Pentru Mama

Am trimis aseară un mesaj in eter,

Cu destinația catre Domnul sfânt,

Sper să se oprească mai la vale de Cer,

Undeva mai sus, departe de pământ

 

Cred că în zonă e spiritul mamei,

Așteptând Judecata ce va să vie,

Noi stăm întristați în jurul icoanei,

Poate un răspuns primim, adresat mie

 

Până un semn vom avea de la tine,

Noi cei rămași o rugă vom înalța,

Implorând să fii iertată, să-ți fie bine,

Și drept mulțumire, pomană vom da

 

Gândul ne duce departe în timp,

Spre clipe frumoase și amintiri,

Ne uităm unul la altul și nu vorbim,

Și plânsul ni-l ținem, ascuns de lumini

 

Mereu ne strângeam noi pe-acasă,

Dar astăzi nu mai suntem așteptați,

E multă tristețe în a noastră casă,

Și  borșul lipsește și gustul de cârnați

 

Cândva pluteau în aer mirosuri fine,

De la mâncăruri de mama pregătite,

Care ne-ntâmpina cu tăvile preapline,

De cozonaci, plăcinte si bunele clătite

 

Acum mai toate nu-s la locul lor,

În curte, beci și chiar în cămară,

De ce avem nevoie, nu le găsim ușor,

Iar fără ea în casă, viața e o povară

 

Abia acum realizăm ce este mama,

Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,

Iar pe moment avem o mică teamă,

Să nu o supărăm, cànd ea de Sus..la noi privește!

Pe când brațele-mi sunt reci

Și mă găsesc în disperare,

Doar la tine mă gândesc,

Căci mi-ești dulce alinare

 

Tu-mi ești înger când greșesc

Și când plouă, tu-mi ești soare.

Tu-mi ești stele-n bezna nopții

Și când sec, tu îmi ești mare.

 

Aș da la schimb o lume-ntreagă

Să te pot vedea zâmbind,

Să te văd, cu ochii calzi,

Spre mine-n pași grăbiți venind...

 

Mai tare te-aș fi strâns de mână,

Mai mult ți-aș fi cântat cu drag

De-aș fi știut cât de mult suferi

Când mă vezi plecând din prag...

 

Îmi pare rău c-am dispărut

Și că nu ți-am spus de ce

Cu noaptea-n cap, fără măcar

O lacrimă să-ți mai pot șterge...

 

Îmi pare rău că sunt departe,

Iară casa e prea goală

Și că-n cea mai neagră noapte

N-are cin’ să-ți spună „mamă”...

Mă uit acum la poza ei cu drag,

Și-mi amintesc de mama mea,

Cum m-aștepta măicuța-n prag,

Sperând ca azi, eu voi veni la ea

 

Și azi era mereu in fiecare zi,

Pentru ființa cea cu părul strâns,

Cu chip plăpând și ochii verzi,

Dar eu cu ale mele, eram prins

 

Vorbeam la telefon cu dânsa,

Și-adesea-i promiteam și eu,

Că voi fi sâmbătă cu siguranță-acasă,

Să-i treacă ei de dorul meu

 

Din prag ea către poartă, tot venea,

Și poate-l va vedea pe-al ei fecior,

Când se uita prelung către șosea

Si el se va ivi și apărea-ndecor

 

Și știu ce mult ea aștepta să vin,

S-o văd să-mi spună..bun venit,

Cu glasul ei frumos și chiar divin,

Iar eu să-i spun..bin' te-am găsit

 

Dar uneori realitatea-i crudă,

Iar la șosea nimeni nu se vedea,

Ea tristă, se retrăgea in tindă,

Și lângă telefon, continuu veghea

 

Poate băiatul un telefon va da,

Si că-i pe drum și se grăbește,

S-o vadă cum, ea stă pe ladă,

Și ne-ncetat, trage nădejde

 

Dar uneori nu e cum ne dorim,

Și așteptarea grea și dureroasă,

Și amânăm prea des noi să venim,

La mama noastră, cea frumoasă

 

La telefon scuze, găseam pre des,

Că sunt la muncă reținut, spuneam,

Dar voi veni acasa, promiteam ades,

Să ne vedem și să-ne-nbrățișam

 

Tot ce v-am scris e pur adevarat,

Și-așa se întâmplă mai mereu,

Să n-avem timp cănd ești chemat,

Și regretăm târziu, când ne e greu

 

Și greutatea e tare-apăsătoare,

Când știm că noi purtăm o vină,

Că n-am putut să alinăm ce doare,

Și-am devenit, persoană meschină

 

Când ea în prag nu a mai fost,

Și poarta nu s-a mai deschis,

Am plâns, dar chiar că n-avea rost,

Mama fiind prea Sus, în Paradis

 

Acum și fară telefon să-mi dai,

Alo aș spune și, aș veni în zbor,

Să-ți mulțumesc că-n luna Mai,

Am apărut și satul a aflat, că ai fecior

 

Ce spun și scriu acum e făra leac,

Și-mi cer iertare, mamă sfântă,

Ca-ș fi putut mai mult să fac,

Si să alin, a ta grea suferință

 

Mai vin si trec prin sat si pe imaș,

Și la mormânt plângând, mă reculeg,

În liniște suspin și singură te las,

Pășind pe una din alei pe care o aleg

 

Voi care astăzi mame mai aveți,

Și stiti cu câtă dragoste v-asteaptă,

Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,

Și cât mai des, dechideți poarta!

Pentru început am să ridic pensula
Căutând cel mai bun mod de-a contura fericirea!
Voi porni de la un zâmbet infinit
Si de la un ,, Noapte bună" șoptit,
Ambele oferite de buzele tale arse,
Ambele menite să aprindă stelele din cea mai întunecată noapte!
Voi continua cu două nestemate de smarald,
Prin care cele mai puternice vise și speranțe ard
Adăugând un strop de iubire infinită,
De admirație și adorație nerostită
Voi reuși să desenez cu succes chipul ființei pe care o iubesc!

Ce dor imi e de tine, mamă

Să mă cuprinzi în brațele-ți

Să-mi pun capu-n a ta poală

Să mă săruți cum doar tu poti

 

Ce greu e fără tine, mamă

Parcă nici viața n-are sens

Parcă-mi s-a dus chiar si speranta

Ce de mică-mi ardea in piept

 

Ce plâng eu după tine, mamă

Suspin cu lacrimi ne-ncetat

Mă-ntreb adesea cu ardoare

Dacă de tot tu m-ai lăsat

 

Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă

Că-mi-e rusin' sa le rostesc

Dar tu,din cer, din slăvi divine

Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi

 

Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi

Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni

Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea

Când te-oi putea iubi la nesfârșit.

Mindra esti tu si frumoasa
Dulce scumpa mama noastra

Vrem ca ingerii sa-ti fie
Paznici peste tot cu tine

Trei suntem, avem de toate
Iti dorim noi sanatate

Te iubim nespus de mult
Pentru noi esti ceva sfint

De la scumpii tai copii
Dima , Vali si Mihai . .