Te Strig

Şi te strig întâia oară,

Eşti doar un ecou pe prispă

Precum surâsul ploii care

Curge din burlan pe-o cizmă.

Chiar sub gât, în partea stângă,

Am o raclă ritmică

Ce nu vrea să dea uitării

Un ecou fad de pe prispă.

 

Şi te strig a doua oară,

Trag speranța c-o s-aud

Glasul tău ca asta vara,

Când şedeam sub pomul surd.

Încă ii mai dau târcoale,

Pentru mine e loc sfânt

Şi vorbesc cu frunza care

Ți-a sărutat obrazul stâng.

 

Tot încerc de ceva vreme

Din zori şi până la amurg

Să sap pentru a mea raclă

O tombă sub pomul surd.

 

Şi te strig ultima oară

Tomba a dispărut de tot.

Prispa îmi răsună goală.

Pomul surd e doar un ciot

Vocea ţi-a amuțit banală

Timpul ne prinde pe toți.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Razvan Mihalache poezii.online Te Strig

Data postării: 20 octombrie 2024

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 947

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Sub cerul care-mi știe dorul🌃🌜

Când mă uit eu pe fereastră,

Privesc frumosul peisaj

Luna-ncepe să-mi vorbească,

Și eu parcă te văd iar.

 

Stele mii și licurici,

În ele mereu mă pierd

Și te simt din nou aici.

 

Cu greierii încep să vorbesc

Despre cât de drag îmi ești,

Iar când iarși mă opresc

Văd cât de tare îi uimesc.

 

Tu mi-ești luna de pe cer,

Unica lumină călăuzitoare,

Te iubesc și cam disper,

Asta nu e de rău, oare?

Mai mult...

Fata mea cu corp de înger

Fata mea cu corp de înger 

Aş vrea totuși să ajung la ea 

Dar nu pot lasa lumea asta mare

Pentru o mica dorința de a mea 

Te-as ruga să-mi dai un semn 

Sa știu că la tine totul este bine 

Măcar atâta îți cer daca nu pot da ochii cu tine.  

Mai mult...

Mare mirare

Nu se simte fericită

Ci doar recunoscătoare

Mi se pare foarte trist

Pentru o așa floare

Merită să simtă totul

Fiecare strop te ploaie

Adierile vântului

Razele de soare

Fulgii de nea

Cruda uitare

Ofilirea mea

Mare mirare

Mai mult...

CU CE-AM GREŞIT?

    Cu ce-am greşit...?
    De te-am iubit,
    Aşa cum nimeni n-a iubit vreodată... 
    Această dragoste... s-a stins... imaculată 
    Şi acum..., rătăcim din nou prin cuvinte, 
    Care nu mai pot să repare nimic,
    Nimic nu mai e ca înainte,
    Acum, avem nevoie de o hartă,
    Pentru a ne regăsi drumul înapoi,
    Spre sufletele noastre...
    Dar, e mult prea târziu oricum,
    Căci suntem condamnaţi,
    Să nu ne mai putem întoarce...

Mai mult...

Te rog cu mine stai!

Ești bucuria vieții mele

și floarea lunii mai,

La tine-mi este fericirea

te rog cu mine stai

 

Te-am întâlnit în zi de toamnă

în grupul de studenți

Dădeam cu toții consultații

L-ai noștri pacienți

 

Privirea mi-a căzut pe tine

iar tu m-ai evitat,

Apoi m-ai prins de mână

când pacientul a lătrat

 

Rapid te-am strâns în brațe

simțind cum tremurai,

Și pentru un minut am fost

nu pământean și-n rai

 

Îmi amintesc cum te-ai scuzat

fiind în brațele mele,

Și cum privind spre animale

mi-ai zis că ai frică de ele

 

Cu fața foarte îmbujorată

te-ai depărtat de mine,

Și am văzut pe chipul tău

că ți-i puțin rușine

 

Atunci am îndrăznit să-ți cer

să vii la o plimbare,

Ai dat afirmativ din cap

în semn de aprobare

 

A doua zi eram doar noi

în parc pe o cărare,

Am stat pe banca de sub tei

și i-am furat o sărutare

 

Povestea noastră de iubire 

aici a început,

Și-n anul cinci de facultate

eu mâna i-am cerut

......................................

Acum după o viață împreună

cu fata mea aleasă,

Sunt fericit și împlinit

că am iubirea-n casă!

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

LACRIMA CARE DESCHIDE CERUL

O singură lacrimă

se prelinge în tăcere,

ca un râu care sparge piatra

ascunsă în adâncul inimii.

 

Ea nu e doar apă,

ci dorință de iertare,

strigăt mut

al celui care a rătăcit.

 

Cade încet,

dar lasă urme în suflet,

cărări nevăzute

pe care numai Dumnezeu le cunoaște.

 

În ea se adună toate regretele,

toate greșelile

care au înăbușit bucuria.

Și totuși,

în căderea ei se naște harul.

 

Lacrima pocăinței

deschide porțile invizibile,

iar sufletul, chiar și obosit,

simte lumina

cum îl atinge și-l vindecă.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍