de la câmp se întorcea,
Pe ce să puna mâna întâi, ea nu știa,
Mâncare să ne facă cu asta începea,
Și-apoi pe noi la masă ea ne alinia
Rar am văzut-o să stea pe bancă,
La poartă să discute cu cineva,
Tot timpul ea avea ceva de muncă,
Și mândru sunt de ea, de mama mea
Am fost noi 5 copii crescuți în casă,
Și către școli la studii îndrumați,
Ne-a educat să stăm cu totii la masă,
Chiar de în viață vom fi și întristați
Această îndrumare o respectăm,
Și-ntindem masa mare noi pe hol,
Ne adunăm, merinde bune degustăm,
Dar..triști suntem văzând, un scaun gol
Acum când lacrima mi se prelinge,
Pe-aceste rânduri scrise cu dor,
Vă-ntreb pe voi cum poți învinge?
În fața coasei și să-i învii...pe cei ce mor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu am putere sa te apar Mama
Nu am putere mamă, sa te apar.
Nu am putere, sa te văd plîngînd
Am uitat acele clipe mamă,
Cînd te mai vedeam zîmbind
Se rupe sufletul de dor in mine
Căci mamă nam aşa putere
Să pot sa fiu mereu alături
Şi să-mi iau mie a ta durere.
Atîtea drumuri are viaţa mea
Şi toate mamă de la tine-au inceput
Aş intoarce mamă viaţa
Sa nu mai treci prin ce-ai trecut
Toată viaţa doar durere
Ni-ai crescut, sa-ţi fim aproape
Dar noi am fugit in lume
Lăsîndu-te singură, aşa departe
Acum plingi si ne aştepţi acasă
Dar noi tot mai rar venim
Şi vom intelege asta intr-o zi
Cînd şi noi părinţi vom fi
Se rup lacrimile din ochi şi cad
De-ar costa ceva lacrimile mele
Aş plinge zi şi noapte, mamă
Sa iţi cupăr a ta durere
Flacără pură
Din candela ce arde-n capul mesei,
Uleiul ce hrăneşte icoana sfintei taine,
Se-nalță în fir de fum şi năzuință...
E rugăciunea unei mame.
Cuvintele îmbibate în timpane,
Călăuzesc un manifest de alinare
Pentru credinţă, adevăr, valoare...
E rugăciunea unei mame.
Din mâinile înăsprite şi dibace,
Împreunate înspre frunte de povață,
Un tremur de emoție vibrează...
E rugăciunea unei mame.
Ascultă rugăciunea unei mame,
Oriunde te găseşti, să cugeți cu răbdare.
Să ştii ce-i drept şi să aduci valoare
În rugăciunea şi iubirea unei mame.
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
Iartă-mă mamă
Iarta-ma te rog mama.
Atitea vorbe dureroase-am spus.
Si cite nopti in asteptare-ai stat.
Iarta-ma ca mare am ajuns.
Iarta-ma,te rog iarta-ma
Atitea ginduri trec prin minte
Si clipe fara numar,cu lacrimi.
Iarta-ma ca esti al meu parinte.
Iarta-ma te rog nu plinge
Nu plinge ca ma doare
Mama,eu fara tine
As fi ca cerul fara soare.
Iarta-ma te rog zimbeste
Zimbind, zimbesc si eu
Ma doare pling
Apoi zimbesc chiar de mii greu
Iarta-ma te rog iarta-ma
Stiu ca nu merit a ta iertare
Dar iarta-ma,mama
Iarta-ma ca pling si doare
Mama
Dumnezeu a dăruit,
Pentru ai lumii toţi copii,
Un cadou nepreţuit,
O dulceaţă a inimii.
El a rânduit să fie,
Acest dar sfânt, îngeresc,
Vieţii noastre temelie,
Şi acoperiş ceresc.
Cum să-I spună acestui dar,
Se gândea profund, cu teamă,
Dar un înger de copil,
Îi strigă spre cer: zi-I, Mamă!
de Hristian Ştefan Trofin
Alte poezii ale autorului
A cazut o stea
A cazut din cer o stea
Lasand urma -n calea sa
O lumina stingatore
Trista sí prevestitoare
Ca undeva in asta lume
Toate au un rost anume
Viata este trecatoare
Scurta si neiertatoare
Timpul si norocu-n viata
Depinde de-un fir de ata
Nu putem schimba noi firul
Timpul-l dicteza destinul
Mama
Mama noastra-i chip de zana
Frumoasa, blanda, blajina
Inima-i izvor de dor
Dragoste, speranta, amor
Iubirea-i nemarginita
Larga , multa, infinita
Sufletul -i e ca o mare
Cu comori si cu smeralde
Smerita si cu rabdare
Nu se plange,iertatoare
Pentru toate-i multumesc
E darul nostru ceresc
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
Ce este viata
Adesea stam si ne gandim
Viata de unde o primim
Stam ne gandim si cugetam
Ce este viata -o meritam
Cu drag si dragoste -o primim
Chiar daca -n viata mai gresim
Viata in sine nu-i un gresi
Eu -n dar divin carel primesti
Un dar divin ce-i floare in zare
Ca toti avem o ursitoare
Un astru ca sa-ti daruiasca
E steaua noastra norocoasa
Si vezi minununi inaltatoare
Ai orizontul la piciore
Le vezi si crezi ca e un vis
Este al doilea paradis
Cerul cu tot ce are en el
Ni la pus sa-l cercetam
Si tot intregul universu
E dat de creatorul nostu
Frate
De sus din parte -a ce-a cereasca
Coboara un inger sa te nasaca
Si dupa ce i sa-n plinit
Misiunea sa de pe pamant
Nu pleaca fara ca sa-ti lase,
Lasa un dar ,lasa un frate
Lasa un sprijin si-o nadejde
O parte care i-ti lipseste
Doua finte minunate
In piept doar o lnima bate
Eram micuti o viata grea
Din casa multe ne lipsea
Putinul cel aveam fireste
Ni-l impartea mama frateste
El ma privea si suspina
A-mi lasa mié partea sa
Si nu-ti pasa de-i nor, furtuna
Te ia fratele de mana
Si un necaz de ai vre-unul
Te ia in brate trece primul
Ce ie mai greu la inima cand bate
Este atunci cand fratele-i departe
Bate cu putere si nu-n cetineste
E partea din trup care-i lipseste
Si de vrei in viata
Nu il poti uita
E fratele tau e inima ta
Sa tí iubesti parintii
Sa ti iubesti parintii
Sa i mangai pe fata
Sa le multumesti
Fiindca ti au dat viata
Sa tí iubesti parintii
Asa simplii cum sant
Primi pasi in viata
Cu iei i ai facut
Sa tí iubesti parintii
Bolnavi sau batrani
Sant parintii nostrii
Ne au crescut la san
Sa tí iubesti parintii
Chiar de tí au gresit
Ei sant temelia
Care ne au cladit
Sa tí iubesti parintii
Sa nu i lasi la greu
Este o porunca
De la Dumnezeu
Sa tí iubesti parintii
Chiar de nu mai sant
Ei sant existenta
Noastra pe pamant
A cazut o stea
A cazut din cer o stea
Lasand urma -n calea sa
O lumina stingatore
Trista sí prevestitoare
Ca undeva in asta lume
Toate au un rost anume
Viata este trecatoare
Scurta si neiertatoare
Timpul si norocu-n viata
Depinde de-un fir de ata
Nu putem schimba noi firul
Timpul-l dicteza destinul
Mama
Mama noastra-i chip de zana
Frumoasa, blanda, blajina
Inima-i izvor de dor
Dragoste, speranta, amor
Iubirea-i nemarginita
Larga , multa, infinita
Sufletul -i e ca o mare
Cu comori si cu smeralde
Smerita si cu rabdare
Nu se plange,iertatoare
Pentru toate-i multumesc
E darul nostru ceresc
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
Ce este viata
Adesea stam si ne gandim
Viata de unde o primim
Stam ne gandim si cugetam
Ce este viata -o meritam
Cu drag si dragoste -o primim
Chiar daca -n viata mai gresim
Viata in sine nu-i un gresi
Eu -n dar divin carel primesti
Un dar divin ce-i floare in zare
Ca toti avem o ursitoare
Un astru ca sa-ti daruiasca
E steaua noastra norocoasa
Si vezi minununi inaltatoare
Ai orizontul la piciore
Le vezi si crezi ca e un vis
Este al doilea paradis
Cerul cu tot ce are en el
Ni la pus sa-l cercetam
Si tot intregul universu
E dat de creatorul nostu
Frate
De sus din parte -a ce-a cereasca
Coboara un inger sa te nasaca
Si dupa ce i sa-n plinit
Misiunea sa de pe pamant
Nu pleaca fara ca sa-ti lase,
Lasa un dar ,lasa un frate
Lasa un sprijin si-o nadejde
O parte care i-ti lipseste
Doua finte minunate
In piept doar o lnima bate
Eram micuti o viata grea
Din casa multe ne lipsea
Putinul cel aveam fireste
Ni-l impartea mama frateste
El ma privea si suspina
A-mi lasa mié partea sa
Si nu-ti pasa de-i nor, furtuna
Te ia fratele de mana
Si un necaz de ai vre-unul
Te ia in brate trece primul
Ce ie mai greu la inima cand bate
Este atunci cand fratele-i departe
Bate cu putere si nu-n cetineste
E partea din trup care-i lipseste
Si de vrei in viata
Nu il poti uita
E fratele tau e inima ta
Sa tí iubesti parintii
Sa ti iubesti parintii
Sa i mangai pe fata
Sa le multumesti
Fiindca ti au dat viata
Sa tí iubesti parintii
Asa simplii cum sant
Primi pasi in viata
Cu iei i ai facut
Sa tí iubesti parintii
Bolnavi sau batrani
Sant parintii nostrii
Ne au crescut la san
Sa tí iubesti parintii
Chiar de tí au gresit
Ei sant temelia
Care ne au cladit
Sa tí iubesti parintii
Sa nu i lasi la greu
Este o porunca
De la Dumnezeu
Sa tí iubesti parintii
Chiar de nu mai sant
Ei sant existenta
Noastra pe pamant