CINE EȘTI?
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu de mult.
Dar ce porti în suflet
Ce ascunzi în tine?
Nu pot citi în ochii tăi.
Pari a fi om bun.
Atunci de ce mă tem
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu demult.
Dar ce porți în gând ,
Și ce ascunzi în suflet
Nu pot citi în ochii tăi
Pari a fi om bun
Atunci de ce mă tem?
/
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 7 noiembrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 230
Poezii din aceiaşi categorie
Mulțumesc
Cuvânt adânc, curat și sfânt,
E darul cel mai prețios pe pământ,
„Mulțumesc” – o rază de lumină,
Ce-n suflet pacea o dezbină.
E firul care leagă oameni,
O punte-n clipele de vreme grea,
Un simplu gest, dar cu ecou,
Ce schimbă viața, ziua ta.
Când spui „mulțumesc”, ceva se-aprinde,
Un foc ce-n inimi calde se extinde,
Rostește-l sincer, din iubire,
Și lumea-i altfel, plină de-o strălucire.
Mulțumește vieții că te-a învățat,
Să prețuiești ce ieri ai ignorat,
Mulțumește clipei, chiar de-i trecătoare,
Că-n ea găsești o rază salvatoare.
Mulțumește celor ce ți-au fost alături,
Și celor ce-au plecat, prin vânturi,
Căci fiecare-a scris o filă-n carte,
Cu sens, cu lacrimi, uneori, cu fapte.
„Mulțumesc” e cheia către cer,
Un cântec blând pe-al vieții mister,
Să-l porți cu tine, în suflet nestins,
Februarie
Vântul rece bate peste amândoi,
Aduce cu el o mare avarie,
Amintiri reci și durerea din noi,
O poartă în zilele-i luna februarie.
Și poate-i durere sau poate e vină,
Sau poate-i ceva ce nu o să știm,
Aș vrea ca luna pe loc să devină,
O zi sau o oră- un lucru infim.
Dar chiar nu se poate, căci așa e viața,
Te face să înghiți și te face să înduri,
Aș vrea doar să mă trezesc dimineața,
Să-mi spui că e martie și să te juri,
Că doar clipa aceasta este substanța,
Și lunile anului sunt doar vremuri…
Dar nu ești aici, căci așa e viața,
Dragă februarie, tu mă cutremuri!
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Poezie
Te-aș scrie
Ca pe o poezie
Te-aș scrie
Să-mi rămână mie.
Să o pun în ramă,
Să o pun pe perete...
Te-aș privi cu mândrie,
Și cu fascinație
Propria mea creație!
Și daca te-aș uita
Odată ce trec anii,
Poate te-ar recita,
Cineva
și mi-ar aminti
de patosul cu care te-am scris.
Coincidență
Un dor nebun de tine,
Ce nu-l pot potoli.
Nu mai semăn demult cu mine,
Nu mă pot stăpâni.
Îmi este-atât de dor,
De prima clipă-n care
Ne-ai redat acel fior,
Ce n-are asemănare.
Poate i-o coincidență,
Că te-am văzut atunci
Sau poate-o aparență..
A ochilor tăi reci.
Acei ochi făr' de pereche,
Ce-i văd numai în vis!
Ca-n arta cea străveche,
Cu-acei ochi, tu m-ai învins.
Și iarăși mi-e dor,
Fără să te știu.
Și mă trece un fior,
Chiar de-am sufletul pustiu..
Mulțumesc
Cuvânt adânc, curat și sfânt,
E darul cel mai prețios pe pământ,
„Mulțumesc” – o rază de lumină,
Ce-n suflet pacea o dezbină.
E firul care leagă oameni,
O punte-n clipele de vreme grea,
Un simplu gest, dar cu ecou,
Ce schimbă viața, ziua ta.
Când spui „mulțumesc”, ceva se-aprinde,
Un foc ce-n inimi calde se extinde,
Rostește-l sincer, din iubire,
Și lumea-i altfel, plină de-o strălucire.
Mulțumește vieții că te-a învățat,
Să prețuiești ce ieri ai ignorat,
Mulțumește clipei, chiar de-i trecătoare,
Că-n ea găsești o rază salvatoare.
Mulțumește celor ce ți-au fost alături,
Și celor ce-au plecat, prin vânturi,
Căci fiecare-a scris o filă-n carte,
Cu sens, cu lacrimi, uneori, cu fapte.
„Mulțumesc” e cheia către cer,
Un cântec blând pe-al vieții mister,
Să-l porți cu tine, în suflet nestins,
Februarie
Vântul rece bate peste amândoi,
Aduce cu el o mare avarie,
Amintiri reci și durerea din noi,
O poartă în zilele-i luna februarie.
Și poate-i durere sau poate e vină,
Sau poate-i ceva ce nu o să știm,
Aș vrea ca luna pe loc să devină,
O zi sau o oră- un lucru infim.
Dar chiar nu se poate, căci așa e viața,
Te face să înghiți și te face să înduri,
Aș vrea doar să mă trezesc dimineața,
Să-mi spui că e martie și să te juri,
Că doar clipa aceasta este substanța,
Și lunile anului sunt doar vremuri…
Dar nu ești aici, căci așa e viața,
Dragă februarie, tu mă cutremuri!
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Poezie
Te-aș scrie
Ca pe o poezie
Te-aș scrie
Să-mi rămână mie.
Să o pun în ramă,
Să o pun pe perete...
Te-aș privi cu mândrie,
Și cu fascinație
Propria mea creație!
Și daca te-aș uita
Odată ce trec anii,
Poate te-ar recita,
Cineva
și mi-ar aminti
de patosul cu care te-am scris.
Coincidență
Un dor nebun de tine,
Ce nu-l pot potoli.
Nu mai semăn demult cu mine,
Nu mă pot stăpâni.
Îmi este-atât de dor,
De prima clipă-n care
Ne-ai redat acel fior,
Ce n-are asemănare.
Poate i-o coincidență,
Că te-am văzut atunci
Sau poate-o aparență..
A ochilor tăi reci.
Acei ochi făr' de pereche,
Ce-i văd numai în vis!
Ca-n arta cea străveche,
Cu-acei ochi, tu m-ai învins.
Și iarăși mi-e dor,
Fără să te știu.
Și mă trece un fior,
Chiar de-am sufletul pustiu..
Alte poezii ale autorului
NU ȘTIU CE-A FOST !
A fost un vis?.
Un semn de undeva.?
Că te furase ,cineva...
Și am pornit ca un nebun ,
Cu gând adânc să mă răzbun:
Pe cel care îndrăznea ,
Să mi te ia ..
Cum de el nu știa ?
Că tu ești ,doar
Viața mea .
NATURĂ TE IUBESC!Iubesc
Iubesc natura bogată ,
Cu minunății încărcată,
Covoare cu flori,parfumul din zori,
Păduti,lanuri,livezi,bălțate cirezi,
Mă leagă iubirea de toate...
Mirosul tămâiei din brazi,
Ochii luceafărului calzi
Șoapta izvorului în vale,
Drum asfaltat către mare
Glas desmierdat de cornute
Lac dătător de lumină
Bacii și oierii din stână,
Aroma vișinii coapte.
Grijile noastre mărunte,
Omul acestor meleaguri
Mierea albinii din faguri.
Iubirea de neam și de glie
Acestei mame trădate,
Jurați-i credință ,pănă la moarte!
Un vis ciudat !
Era o zi la sfârșit de iană .Străzile pline de zăpadă .
Pe ici pe colo ,oamenii făceau pârtii pe la porțile lor .
Trebuia să ajung undeva ,în interes de serviciu .
Acolo ,într-o sală nu prea mare ,câteva persoane
așteptau pe bănci .Îmi apare în față directorul meu
bucuros că mă vede .
-Ce bine îmi pare că te văd .Voiam să te caut ...Dacă tot
ne-am găsit ,o să te întreb direct .Vrei să te măriți cu mine?
Mă uit la ca să înțeleg gluma și par nedumerită .El repetă
întrebarea și eu trebuie s-o iau în seamă .El continuă
-Știi că soția mea a murit ,soțul tău deasemeni .Ce spui
-Da, da răspund eu entuziasmată .Când ?
-Mâine mă grăbesc ,eu mă ocup de toate.Nu te uita că este
o diferență cam mare între noi O să am grijă de viitorul tău .
Deci pe mâîne dimineață .Ce semnificație să-i dau visului ,
când el e plecat demult în veșnicie?
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Da, și eu am trăit o vreme în Spania ,dar eram la anii când am putut ocoli
aceste pericole.Tineretul însă cade în ispită .Și iar mă întorc la epoca mea de aur...
Nu eram nici săraci și nici bogații doar salariații cu salarii rezonabile și mai puține da-
torii.Egali în fața legii,cum nu este azi
-Îmi amintesc de vremea când eram licean ; cred că tinerețea îți dă aripi,încât
crezi zbura dacă vrei...Tot acele vremuri au rămas cele mai frumoase,au un anume
parfum ...Apoi a început armata,după care primul loc de muncă și căte au mai urmat...
-Îmi amintesc că în ultimul an de liceu veneai acasă cu Doina și Nelu și vă pre
gătiți pentru examenul la facultare.Doina învăța bine și vă trăgea după ea..Mi-a plăcut
tare mult de ea și vă-am atras atenția să vă purtați civiluzat cu ea.
-Da ,am intrat în viață pe căi diferite,însă prietenia noastră are vechime; curând
vom ieși împreună la pensie.
-Mai rămâne să vă faceți planuri: ce veți face atunci? E neaparată nevoie de miș-
care, de implicare într-o activitate oarecare.
-Uite ,mamă ,am depănat amintiri ,am ajuns și la ele.Mi se pare cam devreme...
-Cu timpul ai să-ți dai seama ,că la pensie vei trece mereu la amintiri.
- Am început munca de marinar-motorist,care mi-a plăcut .Au urmat cursele pe
Dunăre ,pe brațele ei și apoi cursele pe mare..Toate s-au terminat la revoluție,sau ce o
fi fost.De acolo s-a destrămat tot ,viața a intrat pe alt făgaș.Cât de greu a fost ,nu pot spu-
ne .Ne-am privatizat ,am falimentat,,am luat drumul străinătății. M-am întors aproape bă-
trân...cu ce m-am ales,cum spui tu , cu amintiri
-Tot o amintire a rămas și relația ta cu Gabriela o fată foarte bună ,muncitoare.Nu pot
uita cât s-a zbătut ca să rămână pe linia de plutire.S-a străduit să construiască un viitor pentru
ea,pentru tine și copilul vostru .A fost un eșec total S-a reprofilat și până la urmă eu o consider
un erou al zilelor noastre în lupta cu viața .Dar v-ați pierdut unul pe altul iar copilul v-a pierdut pe
amândoi Ce tristă poveste...
-Cine spune că viața e ușoară? Doar naivii
-În cele din u
MÂDRU DAC
Ești mizul de pâine curat ,
Ești izvorul cu apă zglobie
Ești argila din care olarul
Urzește ulciorul ciudat.
Ești sufletul pe are
În brazdă adâncă însămânțat
Strămoșul meu mândru DAC.
DOI FRAȚI
Știu dintr-o poveste veche,
Că Moș Crăciun și Moș Gerilă
Sunt doi frați ,bine de iarnă îmbrăcați
Se plimbă c-o trăsurică ,
Cu doi reni înhămați .
Moș Crăciun ,aduce daruri :
Brazi ornați ,cu beculețe ,
Cu ghirlande ,jucării
Cum le place la copii .
Moș Gerilă ,însă vine
Cu altfel de bucurii :
Ne aduce nori de zăpadă
Pârtii vesele la munte
Săniuțe ,Om de zăpadă
Strat de omăt peste tot.
Colinde și urăturii
Că așa-i la români .
Moș Gerilă te rugăm
Lasă supărarea ,dusă
Te rog vino pe la noi
Lasă-ne să fim copii:
Iarna să aduci bucurii!
NU ȘTIU CE-A FOST !
A fost un vis?.
Un semn de undeva.?
Că te furase ,cineva...
Și am pornit ca un nebun ,
Cu gând adânc să mă răzbun:
Pe cel care îndrăznea ,
Să mi te ia ..
Cum de el nu știa ?
Că tu ești ,doar
Viața mea .
NATURĂ TE IUBESC!Iubesc
Iubesc natura bogată ,
Cu minunății încărcată,
Covoare cu flori,parfumul din zori,
Păduti,lanuri,livezi,bălțate cirezi,
Mă leagă iubirea de toate...
Mirosul tămâiei din brazi,
Ochii luceafărului calzi
Șoapta izvorului în vale,
Drum asfaltat către mare
Glas desmierdat de cornute
Lac dătător de lumină
Bacii și oierii din stână,
Aroma vișinii coapte.
Grijile noastre mărunte,
Omul acestor meleaguri
Mierea albinii din faguri.
Iubirea de neam și de glie
Acestei mame trădate,
Jurați-i credință ,pănă la moarte!
Un vis ciudat !
Era o zi la sfârșit de iană .Străzile pline de zăpadă .
Pe ici pe colo ,oamenii făceau pârtii pe la porțile lor .
Trebuia să ajung undeva ,în interes de serviciu .
Acolo ,într-o sală nu prea mare ,câteva persoane
așteptau pe bănci .Îmi apare în față directorul meu
bucuros că mă vede .
-Ce bine îmi pare că te văd .Voiam să te caut ...Dacă tot
ne-am găsit ,o să te întreb direct .Vrei să te măriți cu mine?
Mă uit la ca să înțeleg gluma și par nedumerită .El repetă
întrebarea și eu trebuie s-o iau în seamă .El continuă
-Știi că soția mea a murit ,soțul tău deasemeni .Ce spui
-Da, da răspund eu entuziasmată .Când ?
-Mâine mă grăbesc ,eu mă ocup de toate.Nu te uita că este
o diferență cam mare între noi O să am grijă de viitorul tău .
Deci pe mâîne dimineață .Ce semnificație să-i dau visului ,
când el e plecat demult în veșnicie?
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Da, și eu am trăit o vreme în Spania ,dar eram la anii când am putut ocoli
aceste pericole.Tineretul însă cade în ispită .Și iar mă întorc la epoca mea de aur...
Nu eram nici săraci și nici bogații doar salariații cu salarii rezonabile și mai puține da-
torii.Egali în fața legii,cum nu este azi
-Îmi amintesc de vremea când eram licean ; cred că tinerețea îți dă aripi,încât
crezi zbura dacă vrei...Tot acele vremuri au rămas cele mai frumoase,au un anume
parfum ...Apoi a început armata,după care primul loc de muncă și căte au mai urmat...
-Îmi amintesc că în ultimul an de liceu veneai acasă cu Doina și Nelu și vă pre
gătiți pentru examenul la facultare.Doina învăța bine și vă trăgea după ea..Mi-a plăcut
tare mult de ea și vă-am atras atenția să vă purtați civiluzat cu ea.
-Da ,am intrat în viață pe căi diferite,însă prietenia noastră are vechime; curând
vom ieși împreună la pensie.
-Mai rămâne să vă faceți planuri: ce veți face atunci? E neaparată nevoie de miș-
care, de implicare într-o activitate oarecare.
-Uite ,mamă ,am depănat amintiri ,am ajuns și la ele.Mi se pare cam devreme...
-Cu timpul ai să-ți dai seama ,că la pensie vei trece mereu la amintiri.
- Am început munca de marinar-motorist,care mi-a plăcut .Au urmat cursele pe
Dunăre ,pe brațele ei și apoi cursele pe mare..Toate s-au terminat la revoluție,sau ce o
fi fost.De acolo s-a destrămat tot ,viața a intrat pe alt făgaș.Cât de greu a fost ,nu pot spu-
ne .Ne-am privatizat ,am falimentat,,am luat drumul străinătății. M-am întors aproape bă-
trân...cu ce m-am ales,cum spui tu , cu amintiri
-Tot o amintire a rămas și relația ta cu Gabriela o fată foarte bună ,muncitoare.Nu pot
uita cât s-a zbătut ca să rămână pe linia de plutire.S-a străduit să construiască un viitor pentru
ea,pentru tine și copilul vostru .A fost un eșec total S-a reprofilat și până la urmă eu o consider
un erou al zilelor noastre în lupta cu viața .Dar v-ați pierdut unul pe altul iar copilul v-a pierdut pe
amândoi Ce tristă poveste...
-Cine spune că viața e ușoară? Doar naivii
-În cele din u
MÂDRU DAC
Ești mizul de pâine curat ,
Ești izvorul cu apă zglobie
Ești argila din care olarul
Urzește ulciorul ciudat.
Ești sufletul pe are
În brazdă adâncă însămânțat
Strămoșul meu mândru DAC.
DOI FRAȚI
Știu dintr-o poveste veche,
Că Moș Crăciun și Moș Gerilă
Sunt doi frați ,bine de iarnă îmbrăcați
Se plimbă c-o trăsurică ,
Cu doi reni înhămați .
Moș Crăciun ,aduce daruri :
Brazi ornați ,cu beculețe ,
Cu ghirlande ,jucării
Cum le place la copii .
Moș Gerilă ,însă vine
Cu altfel de bucurii :
Ne aduce nori de zăpadă
Pârtii vesele la munte
Săniuțe ,Om de zăpadă
Strat de omăt peste tot.
Colinde și urăturii
Că așa-i la români .
Moș Gerilă te rugăm
Lasă supărarea ,dusă
Te rog vino pe la noi
Lasă-ne să fim copii:
Iarna să aduci bucurii!