As vrea sa fii
As vrea sa fii roman de dor,
Iubirea s-o citesc din paginile tale
O harta-as vrea sa fie chipul tau
Sa ma.pierd in albastrul ochilor tai sub soare
Iubite ne cheama marea,
Sa ne aruncam in valurile ei
Si sa zburam pe aripile dragostei
Iubite ne cheama marea
Cu un glas frumos si bland
Care pare ca vine din misteriosul ei adanc!
Iubite, valurile vorbesc pentru noi
Doar scoicile iau parte la iubirea noastra
Iubite, marea ne mangaie talpile noastre goale
Noi doi pustiind pana in departare
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andries Isabel
Dor, amintire,
Data postării: 14 octombrie 2023
Vizualizări: 596
Poezii din aceiaşi categorie
Cerul
Cerul e iubit de stele
Dar tu nu o poți vedea
Venus arde în flăcări intense
Deși Soarele doar îl încălzea
Pământul nostru a rămas gol
De furtunile lui Jupiter purtate
Ne-am pus totul în pericol
În loc să mergem mai departe
Te aveam in gândurile mele
Precum Saturn între inele
Te urmam oriunde de nebun
Tu erai Uranus, eu Neptun
Am rămas un Mercur singuratic
Ai fugit pe Pluto, mă simt apatic
Te-ai oprit însă pe Marte
Să observi ce ai lăsat în spate
"Opriți Pământul, vreau să cobor" în franceză
Nu știu de ce am venit,
si nu stiu cum voi pleca.
Nu stiu cum sa multumesc,
și nu spun întotdeauna adevărul.
Nu înțeleg Pământul,
și încă nu știu ce vrea inima mea să facă.
Nu sunt pentru război,
și urăsc când mi-e frică.
Nu mi-am făcut niciodată publice rănile,
și nu am plâns când m-au rănit.
Nu mi-am arătat niciodată panica interioară,
dar nu mi-am părăsit credința, când sufletul meu era slăbit.
Nu sunt perfect, nu sunt un erou,
Nu am puteri ascunse,
Încerc să trăiesc cât pot de bine.
Sunt doar un om cu zile numărate.
Dar, aceste zile,
atât de scurte, așa cum ne sunt scrise...
De ce sunt ofilite de durere?
De ce sunt influențațe de furie și nefericire?
Opriți Pământul; vreau să cobor.
Vreau să plutesc în gol pentru eternitate,
să mă scufund în tăcerea Universului,
Vreau să trăiesc mereu în propria-mi trufie,
Vreau să uit tot ce îmi rupe aripile,
tot ce mă sperie,
tot ce mă omoară,
. . .As vrea sa uit.
Arrête la Terre, je veux descendre
Je ne sais pas pourquoi je suis venu,
et je ne sais pas comment je vais.
Je ne sais pas comment remercier,
et je ne dis pas toujours la vérité.
Je ne comprend pas la Terre,
et je ne sais pas encore ce que veut faire mon cœur.
Je ne suis pas pour la guerre,
et je déteste quand j'ai peur.
Je n'ai jamais rendu mes plaies publiques,
et je n'ai pas pleuré quand elles m'ont blessé.
Je n'ai jamais montré ma panique intérieur,
mais je n'ai pas quitté ma foi,
quand mon âme s'est affaissé.
Je ne suis pas parfait,
je ne suis pas un héros,
Je n'ai pas de pouvoirs cachés,
J'essais de vivre comme je peux.
Je suis juste un homme, avec des jours comptés.
Mais, ces jours.ci,
si court, comme eux nous sont écrits...
Pourquoi sont-ils flétries par la douleur?
Pourquoi sont-ils influencés par la colère et le malheur?
Arrête la Terre; je veux descendre.
Je veux flotter dans le vide pour l'éternité,
me plonger dans le silence de l'Univers,
Je veux vivre toujours dans ma fatuité,
Je veux oublier tout ce qui brise mes ailes,
tout ce qui me fait peur,
tout ce qui me tue,
. . .je voudrais oublier.
10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Fizică a dorului
Dorul e o undă – o oscilație între ieri și acum,
propagându-se prin vidul din piept,
fără un mediu, fără o destinație clară.
Eu sunt punctul fix al pendulului,
iar el, gravitația care mă mișcă înainte și înapoi
pe o axă pe care timpul refuză să o definească.
Îmi imaginez atingerile lui ca fotoni,
particule de lumină care refuză să fie prinse,
dar, când lovesc pielea, generează căldură –
radiație pură, o ecuație a pasiunii.
Din distanță, ne privim ca două stele,
legate printr-o forță invizibilă,
un câmp gravitațional care îmi trage sufletul
înspre un orizont al evenimentelor.
Ce se întâmplă dacă mă apropii prea mult?
Legile îmi spun că mă voi pierde –
energia mea va deveni a lui,
și tot ce sunt va fi o singularitate
într-o lume care n-a învățat să mărească infinitul.
Dar ce e dorul, dacă nu o coliziune?
Două particule care se ciocnesc în vid
și lasă urme în spațiu-timp,
unde amintirile devin traiectorii curbe
pe care sufletele le străbat în tăcere.
Aș vrea să-l ating, să simt
cum forțele de contact îmi redau
toate legile pierdute ale fizicii.
Dar, de fiecare dată,
între degetele mele rămâne doar lumina lui,
ca și cum n-ar fi fost niciodată materie,
ci doar o iluzie a mișcării.
Și atunci îmi dau seama:
el nu e substanță, ci energie,
o constantă universală care,
oricât m-aș strădui să o prind,
se transformă mereu în altceva.
Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins de dor
Nu te-aștepta să fii cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi pisică sau delfin te-ajută-n grabă
În alb și negru mărginindu-ne culori
Înlocuim iubirea caldă cu o rană
Lăsând s-ajungă biete inimi cerșetori
Frizăm ridicolul montând dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
Reprezentare conformistă despre dramă
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
Pierduți de inimă-necăm inima-n cramă
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
Cu o tăcere închizând-o-ntre dureri
Pierduți de inimă vorbim într-o silabă
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet aruncăm dragostea oarbă
Iubirea sună-n poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă trăim fără dovadă
Haide să fim...
Și dacă aș plânge ce aș rezolva?
Să-mi înec amarul în băutură?
Când știu exact că nu-ți mai pot avea inima...
Te vreau... te vreau iar lângă mine..
Însă îmi e frică... îmi e frică de a ta respingere
Tot ce știu este că iubirea ta a existat,
Iar eu în fiecare secundă de ea am profitat
Și împreună de probleme noi doi am scăpat.
Hai să fim iar împreună...
Hai să ne iubim din nou
Ne vom duce înapoi pe lună
Și-ți voi picta un tablou
Cerul
Cerul e iubit de stele
Dar tu nu o poți vedea
Venus arde în flăcări intense
Deși Soarele doar îl încălzea
Pământul nostru a rămas gol
De furtunile lui Jupiter purtate
Ne-am pus totul în pericol
În loc să mergem mai departe
Te aveam in gândurile mele
Precum Saturn între inele
Te urmam oriunde de nebun
Tu erai Uranus, eu Neptun
Am rămas un Mercur singuratic
Ai fugit pe Pluto, mă simt apatic
Te-ai oprit însă pe Marte
Să observi ce ai lăsat în spate
"Opriți Pământul, vreau să cobor" în franceză
Nu știu de ce am venit,
si nu stiu cum voi pleca.
Nu stiu cum sa multumesc,
și nu spun întotdeauna adevărul.
Nu înțeleg Pământul,
și încă nu știu ce vrea inima mea să facă.
Nu sunt pentru război,
și urăsc când mi-e frică.
Nu mi-am făcut niciodată publice rănile,
și nu am plâns când m-au rănit.
Nu mi-am arătat niciodată panica interioară,
dar nu mi-am părăsit credința, când sufletul meu era slăbit.
Nu sunt perfect, nu sunt un erou,
Nu am puteri ascunse,
Încerc să trăiesc cât pot de bine.
Sunt doar un om cu zile numărate.
Dar, aceste zile,
atât de scurte, așa cum ne sunt scrise...
De ce sunt ofilite de durere?
De ce sunt influențațe de furie și nefericire?
Opriți Pământul; vreau să cobor.
Vreau să plutesc în gol pentru eternitate,
să mă scufund în tăcerea Universului,
Vreau să trăiesc mereu în propria-mi trufie,
Vreau să uit tot ce îmi rupe aripile,
tot ce mă sperie,
tot ce mă omoară,
. . .As vrea sa uit.
Arrête la Terre, je veux descendre
Je ne sais pas pourquoi je suis venu,
et je ne sais pas comment je vais.
Je ne sais pas comment remercier,
et je ne dis pas toujours la vérité.
Je ne comprend pas la Terre,
et je ne sais pas encore ce que veut faire mon cœur.
Je ne suis pas pour la guerre,
et je déteste quand j'ai peur.
Je n'ai jamais rendu mes plaies publiques,
et je n'ai pas pleuré quand elles m'ont blessé.
Je n'ai jamais montré ma panique intérieur,
mais je n'ai pas quitté ma foi,
quand mon âme s'est affaissé.
Je ne suis pas parfait,
je ne suis pas un héros,
Je n'ai pas de pouvoirs cachés,
J'essais de vivre comme je peux.
Je suis juste un homme, avec des jours comptés.
Mais, ces jours.ci,
si court, comme eux nous sont écrits...
Pourquoi sont-ils flétries par la douleur?
Pourquoi sont-ils influencés par la colère et le malheur?
Arrête la Terre; je veux descendre.
Je veux flotter dans le vide pour l'éternité,
me plonger dans le silence de l'Univers,
Je veux vivre toujours dans ma fatuité,
Je veux oublier tout ce qui brise mes ailes,
tout ce qui me fait peur,
tout ce qui me tue,
. . .je voudrais oublier.
10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Fizică a dorului
Dorul e o undă – o oscilație între ieri și acum,
propagându-se prin vidul din piept,
fără un mediu, fără o destinație clară.
Eu sunt punctul fix al pendulului,
iar el, gravitația care mă mișcă înainte și înapoi
pe o axă pe care timpul refuză să o definească.
Îmi imaginez atingerile lui ca fotoni,
particule de lumină care refuză să fie prinse,
dar, când lovesc pielea, generează căldură –
radiație pură, o ecuație a pasiunii.
Din distanță, ne privim ca două stele,
legate printr-o forță invizibilă,
un câmp gravitațional care îmi trage sufletul
înspre un orizont al evenimentelor.
Ce se întâmplă dacă mă apropii prea mult?
Legile îmi spun că mă voi pierde –
energia mea va deveni a lui,
și tot ce sunt va fi o singularitate
într-o lume care n-a învățat să mărească infinitul.
Dar ce e dorul, dacă nu o coliziune?
Două particule care se ciocnesc în vid
și lasă urme în spațiu-timp,
unde amintirile devin traiectorii curbe
pe care sufletele le străbat în tăcere.
Aș vrea să-l ating, să simt
cum forțele de contact îmi redau
toate legile pierdute ale fizicii.
Dar, de fiecare dată,
între degetele mele rămâne doar lumina lui,
ca și cum n-ar fi fost niciodată materie,
ci doar o iluzie a mișcării.
Și atunci îmi dau seama:
el nu e substanță, ci energie,
o constantă universală care,
oricât m-aș strădui să o prind,
se transformă mereu în altceva.
Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins de dor
Nu te-aștepta să fii cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi pisică sau delfin te-ajută-n grabă
În alb și negru mărginindu-ne culori
Înlocuim iubirea caldă cu o rană
Lăsând s-ajungă biete inimi cerșetori
Frizăm ridicolul montând dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
Reprezentare conformistă despre dramă
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
Pierduți de inimă-necăm inima-n cramă
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
Cu o tăcere închizând-o-ntre dureri
Pierduți de inimă vorbim într-o silabă
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet aruncăm dragostea oarbă
Iubirea sună-n poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă trăim fără dovadă
Haide să fim...
Și dacă aș plânge ce aș rezolva?
Să-mi înec amarul în băutură?
Când știu exact că nu-ți mai pot avea inima...
Te vreau... te vreau iar lângă mine..
Însă îmi e frică... îmi e frică de a ta respingere
Tot ce știu este că iubirea ta a existat,
Iar eu în fiecare secundă de ea am profitat
Și împreună de probleme noi doi am scăpat.
Hai să fim iar împreună...
Hai să ne iubim din nou
Ne vom duce înapoi pe lună
Și-ți voi picta un tablou
Alte poezii ale autorului
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr