H
N-am sa las sa cadă stele de pe cer -
Căci cu-atâta greu le-am tot bătut in cui,
N-am să uit acel gust de fier
Chiar vârfurile-alpine de-mi propui.
N-am să mă las chemat de voci straine,
Te zugrăvesc in cadă cu cafea...
Niciodată n-am să pot uita de tine
Chiar daca o să dispar din lumea ta.
Așadar, o să-ți las o scrisoare alipită-n geam,
O să-ți las miros de vin si de cafea,
O să-ți amintesc unde apusuri petreceam
Chiar dacă ai sa prinzi a mă uita.
O să vreau elegic să iți mai ascult
In ritm de vals, pasul bătăuș
Și o să vreau, o dată să te mai sărut
Chiar dacă știu că ai să mă muști.
N-am sa pot uita acel miros de fier,
Și cum chimia astre legăna;
N-am să las sa cadă stele de pe cer -
Ca noi in doi, să avem ce număra.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Grigore Bunescu
Data postării: 24 februarie 2021
Vizualizări: 1579
Poezii din aceiaşi categorie
Citesc
Citesc de-ale lui Cărtărescu
Lângă biserica adormirii maici domnului
Absorb sângele vărsat pe foaie
Sânge stins, sânge aprins
Oamenii vin, se uita și trec mai departe
Oh, cu toții atât de trecători
Doar unii stau, luptându-se cu timpul
Suflete răzvrătite
Iar eu
Țigareta înecându-mi plămânii
Chopin înecându-mi urechile
Iar el
Înecându-mi mintea
Înecându-mi inima
de S-L Macavei
Apoteoză
"Este doar o obsesie firească", mi-am spus-n gândul proprie mele ființe, pentru că orice om călăuzit de dorul și dorința de a fi iubit a iubit odinioară cu mare foc și ardoare în speranța că va însemna și el pentru cineva totul
Iubirea mea nu era un simplă, ba chiar era una divină
Îmi dădeam chiar și ultima respirație ca să pot să te cuprind cu întregile mele brațe
Admiram la tine totul, dar nu doar cu o privire scurtă ci cu toată ființa mea căci atingerile tale mi-au lăsat o amprentă în inima mea fragedă și milostivă și aș vrea să spun că mă doare ca o rană doar că n-o fac
În acel moment am realizat că nu e doar dragoste obișnuită ci o obsesie bolnavă a demenței mele de iubire
Am realizat asta în deceniile eterne-n care inima mi-a fost devorată, doar că te-am iubit prea mult, în schimb pe mine nu m-am iubit deloc
Și încă nu-mi alin rănile
Încă te las să mă dori, iubitule
Să mă sfâșie cu amintiri, să mă spulberi cu minciuni și să mă îmbraci în voalul mireselor tale gri, deși speram ca pe cap voalul ce-l port sa fie incolor, alb precum sufletul meu pur și plăpând ce izvorăște o iubire nemuritoare
Speram ca ziua în care voi fi nemuritoare va fii aceea în care trupul și mintea mea clădită cu demnitate vor fi ale tale și le vei purta de grija fiindu-ti mireasa ta întruchipată în portul unui porumbel ce va domina gălăgia cu pacea sa
Însă asta e doar o altă lume, o lumea paralelă care este o amintire uitată-n mintea gândurilor tale murdare
Singurul meu gând a rămas, deși tu m-ai dat uitării de mult timp de vreme
Dacă ești iubit și cine este iubirea vieții tale acum
Dacă eu până acum am fost precum doar o străină pe acest pământ
Celalate zgomote nu le pot denumi gânduri ci doar iluzii pe care mi le creez pentru că inima mea încă crede în noi
De ar mai crede în iubirea altui suflet cum crede în noi înșine poate aș muri cu al meu suflet împăcat , dar m-am stins atunci când mi-am dat seama că nu vei rămâne sthinger pe vecie ca și mine și că îți vei împărțit viața cu sufletul tău perche, vei împărți după tot ce eu tânjesc, după alinarea unui suflet și iubirea sa veșnică
Lună plină
E lună plină-n noaptea grea,
Se-ntinde argintie peste stea,
În valuri blânde peste gând,
Și peste vise rătăcind.
E lună plină-n ochii tăi,
Lumina-i curge peste văi,
Șoptește vântul, lin și stins,
Un dor ce-n suflet mi l-a nins.
E lună plină și tresar,
În umbre vechi ce iar apar,
Dar raza ei mă cheamă lin—
Un vis uitat, un drum senin.
Dragoste cu sufix
Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!
Mai frumoasă de Laura Stoica în italiană
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Più bello
Sei lontano e mi hai
Un potere immenso
Mi sveglio sorridente ogni giorno
Che occasione di averti incontrato
Per molto tempo non ho creduto all'amore.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Non mi sono mai innamorato così prima
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Per svegliarsi sorridente ogni giorno
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
A volte senza di te
La strada è dura
Vorrei che tu fossi con me,
Sempre con me.
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
Apartamentul
Stau în apartament,
Așteptând sa am un angajament,
Am nevoie de un medicament,
Am un comportament violent,
Aparent sunt inocent,
Nu mai gândesc coerent.
Citesc
Citesc de-ale lui Cărtărescu
Lângă biserica adormirii maici domnului
Absorb sângele vărsat pe foaie
Sânge stins, sânge aprins
Oamenii vin, se uita și trec mai departe
Oh, cu toții atât de trecători
Doar unii stau, luptându-se cu timpul
Suflete răzvrătite
Iar eu
Țigareta înecându-mi plămânii
Chopin înecându-mi urechile
Iar el
Înecându-mi mintea
Înecându-mi inima
de S-L Macavei
Apoteoză
"Este doar o obsesie firească", mi-am spus-n gândul proprie mele ființe, pentru că orice om călăuzit de dorul și dorința de a fi iubit a iubit odinioară cu mare foc și ardoare în speranța că va însemna și el pentru cineva totul
Iubirea mea nu era un simplă, ba chiar era una divină
Îmi dădeam chiar și ultima respirație ca să pot să te cuprind cu întregile mele brațe
Admiram la tine totul, dar nu doar cu o privire scurtă ci cu toată ființa mea căci atingerile tale mi-au lăsat o amprentă în inima mea fragedă și milostivă și aș vrea să spun că mă doare ca o rană doar că n-o fac
În acel moment am realizat că nu e doar dragoste obișnuită ci o obsesie bolnavă a demenței mele de iubire
Am realizat asta în deceniile eterne-n care inima mi-a fost devorată, doar că te-am iubit prea mult, în schimb pe mine nu m-am iubit deloc
Și încă nu-mi alin rănile
Încă te las să mă dori, iubitule
Să mă sfâșie cu amintiri, să mă spulberi cu minciuni și să mă îmbraci în voalul mireselor tale gri, deși speram ca pe cap voalul ce-l port sa fie incolor, alb precum sufletul meu pur și plăpând ce izvorăște o iubire nemuritoare
Speram ca ziua în care voi fi nemuritoare va fii aceea în care trupul și mintea mea clădită cu demnitate vor fi ale tale și le vei purta de grija fiindu-ti mireasa ta întruchipată în portul unui porumbel ce va domina gălăgia cu pacea sa
Însă asta e doar o altă lume, o lumea paralelă care este o amintire uitată-n mintea gândurilor tale murdare
Singurul meu gând a rămas, deși tu m-ai dat uitării de mult timp de vreme
Dacă ești iubit și cine este iubirea vieții tale acum
Dacă eu până acum am fost precum doar o străină pe acest pământ
Celalate zgomote nu le pot denumi gânduri ci doar iluzii pe care mi le creez pentru că inima mea încă crede în noi
De ar mai crede în iubirea altui suflet cum crede în noi înșine poate aș muri cu al meu suflet împăcat , dar m-am stins atunci când mi-am dat seama că nu vei rămâne sthinger pe vecie ca și mine și că îți vei împărțit viața cu sufletul tău perche, vei împărți după tot ce eu tânjesc, după alinarea unui suflet și iubirea sa veșnică
Lună plină
E lună plină-n noaptea grea,
Se-ntinde argintie peste stea,
În valuri blânde peste gând,
Și peste vise rătăcind.
E lună plină-n ochii tăi,
Lumina-i curge peste văi,
Șoptește vântul, lin și stins,
Un dor ce-n suflet mi l-a nins.
E lună plină și tresar,
În umbre vechi ce iar apar,
Dar raza ei mă cheamă lin—
Un vis uitat, un drum senin.
Dragoste cu sufix
Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!
Mai frumoasă de Laura Stoica în italiană
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Più bello
Sei lontano e mi hai
Un potere immenso
Mi sveglio sorridente ogni giorno
Che occasione di averti incontrato
Per molto tempo non ho creduto all'amore.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Non mi sono mai innamorato così prima
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
Voglio restare nel tuo mondo amorevole
Per svegliarsi sorridente ogni giorno
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te
Con te imparo ad amare.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
A volte senza di te
La strada è dura
Vorrei che tu fossi con me,
Sempre con me.
La felicità che ricevo
Voglio viverlo solo con te.
Mi vedi
Più bello di quanto io sappia
mi fai sentire
Che sono il centro del mondo
E tu mi calmi, mi calmi, mi calmi
Con parole dolci
Il mio cuore non vuole mentirle
Non vuole che tu lo dimentichi.
Apartamentul
Stau în apartament,
Așteptând sa am un angajament,
Am nevoie de un medicament,
Am un comportament violent,
Aparent sunt inocent,
Nu mai gândesc coerent.
Alte poezii ale autorului
Resemnare si Blestem
Afara-i resemnare și blestem.
In alfabetul morse,
Picaturile-mi șoptesc refren
Cat eu ascult gospel și încerc mă rimez in strofe
Afară plouă cenușiu, asuprind năpasta
Ingerii decepționați ne plâng.
Nimburile sunt proiectate-n târg
Iar martirii inocent, își zăbovesc răsplata
Frecvențe corosive răsună în perete
Tu copiliță mare, plângi ca din cișmea,
Și nu poti intelege ca dulapul, mi-e plin doar de schelete
Pe care tu, nu le poti vedea
Mă tem ca vazand medaliile pe col, nu ai intelege
Ce-am purtat intregul drum in pungi
Și de ce sunt blestemat de linii negre
Ca baiatul cu pijamale in dungi
Evident ca in final sunt vinovat doar eu
Asta-i ultima fantă in ghețar
De-ai ști cat de mult imi pare rau
Ca nu există un buton pentru restart
Drum de Toamna
Intr-o pădure falnică eram,
Se simțea miros de toamnă
Vântul frunze-aduna, cânta funerar
Se strangea rugină-n coroană
Pe acolo de-o viață mergeam,
Așteptam cineva să mă întâmpine
Mergeam pe drumul de plumb și viclean
Și am ajuns la răspântie
În două nu mă puteam despica.
Știam că de aici, nu-i drum înapoi.
Știam că miracole nu se vor întâmplă
Și astfel am ales să merg la război.
Uneori ma gandesc unde am mers
Cu fierul pe unghii, lutul in spate și stelele nalte
Dar totuși am ales ce am aleș
Și astfel, s-au decis și celelalte.
În noapte
Neputând de abazie,
Am să te îmbăt cu vin si poezii;
Cu luna de pe cer, vocea mea să-ți fie
Ultima cântare a unei morți târzii...
Am sa-ti scriu
Și totuși am să-ți scriu -
Intr-un cer cu lună plină
Am sa-ti scriu, dar nu de frică
Am sa-ti scriu sa-ți spun
Că gândul tău nu mă mai alină acum
Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină
Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,
Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină
Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine
Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...
Sa-ti spun că tot ii efemer
Călcând prin fier topit sa-ti spun
Ca a fost o dragoste-n argint
Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...
Poezie fără nume
Lasa-ma sa cad in vremuri
Să te găsesc ca pe-un proroc
Și să-mi prezici în sferturi
O dragoste din flori de busuioc
Să îmi prezici cuvant de zei
Să ma alinți ca în povești
Și purtând miros de tei
Să îmi spui că mă iubești
Sa-mi cânți o notă-n dungi
Si eu sa iti asculta cantarea
Uitandu-ma in ochii tai profunzi
Pe care ii geloasă marea
Soyga
Presimt magie și mister
Ai fi vre-un manuscris ocult?
Poate te-ai nascut din ser
Și vreai doar să te ascult?
Poate că ești un codice secret,
Și vreai să îmi prezici în zodii;
Dar eu fiind pregnant poet
Nu inteleg - graiul astronomic.
Răsfoiesc iar în eșec foaia de titlu
Aspirându-ți pasul ezoteric,
Dar nu prea reușesc să mențin ritmul
Călcând pe paragraful sferic...
Vreau să te citesc în șoaptă
Zugrăvindu-te-n particule
Iar oprindu-mă, la miez de noapte
Să-ti las lasoul pe clavicule
Aș vrea, să-ți văd secretele
Și funerar să le zidesc;
Am invatat toate alfabetele,
Dar tot nu pot să te citesc...
Resemnare si Blestem
Afara-i resemnare și blestem.
In alfabetul morse,
Picaturile-mi șoptesc refren
Cat eu ascult gospel și încerc mă rimez in strofe
Afară plouă cenușiu, asuprind năpasta
Ingerii decepționați ne plâng.
Nimburile sunt proiectate-n târg
Iar martirii inocent, își zăbovesc răsplata
Frecvențe corosive răsună în perete
Tu copiliță mare, plângi ca din cișmea,
Și nu poti intelege ca dulapul, mi-e plin doar de schelete
Pe care tu, nu le poti vedea
Mă tem ca vazand medaliile pe col, nu ai intelege
Ce-am purtat intregul drum in pungi
Și de ce sunt blestemat de linii negre
Ca baiatul cu pijamale in dungi
Evident ca in final sunt vinovat doar eu
Asta-i ultima fantă in ghețar
De-ai ști cat de mult imi pare rau
Ca nu există un buton pentru restart
Drum de Toamna
Intr-o pădure falnică eram,
Se simțea miros de toamnă
Vântul frunze-aduna, cânta funerar
Se strangea rugină-n coroană
Pe acolo de-o viață mergeam,
Așteptam cineva să mă întâmpine
Mergeam pe drumul de plumb și viclean
Și am ajuns la răspântie
În două nu mă puteam despica.
Știam că de aici, nu-i drum înapoi.
Știam că miracole nu se vor întâmplă
Și astfel am ales să merg la război.
Uneori ma gandesc unde am mers
Cu fierul pe unghii, lutul in spate și stelele nalte
Dar totuși am ales ce am aleș
Și astfel, s-au decis și celelalte.
În noapte
Neputând de abazie,
Am să te îmbăt cu vin si poezii;
Cu luna de pe cer, vocea mea să-ți fie
Ultima cântare a unei morți târzii...
Am sa-ti scriu
Și totuși am să-ți scriu -
Intr-un cer cu lună plină
Am sa-ti scriu, dar nu de frică
Am sa-ti scriu sa-ți spun
Că gândul tău nu mă mai alină acum
Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină
Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,
Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină
Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine
Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...
Sa-ti spun că tot ii efemer
Călcând prin fier topit sa-ti spun
Ca a fost o dragoste-n argint
Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...
Poezie fără nume
Lasa-ma sa cad in vremuri
Să te găsesc ca pe-un proroc
Și să-mi prezici în sferturi
O dragoste din flori de busuioc
Să îmi prezici cuvant de zei
Să ma alinți ca în povești
Și purtând miros de tei
Să îmi spui că mă iubești
Sa-mi cânți o notă-n dungi
Si eu sa iti asculta cantarea
Uitandu-ma in ochii tai profunzi
Pe care ii geloasă marea
Soyga
Presimt magie și mister
Ai fi vre-un manuscris ocult?
Poate te-ai nascut din ser
Și vreai doar să te ascult?
Poate că ești un codice secret,
Și vreai să îmi prezici în zodii;
Dar eu fiind pregnant poet
Nu inteleg - graiul astronomic.
Răsfoiesc iar în eșec foaia de titlu
Aspirându-ți pasul ezoteric,
Dar nu prea reușesc să mențin ritmul
Călcând pe paragraful sferic...
Vreau să te citesc în șoaptă
Zugrăvindu-te-n particule
Iar oprindu-mă, la miez de noapte
Să-ti las lasoul pe clavicule
Aș vrea, să-ți văd secretele
Și funerar să le zidesc;
Am invatat toate alfabetele,
Dar tot nu pot să te citesc...