Călătorind spre așteptare
Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’
N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi
În astă viaț-am așteptat să plece nori
Și au plecat lăsând în urmă flori uscate
Nu mi-au rămas decât distanțele-ntre noi
Tot așteptând se vor topi zilele toate
Căzut din ceasuri timpul freamătă-n decor
M-aruncă-n gol strivindu-mi inima uitată
Călătorind spre așteptare mă strecor
Lăsând un stol de amintiri spre altă dată
Uitând durerile de dor să plec în zbor
Nopțile scurse fără tine-au să nu ardă
Rămase-n urmă așteptările nu dor
Plutind ușor m-or însoți norii de vată
Să-mi crească iarbă după ploi și-n mână flori
S-ajung copac cu umbră deasă lângă casă
Stropii de apă să-mi dea hrană storși din nori
Pe crengi cântând să șadă păsări, cuib să-și facă
Timpul nu iartă, mă apleacă la pământ
Urmând lumina către locul cel de taină
Lăsând povestea așteptării ce m-a frânt
Aștept din nou îngerul blând în albă haină
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 28 iulie 2023
Vizualizări: 484