Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Ștefania Andrei
Data postării: 17 februarie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 578
Poezii din aceiaşi categorie
Înger-n flăcări de dor
Cânt ca un înger ce n-a cunoscut pământ,
Fără colțuri, fără vreme, fără vânt.
Sufletul meu plutește în cântul gol,
Sunt doar ecou, dar în mine se naște un rol.
Nu sunt glas, nu sunt sunet, nu sunt nimic,
Sunt doar o fărâmă de dor, un pic
De tăcere adunată în aripi de foc,
Un râu fără râu, un drum fără loc.
Când te chem, tu, ce ești altceva decât vis,
Te chem dincolo de timp, dincolo de ce ai zis.
Te chem în adâncuri, nu în sus, nu în jos,
Într-o lume unde cuvintele nu sunt, dar sunt rost.
Vino să-mi spui, nu când, dar unde,
Căci aici nu e acasă, dar toată casa este unde
Cântul meu se pierde, tu îl vei găsi,
Într-o poveste fără sfârșit, tu vei fi.
Te chem cu ochii închiși, cu pasul tăcut,
Unde nimic nu e ce pare, dar totul e ascuns în lut.
E o lume ce tremură, dar nu o vezi,
Căci ea se naște în sângele meu, în fiecare vrei.
Să vii, nu cu pași, ci cu o umbră tăcută,
Să mă auzi doar când taci, doar când ești mut.
Căci în liniștea ta voi cânta fără cuvinte,
Vino, doar tu știi ce-ți cer, în zeci de mii de simțuri ascunse, neștiute.
Eu, un înger, nu pot fi decât adânc în cântec,
Tu, un mister, doar auzi, nu simți nimic.
Aș vrea doar o poveste, doar o clipă,
Vino acasă, și să mă auzi... cum te chem, în fiecare simț pe care-l am și nu-l înțeleg
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
Poezie
Si am decis să nu mai plang după două pahare de vin,
Am simţit în tine acel venin
Te-ai transformat ,nu te mai recunosc
poate îţi povestesc şi eu cum am fost.
Nu mă pot împăca cu gândul
Nu mă pot împăca cu gândul
Că tu ochi albaștri,păr roșcat
În astă lume rea mai lăsat.
Mai lăsat în lumea largă
Când îmi erai mai dragă
Iar timpul a stat în loc
Când am aflat că ți-ai bătut joc.
Uit să te uit
Dar nu mereu
Asta e doar atunci
Când dorul m-apasă rău.
Te las la casa ta
Căci eu mă retrag din ea
Rămâi cu bine
Dulce-amară amintire.
Tu,Străine
M-ai pierdut de mult, nici nu mai știu când
N-am rămas cu niciun gol,m-am împlinit în sfârșit,
Dar defapt să mă distrugi ai reușit.
N-am să-mi mai revin nici dacă plec la Sfinți.
Te vei întoarce cândva dar tu vei fi deja uitat.
Iartă-mă că te-am iertat prea mult
Că n-am devenit cum ai vrut
Iartă-mă că nu te-am meritat.
Poate sunt doar o nesuferită care scrie despre tine,
Dar tu nici măcar nu exiști cu adevărat.
Te-am făcut să pari de pe stele presărat
Căzând în visele mele lucide.
Nu te cunosc, nu știu cine ești,
Dar tot te iubesc în adâncul sufletului
Faci parte din viața mea dăruită trecutului
Mult te mai văd, mult mai vorbești,tare mă zăpăcești.
Parcă ai program de lucru în visele mele,nu mă poți evita…
N-am vrut să te mai văd, așa că n-am mai visat.
Știu ca te-ai supărat…
Te rog, străine, nu mă uita,
Spune-mi că ai fi vrut să mă fi păstrat…
El și Ea
Azi raze de soare au zâmbit spre pământ
Desi în suflet mi-e iarnă... ger
De când port în inimă și gând
Un sentiment de dor pentru un...EL
Mi-e dor parcă mai mult ca altădată
Cum nu mi s-a-ntâmplat vreodată
Aș vrea un pic mai blând să fie
Cum odată, o EA și-a dorit ca un EL să fie.
Mi-e greu pe zi ce trece tot mai mult
Și-n suflet port vise, gânduri fel de fel
Doar așa pot să-nving sentimentul acut
De dor, de la o EA pentru un... EL.
Încerc să nu las să m-atingă timpul trecut
Nu vreau durerii să-i plătesc lacrimi tribut
Vreau doar să pot să uit și eu povestea grea
Când la sfârșit, un EL a uitat de o... EA!
Înger-n flăcări de dor
Cânt ca un înger ce n-a cunoscut pământ,
Fără colțuri, fără vreme, fără vânt.
Sufletul meu plutește în cântul gol,
Sunt doar ecou, dar în mine se naște un rol.
Nu sunt glas, nu sunt sunet, nu sunt nimic,
Sunt doar o fărâmă de dor, un pic
De tăcere adunată în aripi de foc,
Un râu fără râu, un drum fără loc.
Când te chem, tu, ce ești altceva decât vis,
Te chem dincolo de timp, dincolo de ce ai zis.
Te chem în adâncuri, nu în sus, nu în jos,
Într-o lume unde cuvintele nu sunt, dar sunt rost.
Vino să-mi spui, nu când, dar unde,
Căci aici nu e acasă, dar toată casa este unde
Cântul meu se pierde, tu îl vei găsi,
Într-o poveste fără sfârșit, tu vei fi.
Te chem cu ochii închiși, cu pasul tăcut,
Unde nimic nu e ce pare, dar totul e ascuns în lut.
E o lume ce tremură, dar nu o vezi,
Căci ea se naște în sângele meu, în fiecare vrei.
Să vii, nu cu pași, ci cu o umbră tăcută,
Să mă auzi doar când taci, doar când ești mut.
Căci în liniștea ta voi cânta fără cuvinte,
Vino, doar tu știi ce-ți cer, în zeci de mii de simțuri ascunse, neștiute.
Eu, un înger, nu pot fi decât adânc în cântec,
Tu, un mister, doar auzi, nu simți nimic.
Aș vrea doar o poveste, doar o clipă,
Vino acasă, și să mă auzi... cum te chem, în fiecare simț pe care-l am și nu-l înțeleg
AI FOST..
AI DAT FOC UNEI IUBIRI
SI PUR SI SIMPLU AI UITAT,
TE-AM INGROPAT IN AMINTIRI
SI IN URMĂ CU GREU TE-AM LĂSAT…
NU POT UITA A TA PRIVIRE,
SI CUM ZÂMBEAI CÂND TE PRIVEAM!,
DAR V-A RĂMÂNE-O AMINTIRE,
CĂCI TREMURAM CÂND TE VEDEAM.
AI FOST TOT CE-MI LIPSEA,
AI FOST TOT CE-MI DOREAM.
NU TE-AM PUTUT AVEA,
CU GÂNDUL TE AVEAM.,.
AI FOST DOAR O DORINTĂ,
CE V-A RĂMÂNE-UN VIS.
O PREA FRUMOASĂ FIINTĂ!
UNA DE NEDESCRIS.
AI FOST UN INCEPUT,
CE S-A SFÂRSIT IN NOAPTE!
SI -N MIEZUL NOPTII M-AM PIERDUT
IN ALE TALE SOAPTE..
AI FOST O NOAPTE DE VARĂ,
CALDĂ SI TĂCUTĂ.
TE ASCULTAM IN FIECARE SEARĂ
ESTI PRIMA STEA CĂZUTĂ!
DE OCHII MEI VĂZUTĂ.
Poezie
Si am decis să nu mai plang după două pahare de vin,
Am simţit în tine acel venin
Te-ai transformat ,nu te mai recunosc
poate îţi povestesc şi eu cum am fost.
Nu mă pot împăca cu gândul
Nu mă pot împăca cu gândul
Că tu ochi albaștri,păr roșcat
În astă lume rea mai lăsat.
Mai lăsat în lumea largă
Când îmi erai mai dragă
Iar timpul a stat în loc
Când am aflat că ți-ai bătut joc.
Uit să te uit
Dar nu mereu
Asta e doar atunci
Când dorul m-apasă rău.
Te las la casa ta
Căci eu mă retrag din ea
Rămâi cu bine
Dulce-amară amintire.
Tu,Străine
M-ai pierdut de mult, nici nu mai știu când
N-am rămas cu niciun gol,m-am împlinit în sfârșit,
Dar defapt să mă distrugi ai reușit.
N-am să-mi mai revin nici dacă plec la Sfinți.
Te vei întoarce cândva dar tu vei fi deja uitat.
Iartă-mă că te-am iertat prea mult
Că n-am devenit cum ai vrut
Iartă-mă că nu te-am meritat.
Poate sunt doar o nesuferită care scrie despre tine,
Dar tu nici măcar nu exiști cu adevărat.
Te-am făcut să pari de pe stele presărat
Căzând în visele mele lucide.
Nu te cunosc, nu știu cine ești,
Dar tot te iubesc în adâncul sufletului
Faci parte din viața mea dăruită trecutului
Mult te mai văd, mult mai vorbești,tare mă zăpăcești.
Parcă ai program de lucru în visele mele,nu mă poți evita…
N-am vrut să te mai văd, așa că n-am mai visat.
Știu ca te-ai supărat…
Te rog, străine, nu mă uita,
Spune-mi că ai fi vrut să mă fi păstrat…
El și Ea
Azi raze de soare au zâmbit spre pământ
Desi în suflet mi-e iarnă... ger
De când port în inimă și gând
Un sentiment de dor pentru un...EL
Mi-e dor parcă mai mult ca altădată
Cum nu mi s-a-ntâmplat vreodată
Aș vrea un pic mai blând să fie
Cum odată, o EA și-a dorit ca un EL să fie.
Mi-e greu pe zi ce trece tot mai mult
Și-n suflet port vise, gânduri fel de fel
Doar așa pot să-nving sentimentul acut
De dor, de la o EA pentru un... EL.
Încerc să nu las să m-atingă timpul trecut
Nu vreau durerii să-i plătesc lacrimi tribut
Vreau doar să pot să uit și eu povestea grea
Când la sfârșit, un EL a uitat de o... EA!
Alte poezii ale autorului
Sau probabil
Adesea simt ca trec prin viață
La fel cum trece-un nor prin ploaie
Adică plânge, adică îngheață,
Adică se descarcă-n drame.
Simt că sunt mult prea ticăloasă
Sau uneori prea depresivă,
Sau poate alții mă cred proastă,
Dar eu de fapt sunt doar timidă.
Și cine știe ce e drept
Sau cine știe ce e rău?
Probabil suntem niște monștrii,
Probabil fac doar ce vreau eu
Sau doar nu ne vedem pe noi,
Cum suntem noi cu-adevărat.
Sau poate ne schimbăm cu mult
De la femeie la bărbat.
Este incert, asta e clar.
Că nimeni nu ne mai cunoaște.
Nu ne mai lăsăm duși de val,
Nu mai iubit de acum încoace.
Și de ar fi sa ne schimbăm
Cu mult nu am putea in bine
Căci cineva a zis prea clar:
"Știi ce rău sau ce e bine?"
Eu și cu tine
Mă cert cu lumea,
Mă cert cu mine,
Mă cert cu tine, dragul meu.
Sunt o epavă,
O nesimțită,
Ceva ce mi am dorit mereu.
Atâta zarvă,
Atâtea lacrimi,
Atât tamatam pentru nimic.
Mi e dor de tine,
Mi e dor de mine,
De cum eram noi fericiți.
As cere totul,
Totul pe tavă,
Însă știu ca nu am nimic,
Iar eu sa pierd,
Tu sa câștigi
Un stres nespus,
Un lucru mic.
De ce mă rog,
De ce mai plâng,
Când știu ca n are rost nimic?
De ce mai stai,
De ce nu pleci,
Când vezi ca totu-i chinuit?
Tu mă iubești,
Eu te urăsc,
Însă nimic pe astă lumea
Nu s ar iubi,
Nu s ar simți
La fel cum fac
Eu și cu tine.
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Să te aștept
Aș prefera să mor în chin,
Decât să sufăr după tine,
Căci durerea ar curge lin
Dacă tu n-ai vorbi cu mine.
Ar fi ca o cascadă,
Cascada suferinței,
Iar jos acolo ar tot cade
Lacrimi pline de dorință
Căci vreau ca să te țin
În brațe până mor,
S-adorm cu tine în gând
M am săturat enorm.
Și tu să vrei să stai,
Sa fiu numai a ta.
Te rog tu să mă ai
Și nu vei regreta.
Eu nu vorbesc prostii.
Ba da, sigur ca da!
Scriu niște poezii,
Mă pierd în lumea mea.
Dar tot ce vreau acum
Nu s lucruri materiale,
Ci tot ce vreau acum
E doar o sărutare.
Atât de rece sunt
De când te tot aștept
Și dacă ai veni
As arde încet-încet.
Sau probabil
Adesea simt ca trec prin viață
La fel cum trece-un nor prin ploaie
Adică plânge, adică îngheață,
Adică se descarcă-n drame.
Simt că sunt mult prea ticăloasă
Sau uneori prea depresivă,
Sau poate alții mă cred proastă,
Dar eu de fapt sunt doar timidă.
Și cine știe ce e drept
Sau cine știe ce e rău?
Probabil suntem niște monștrii,
Probabil fac doar ce vreau eu
Sau doar nu ne vedem pe noi,
Cum suntem noi cu-adevărat.
Sau poate ne schimbăm cu mult
De la femeie la bărbat.
Este incert, asta e clar.
Că nimeni nu ne mai cunoaște.
Nu ne mai lăsăm duși de val,
Nu mai iubit de acum încoace.
Și de ar fi sa ne schimbăm
Cu mult nu am putea in bine
Căci cineva a zis prea clar:
"Știi ce rău sau ce e bine?"
Eu și cu tine
Mă cert cu lumea,
Mă cert cu mine,
Mă cert cu tine, dragul meu.
Sunt o epavă,
O nesimțită,
Ceva ce mi am dorit mereu.
Atâta zarvă,
Atâtea lacrimi,
Atât tamatam pentru nimic.
Mi e dor de tine,
Mi e dor de mine,
De cum eram noi fericiți.
As cere totul,
Totul pe tavă,
Însă știu ca nu am nimic,
Iar eu sa pierd,
Tu sa câștigi
Un stres nespus,
Un lucru mic.
De ce mă rog,
De ce mai plâng,
Când știu ca n are rost nimic?
De ce mai stai,
De ce nu pleci,
Când vezi ca totu-i chinuit?
Tu mă iubești,
Eu te urăsc,
Însă nimic pe astă lumea
Nu s ar iubi,
Nu s ar simți
La fel cum fac
Eu și cu tine.
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Să te aștept
Aș prefera să mor în chin,
Decât să sufăr după tine,
Căci durerea ar curge lin
Dacă tu n-ai vorbi cu mine.
Ar fi ca o cascadă,
Cascada suferinței,
Iar jos acolo ar tot cade
Lacrimi pline de dorință
Căci vreau ca să te țin
În brațe până mor,
S-adorm cu tine în gând
M am săturat enorm.
Și tu să vrei să stai,
Sa fiu numai a ta.
Te rog tu să mă ai
Și nu vei regreta.
Eu nu vorbesc prostii.
Ba da, sigur ca da!
Scriu niște poezii,
Mă pierd în lumea mea.
Dar tot ce vreau acum
Nu s lucruri materiale,
Ci tot ce vreau acum
E doar o sărutare.
Atât de rece sunt
De când te tot aștept
Și dacă ai veni
As arde încet-încet.
Sau probabil
Adesea simt ca trec prin viață
La fel cum trece-un nor prin ploaie
Adică plânge, adică îngheață,
Adică se descarcă-n drame.
Simt că sunt mult prea ticăloasă
Sau uneori prea depresivă,
Sau poate alții mă cred proastă,
Dar eu de fapt sunt doar timidă.
Și cine știe ce e drept
Sau cine știe ce e rău?
Probabil suntem niște monștrii,
Probabil fac doar ce vreau eu
Sau doar nu ne vedem pe noi,
Cum suntem noi cu-adevărat.
Sau poate ne schimbăm cu mult
De la femeie la bărbat.
Este incert, asta e clar.
Că nimeni nu ne mai cunoaște.
Nu ne mai lăsăm duși de val,
Nu mai iubit de acum încoace.
Și de ar fi sa ne schimbăm
Cu mult nu am putea in bine
Căci cineva a zis prea clar:
"Știi ce rău sau ce e bine?"