Te Strig
Şi te strig întâia oară,
Eşti doar un ecou pe prispă
Precum surâsul ploii care
Curge din burlan pe-o cizmă.
Chiar sub gât, în partea stângă,
Am o raclă ritmică
Ce nu vrea să dea uitării
Un ecou fad de pe prispă.
Şi te strig a doua oară,
Trag speranța c-o s-aud
Glasul tău ca asta vara,
Când şedeam sub pomul surd.
Încă ii mai dau târcoale,
Pentru mine e loc sfânt
Şi vorbesc cu frunza care
Ți-a sărutat obrazul stâng.
Tot încerc de ceva vreme
Din zori şi până la amurg
Să sap pentru a mea raclă
O tombă sub pomul surd.
Şi te strig ultima oară
Tomba a dispărut de tot.
Prispa îmi răsună goală.
Pomul surd e doar un ciot
Vocea ţi-a amuțit banală
Timpul ne prinde pe toți.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Razvan Mihalache
Дата публикации: 20 октября
Просмотры: 159