Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman #dor
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 166
Poezii din aceiaşi categorie
Ascult tăcerea ta
Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.
Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?
Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?
Gesturi
Buchetul de flori pe care ți l-am dat
este o prelungire a sufletului meu
în afara cărnii
strălucirea ochilor tăi
îmi spune că mi-ai primit sufletul
în turnul de fildeș al inimii
acolo unde clocotește lava incandescentă
a pasiunii
într-o zi vulcanul dragostei va erupe
întunecându-mi cerul vieții cu gri-ul cenușiu
adunat în retortele așteptării
asfixiindu-mă cu vaporii toxici ai speranței
în carapacea inexpugnabilă
a iubirii
în care, vai, mi-ai încătușat viața...
Nu mă vrei
Nu mă vrei, ziceai că sunt sărac,
Nu mă vrei, credeai că nu o să-ți plac,
Nu mă vrei, și m-ai abandonat,
Dar în interior îmi e sufletul bogat.
Și sufletul îmi e gol, de tine îmi este dor,
Și stelele plâng când mă văd suspinând,
Dar tu ești departe,departe de mine,
Nu-ți pasă ce simt,nu îți pasă de mine.
Aș vrea să mă săruți fără ne-încetare,
Aș vrea să îți simt a ta suflare,
Totul e gri și culoarea dispare,
Fară tine ,totul mă doare.
Sunt rămas în trecut, încă nu pot să te uit,
Acolo voi rămâne, fiindcă mă simt mai bine,
Fă-mă, doamne, înger păzitor,
Vreau să îi fiu alături, că îmi este dor.
Ușa
Am stat și am privit la uşa închisă
Cu gîndul ca se va deschide ...înzadar
Am stat şi-am asteptat cu mîna întinsă
Si nu-mi venea sa cred ...sfîrsitul este clar...
A fost o perioada minunată
Aveam si inima si suflet si speranță
Dar cei cu soarta asta bleatemată
Cînd crezi...ai tot...ea scuipa în a ta viață
Dar iata a iesit si a trecut incet pe lîngă mine
Mergeam din urma ei dezamagit
Știind ca ia deja nu-mi aparține
Si nu mai este tot ce am iubit
La semafor e rouşu ea trecuse
Eu am ramas să aştept ca întotdeauna
Si utima nadejde se pierduse
Dar eu mergeam mergeam din urmă într-una
In urma nu se intoarece si ma doare
De parca nu a fost nimic nici cînd
Rugzacul ma apasa in spinare
Nu vreau sa cred ca-i despre tine gind
Mai e un semafor din nou semanul stop
Dar de aceasta data ea nu a trecut
Rugzacul meu m-apasa chear nonstop
Nu ma apropii... dar dorul e acut
Am mers eu tot asa vrio ciţiva metri
Pîn a intrat într-un butic de linga drum
Am alergat neitrerup si kilometri
Dar nu ma obiseam asa ca acum
Am continuat privind spre geamul mare
De la spinare s-o mai vad odata
Dar n-am vazut....ma doare tot mai tare
Acum chear am pierdut aceasta fata
Doar inainte! ...nu mai da inapoi
Î-mi spune raţiune mea într-una
Dar inima î-mi spune cred in voi
Si nu mai stiu deci unde e minciuna
Scriu totul in momentul de acum
Nu e poveste ...muza...inventare
Eu stau pe un sacunul de linga drum
In citeva secunde de al ei suflare
Stau tot aştept ...scriind i-am pierdut urma
Nu a ieșit... sau poate a ieșit cît va scriu vouă
Aceste gânduri mă frămînta acuma
A dispărut ca după dimineață o rouă
Mă duc să beau pentru a uita de toate
Și știu că în alcool nu e scaparea
Am fel de fel de gîndiri chear și moarte
Așa că cred mai bine e uitarea...
Nu pot sa spun că voi mai scri poezii
Și apropo la semafor e verde
Sunt înecat de gînduri...mii și mii
Am mai simțit odată ce înseamnă a pierde
Tu ești Zeița frumuseții
Este zeița frumuseții o minciună?
Este!
Căci fiecare dintre femei este a frumuseții zeitate!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
Nici curcubeul ce se-arată după ploaie,
Semeț,plin de culori ce se împăunează printre nori,
Și vrea să ne arate măreția sa,
În fața frumuseții tale,
Nu e nimic cu arcuirea-i îngâmfată,
Și de-ar vorbi cu tunetele aspre
Ori fulgere de-ar arunca înspre umilii muritori,
Nu m-aș speria de-acestea toate,
Eu tot pe tine te-aș diviniza!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
(18 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fluturi Rătăciți
Îmi valseaza fluturi-n stomac când ma gândesc la tine
Și mă topește gându| ca-i vrea măcar să mă privești
Te simt în suflet...te simt cum te-apropii de mine..
E doar un vis.. te rog să nu-l trezeşti.
C-as vrea să știu ce ai simtit tinându-ma in brate
Când aplecam urechea să-ti ascult inima cum bate
.mi-atat de dor de noi și nu știu cum să-ti spun
Te simt, mă pierd, mă sparg...nu pot să mă adun..
Ascult tăcerea ta
Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.
Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?
Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?
Gesturi
Buchetul de flori pe care ți l-am dat
este o prelungire a sufletului meu
în afara cărnii
strălucirea ochilor tăi
îmi spune că mi-ai primit sufletul
în turnul de fildeș al inimii
acolo unde clocotește lava incandescentă
a pasiunii
într-o zi vulcanul dragostei va erupe
întunecându-mi cerul vieții cu gri-ul cenușiu
adunat în retortele așteptării
asfixiindu-mă cu vaporii toxici ai speranței
în carapacea inexpugnabilă
a iubirii
în care, vai, mi-ai încătușat viața...
Nu mă vrei
Nu mă vrei, ziceai că sunt sărac,
Nu mă vrei, credeai că nu o să-ți plac,
Nu mă vrei, și m-ai abandonat,
Dar în interior îmi e sufletul bogat.
Și sufletul îmi e gol, de tine îmi este dor,
Și stelele plâng când mă văd suspinând,
Dar tu ești departe,departe de mine,
Nu-ți pasă ce simt,nu îți pasă de mine.
Aș vrea să mă săruți fără ne-încetare,
Aș vrea să îți simt a ta suflare,
Totul e gri și culoarea dispare,
Fară tine ,totul mă doare.
Sunt rămas în trecut, încă nu pot să te uit,
Acolo voi rămâne, fiindcă mă simt mai bine,
Fă-mă, doamne, înger păzitor,
Vreau să îi fiu alături, că îmi este dor.
Ușa
Am stat și am privit la uşa închisă
Cu gîndul ca se va deschide ...înzadar
Am stat şi-am asteptat cu mîna întinsă
Si nu-mi venea sa cred ...sfîrsitul este clar...
A fost o perioada minunată
Aveam si inima si suflet si speranță
Dar cei cu soarta asta bleatemată
Cînd crezi...ai tot...ea scuipa în a ta viață
Dar iata a iesit si a trecut incet pe lîngă mine
Mergeam din urma ei dezamagit
Știind ca ia deja nu-mi aparține
Si nu mai este tot ce am iubit
La semafor e rouşu ea trecuse
Eu am ramas să aştept ca întotdeauna
Si utima nadejde se pierduse
Dar eu mergeam mergeam din urmă într-una
In urma nu se intoarece si ma doare
De parca nu a fost nimic nici cînd
Rugzacul ma apasa in spinare
Nu vreau sa cred ca-i despre tine gind
Mai e un semafor din nou semanul stop
Dar de aceasta data ea nu a trecut
Rugzacul meu m-apasa chear nonstop
Nu ma apropii... dar dorul e acut
Am mers eu tot asa vrio ciţiva metri
Pîn a intrat într-un butic de linga drum
Am alergat neitrerup si kilometri
Dar nu ma obiseam asa ca acum
Am continuat privind spre geamul mare
De la spinare s-o mai vad odata
Dar n-am vazut....ma doare tot mai tare
Acum chear am pierdut aceasta fata
Doar inainte! ...nu mai da inapoi
Î-mi spune raţiune mea într-una
Dar inima î-mi spune cred in voi
Si nu mai stiu deci unde e minciuna
Scriu totul in momentul de acum
Nu e poveste ...muza...inventare
Eu stau pe un sacunul de linga drum
In citeva secunde de al ei suflare
Stau tot aştept ...scriind i-am pierdut urma
Nu a ieșit... sau poate a ieșit cît va scriu vouă
Aceste gânduri mă frămînta acuma
A dispărut ca după dimineață o rouă
Mă duc să beau pentru a uita de toate
Și știu că în alcool nu e scaparea
Am fel de fel de gîndiri chear și moarte
Așa că cred mai bine e uitarea...
Nu pot sa spun că voi mai scri poezii
Și apropo la semafor e verde
Sunt înecat de gînduri...mii și mii
Am mai simțit odată ce înseamnă a pierde
Tu ești Zeița frumuseții
Este zeița frumuseții o minciună?
Este!
Căci fiecare dintre femei este a frumuseții zeitate!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
Nici curcubeul ce se-arată după ploaie,
Semeț,plin de culori ce se împăunează printre nori,
Și vrea să ne arate măreția sa,
În fața frumuseții tale,
Nu e nimic cu arcuirea-i îngâmfată,
Și de-ar vorbi cu tunetele aspre
Ori fulgere de-ar arunca înspre umilii muritori,
Nu m-aș speria de-acestea toate,
Eu tot pe tine te-aș diviniza!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
(18 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fluturi Rătăciți
Îmi valseaza fluturi-n stomac când ma gândesc la tine
Și mă topește gându| ca-i vrea măcar să mă privești
Te simt în suflet...te simt cum te-apropii de mine..
E doar un vis.. te rog să nu-l trezeşti.
C-as vrea să știu ce ai simtit tinându-ma in brate
Când aplecam urechea să-ti ascult inima cum bate
.mi-atat de dor de noi și nu știu cum să-ti spun
Te simt, mă pierd, mă sparg...nu pot să mă adun..
Alte poezii ale autorului
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Plimbări
O ceață groasă învelește grabnic orașul
La plimbare fiind...caut să grăbesc și eu pasul,
Fiecare neuron parcă mi te caută cu privirea
Căci în fiecare celulă din mine, respiră amintirea.
Te plimbi și tu prin mintea mea...
....e iarăși despre tine,
Și parcă toti neuronii mei ar vrea,
Să te-ntâlnească, să facă sinapse ingenue cu tine...
Te plimbi nestingherit prin corpul meu
Și te oprești în ochi de-o vreme mai mereu,
Cum stiu?....De câte ori te am în gând și plâng,
Îți văd chipul printre lacrimi oglindind...
De te-ai plimba și tu, prin al meu suflet!
Să vezi cât dor s-a strâns, de tine...
Să-i simți durerea din al tăcerii vuiet
Când amintirea-mi vorbește despre tine...
...Te plimbi și tu, mă plimb și eu...
Pe străzi ce nu se mai doresc intersectate
Căci drumul meu de-un an, mă duce drept,
Către-un imens deșert...prin marea de pustietate...
Să nu mă pierd, eu te mai plimb cu dor prin poezie
Să nu-mi lipsești, măcar de-aici, în nici o zi,
Un vin lipsește de pe buze dar poate...cine știe!?
Dând versurile puțin câte puțin, deoparte..mă va găsi!
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
OneWineWoman
Alerg spre stele fărắ teluri, vreau tot dar nu mai vreau nimic și tot găsesc multiple
feluri, sa fac ce eu...mi interzic
Vreau parul scurt deși mai lung îmi place, gust din lichior dar as bea vin, deși doar
rău mi-ai face, as vrea fn brate sa ma ții.
Am unghii roz, le vreau albastre..iti scriu mesaje fără sa le trimit, tanjesc prea mult
sa-mi fie pace și totuși plâng ca ne-am pierdut.
Ades mai plâng la filme, la citate, rad la sarcasm cu ironie, azi visele fmi sunt
ciudate și mâine ma trezesc în amnezie.
Mai semăn vânt și după culeg o furtuna, dar ador cerul când este la apus..
Scriu des de dor de vin și nu-s nebună,
Doar port în gând tot ce-ai promis...
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Plimbări
O ceață groasă învelește grabnic orașul
La plimbare fiind...caut să grăbesc și eu pasul,
Fiecare neuron parcă mi te caută cu privirea
Căci în fiecare celulă din mine, respiră amintirea.
Te plimbi și tu prin mintea mea...
....e iarăși despre tine,
Și parcă toti neuronii mei ar vrea,
Să te-ntâlnească, să facă sinapse ingenue cu tine...
Te plimbi nestingherit prin corpul meu
Și te oprești în ochi de-o vreme mai mereu,
Cum stiu?....De câte ori te am în gând și plâng,
Îți văd chipul printre lacrimi oglindind...
De te-ai plimba și tu, prin al meu suflet!
Să vezi cât dor s-a strâns, de tine...
Să-i simți durerea din al tăcerii vuiet
Când amintirea-mi vorbește despre tine...
...Te plimbi și tu, mă plimb și eu...
Pe străzi ce nu se mai doresc intersectate
Căci drumul meu de-un an, mă duce drept,
Către-un imens deșert...prin marea de pustietate...
Să nu mă pierd, eu te mai plimb cu dor prin poezie
Să nu-mi lipsești, măcar de-aici, în nici o zi,
Un vin lipsește de pe buze dar poate...cine știe!?
Dând versurile puțin câte puțin, deoparte..mă va găsi!
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
OneWineWoman
Alerg spre stele fărắ teluri, vreau tot dar nu mai vreau nimic și tot găsesc multiple
feluri, sa fac ce eu...mi interzic
Vreau parul scurt deși mai lung îmi place, gust din lichior dar as bea vin, deși doar
rău mi-ai face, as vrea fn brate sa ma ții.
Am unghii roz, le vreau albastre..iti scriu mesaje fără sa le trimit, tanjesc prea mult
sa-mi fie pace și totuși plâng ca ne-am pierdut.
Ades mai plâng la filme, la citate, rad la sarcasm cu ironie, azi visele fmi sunt
ciudate și mâine ma trezesc în amnezie.
Mai semăn vânt și după culeg o furtuna, dar ador cerul când este la apus..
Scriu des de dor de vin și nu-s nebună,
Doar port în gând tot ce-ai promis...