De ce?
De ce mă uiți în ale tale gânduri multe?
De ce-ntre noi tu iar ai pus o punte?
De ce nu vrei să vezi a mea durere?
De ce azi tu nu mai vrei o revedere?
De ce mă lași sa zac atât de singură-n tăcere?
De ce acum tu nu-mi oferi o ultimă-ntelegere?
De ce m-arunci rapid în marea agitată?
Oare ne vom mai vedea vreodată?
De ce-i atât de mare aceasta suferință
Ce inima străpuns-a-mi ca o suliță?
De ce nu-mi mai privești ai mei ochi pribegi,
Ce ieri nu te lăsau deloc să pleci?
De ce mă dai la schimb cu a ei strălucire
Și-arunci a mea tristă năucire?
De ce iubești acum acei ochi căprui,
În schimbul alor mei ochi albăstrui?
Eu astăzi o să plec în lumea largă și amară,
Dar voi mai sta aici, cu tine, la o ultimă țigară,
Știu că nu-ți place acest fum intens,
Dar nu vreau să-mi vezi acest zâmbet șters.
Valiza-mi este gata de trei zile-ncoace,
Și-mi tot spune adânc “nu te mai întoarce”,
Dar ce contează o valiză obosită ,
Când inima îmi este,oh,atât de ponosită.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: annamariaalexandra
Data postării: 30 decembrie 2023
Vizualizări: 580
Poezii din aceiaşi categorie
Trairi
In prisma gandurilor mele, ce duc la disperare
Gandesc si tremur cand privesc, caldura mainilor tale
Arunca-mi rogu-te un fir de crez, sa sper sau sa ma pierd?
Alunga-mi gandul cel nocturn si da-mi lumina-n piept.
Ma uit si vad cum totu-i sur si trist in jurul fiintei tale
Cum aura ce te cuprindea candva, dispare din a ta cale
Cat crezi ca oare mai dureaza, pana se-nsenineaza?
Cu ura si cu mult dispret privesc spre rasarit
Nu vreau sa cred c-am fost, un simplu adapost
In care Tu, ne-ai ocrotit si acum ne dai de-oparte
Nimic n-a insemnat de fapt, si totul a fost imaginat
O, Doamne, da-ne tu putere si cea dintai credinta
Astept curand un semn maret si-o ultima cainta
Trairea inimii e grea si vrea ca sa ma lase
Nu pot trai-n nesiguranta, o trista mea poveste!
Durere
Amar
Și acru e gustul înfrângerii
Când nu am luptat suficient
Și aripa durerii m-a învăluit
Ca un giulgiu de mătase, peste rănile deschise
Mi-e frig
Și mi-e foame
Nu pot scăpa din pânza de păianjen
Pe care deznădejdea a țesut-o
Perfid
Iar noaptea va aduce iar amintiri dureroase
Nu am știut cum să te mint
Și am pierdut
Mi-e gura uscată, iar lacrimile au uitat să se prelingă
Pe obrazul împietrit de teamă
Căci sufletul doare mai tare ca o tăietură de cuțit
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Days to entwine
In my view of my true self,
I put my love on the shelf.
Even though I beg,
For our love another leg.
White moon from afar,
I wish we had a calendar,
On our both days to entwine,
A common noon to define.
As a river, crystalline
As your word, medicine
I want to see a good day,
In which distance won't delay.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Dacă pleci
Dacă pleci, pragul ușii să nu-l mai treci,
Dacă pleci nu ne vom mai vedea în veci,
Te-am iubit și te-am dorit
Când te vedeam, mă făceai fericit,
Acum, stau și te privesc,
Iar eu incep să mă îmbolnăvesc,
De dor și de tristețe
Îmi rămâne în suflet, o prezență rece.
Nu ți-a păsat,
Nu ți-a păsat de ce aveam frumos,
Nu ți-a păsat de tot ce avea un rost,
Ai decis să pleci,
Iar de mine să nu-ți mai amintești
O, dulce amară iubire...
Nu îți pare rău pentru mine?
Trairi
In prisma gandurilor mele, ce duc la disperare
Gandesc si tremur cand privesc, caldura mainilor tale
Arunca-mi rogu-te un fir de crez, sa sper sau sa ma pierd?
Alunga-mi gandul cel nocturn si da-mi lumina-n piept.
Ma uit si vad cum totu-i sur si trist in jurul fiintei tale
Cum aura ce te cuprindea candva, dispare din a ta cale
Cat crezi ca oare mai dureaza, pana se-nsenineaza?
Cu ura si cu mult dispret privesc spre rasarit
Nu vreau sa cred c-am fost, un simplu adapost
In care Tu, ne-ai ocrotit si acum ne dai de-oparte
Nimic n-a insemnat de fapt, si totul a fost imaginat
O, Doamne, da-ne tu putere si cea dintai credinta
Astept curand un semn maret si-o ultima cainta
Trairea inimii e grea si vrea ca sa ma lase
Nu pot trai-n nesiguranta, o trista mea poveste!
Durere
Amar
Și acru e gustul înfrângerii
Când nu am luptat suficient
Și aripa durerii m-a învăluit
Ca un giulgiu de mătase, peste rănile deschise
Mi-e frig
Și mi-e foame
Nu pot scăpa din pânza de păianjen
Pe care deznădejdea a țesut-o
Perfid
Iar noaptea va aduce iar amintiri dureroase
Nu am știut cum să te mint
Și am pierdut
Mi-e gura uscată, iar lacrimile au uitat să se prelingă
Pe obrazul împietrit de teamă
Căci sufletul doare mai tare ca o tăietură de cuțit
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Days to entwine
In my view of my true self,
I put my love on the shelf.
Even though I beg,
For our love another leg.
White moon from afar,
I wish we had a calendar,
On our both days to entwine,
A common noon to define.
As a river, crystalline
As your word, medicine
I want to see a good day,
In which distance won't delay.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Dacă pleci
Dacă pleci, pragul ușii să nu-l mai treci,
Dacă pleci nu ne vom mai vedea în veci,
Te-am iubit și te-am dorit
Când te vedeam, mă făceai fericit,
Acum, stau și te privesc,
Iar eu incep să mă îmbolnăvesc,
De dor și de tristețe
Îmi rămâne în suflet, o prezență rece.
Nu ți-a păsat,
Nu ți-a păsat de ce aveam frumos,
Nu ți-a păsat de tot ce avea un rost,
Ai decis să pleci,
Iar de mine să nu-ți mai amintești
O, dulce amară iubire...
Nu îți pare rău pentru mine?
Alte poezii ale autorului
Aș vrea..
Aș vrea ca tu să-ți trăiești viața frumos,
Chiar dacă acum mă doare pan’ la os,
Aș vrea sa ieși,sa razi si sa vorbești din plin,
În timp ce eu sorb din acel pahar de vin.
Te rog să cânți,să razi și să dansezi,
Te rog,eu însă ,să mă vezi,
Să nu treci iute și agale printre noi,
Și să-ntorci măcar o singură privire
înapoi.
Tu ia-mi ai mei bani,haine și acele botine,
Dar nu mă lasă,te rog,și fără tine.
Mai da-mi un ultim trist răgaz
Și aruncă mă te rog,în acel extaz
Mai vreau să ți simt o dată a ta piele caldă,
Să mă mai bucur de a ei finețe-o perioada.
Mai lasă-mi al tău păr să ți l ating,
Până observ încet cum eu încet am sa mă sting.
Și-n minutele acelei agonii,
Mai aprinde-mi în suflet flacăra iubirii,
Sărută-ma duios pe frunte,
Sa ne-amintim de acele zile de la munte.
Mă mai știi?
M ai uitat, străine?
Să știi ca eu încă te mai am PICU-n telefon,
Și mă gândesc la tine în timp ce atât de greu adorm.
Și poza noastră-i încă la mine pe birou ,
Și încă ți simt al tău parfum pe al meu alb sacou.
Când noaptea vine atât de repede și iute,
Eu răsfoiesc încet paginile cărții mute
Ce ieri îmi povesteau duios si cald de tine
Iar azi eu nu mă mai cunosc deloc pe mine
Și mă uit atât de simplu și rapid la pozele de ieri făcute-n grabă
Și mă gândesc la inimă ce-odată mi era asemena-i o nalbă
O floare,o seară si-un sărut intens mai vreau
Si sa ma uit la acel tablou,in care ei pozau
Eram atat de fericită și rănită în același timp
Și iată,astăzi a mai trecut un anotimp
Am pus în noi doar lacrimi și-amăgire
Deloc deloc nu ne venim în fire
De ce nu plângi și nu mă cauți,oare?
Atât de rea și fioroasă ți se pare?
A mea inimă ce astăzi și ar dori să zboare
Să fugă și să vadă a ta lume ce ieri era doar o scăpare
Mai vreau sa ți amintești de mine-un pic
Și să mă lași de jos încet să mă ridic
Să mi etalez a mea frumusețe orbitoare
Ce pentru tine astăzi nu mai este acea preocupare
Si noaptea cea dintâi a noastră
O vei arunca oare pe a ta fereastră?
Mă vei lăsa să zac în al orgoliului infern
În fața căruia eu astăzi iubirea o aștern.
Te mai gândești oare la ai mei ochi strălucitori
Ce ieri parca ți se păreau atât de iubitori
Te mai gândești tu,oare,la al meu păr stăruitor ?
Pentru care astăzi ai alt-nlocuitor
Mai ai tu oare acea poză sau meret tablou cu noi?
Pentru care de ieri noi am pornit război
Mai ai tu oare acea simplă cană?
Pentru care a mea amintire a rămas orfană.
Ma mai știi tu oare cine sunt?
Mai știi când mă priveai prelung?
Mai știi cine te a iubit atât de tare?
Și pentru cine eu sunt biruitoare?
Mai vrei să ți amintești de mine?
Să mi mai auzi măcar o dată vocea?
Sau vrei să ți mai fiu măcar o doză de acele vitamine?
Sau m ai transformat deja în niște antivitamine?
Haosul iubirii
Când tu adesea mă priveai agale și ascuns,
Ah,mă fumai atât de repede și uite,astăzi,m ai constrâns,
Tu m ai lăsat singură și fără iubire-ndeajuns,
Îndată te ai strecurat și ai fugit fără a te uita la chipul meu așa de plâns.
Oh,tu,iubire,ce ieri doar mă sorbeai cu-o singură privire,
Cu ochii reci și duri m-arunci în valurile mării cea anoste,
Iubire,tu ai grijă ce dai și ce primești,ca mâine scump o să te coste,
Iar astăzi,te las să pleci,dar nu te gândi la mine ca la ale tale foste.
Eu ieri iubeam,zâmbeam și eram fericită,
Și tu mă vedeai doar ca pe o pisică nedomesticită.
Mă loveai ușor și fără ale tale mâini,
Uita ne astăzi,suntem doar doi străini.
Ai vrut din al meu suflet de copil firav,
Să construiești din el doar un om ce te iubește ca un slav.
Ai vrut să mi iei toată culoarea roz din ochii și din obrajii reci,
Ca o pasăre în colivie ai vrut să mă lași și,uite,tu acum să pleci.
Astăzi am aruncat armele pe motiv de nepotrivire,
Al meu trup nu ți a mai rezistat nici la o ultima strivire.
În ochii tăi mă vezi doar o crudă și simpla femeie,
Ce în mâna odată îți deținea a inimii și suflet cheie.
Mama mea...
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă ești!
Mama mea ce alături-mi este mai mereu
Și care mi este alături și la greu,
Mama mea care mă iubește și mă sprijină in toate ,
Care aici sus m-a adus târându-se pe coate.
Mama mea ce tare și puternică ai fost mereu,
Promit ca am să te ridic atunci când ai să dai de greu.
Mămica mea ce mă ajută și mă apără de oameni reci și duri,
Oh,câte ai putut să-nduri!
Mămica mea ce lumea ai întors pentru al meu chip,
Promit dacă am să cad puternică am să mă ridic.
Mama mea ce astăzi-mi stai în față
Și mi-ai topit a mea inima de gheață.
Te rog să fii mereu fericită si-iubitoare,
La mine vei găsi ale tale ajutoare.
Te voi trece cu privirea...
Ieri m-ai alungat ca pe-o straina
Iar azi aștepți ca ea sa vina.
Mi-ai oferit speranțe si săruturi
Iar azi doar o privire timida-mi furi.
Te-am văzut privindu-mă din departe
Dar,din păcate,pe mine dragostea ta mă doare.
Inima mea nu-mi spunea nimic atunci
Degeaba cu ochii aia verzi, tu priviri arunci.
Simteam odată o flacăra ce mă cuprinde
În a mea inima nimic nu se aprinde.
Te-am trecut ușor cu a me privire
Nu am putere pentru a ta fire.
Iubire?
Oh,iubire,de ce tu oare nu-mi vorbești?
De ce în ochi nu mă privești?
Mă lași sa stau și singura-n poveste
Oare tu nu vezi ce frig și rece este?
Este atât de frig la tine-n piept
Încât aș sta ca un atlet.
E frig și tare rău îmi este
Că nu faci parte din a mea vieții poveste.
Ea,oare,îți sărută pieptul gol
Sau își joacă al vieții rol?
Ea te iubește așa cum eu fac
Sau îi dai și ei în dar doar flori de mac?
Aș vrea să-ți văd măcar o data ochii goi
Și să-ți măcar cu mana ale tale buze moi.
Sa intru în a ta privire
Și să-mi eman a mea iubire.
La masa mea nu mai sta nimeni și nimic
Doar eu și un pahar în care vin mai pun un pic
M-afund în sângele veninului acela acru
Mă uit la al inimii masacru.
Și rochia aceea roșie ca focul,
Zace jos pentru ca s-a terminat jocul
Jocul aspru al iubirii
Ce nu mă lasă să-mi raspcumpar prețul fericirii.
Astăzi stau aici pe jos și scriu aceste versuri
Și-mi mai creez puține universuri.
Mai stau puțin cu bluza ta la piept,
Până în abis simt ca mă pierd.
Aș vrea..
Aș vrea ca tu să-ți trăiești viața frumos,
Chiar dacă acum mă doare pan’ la os,
Aș vrea sa ieși,sa razi si sa vorbești din plin,
În timp ce eu sorb din acel pahar de vin.
Te rog să cânți,să razi și să dansezi,
Te rog,eu însă ,să mă vezi,
Să nu treci iute și agale printre noi,
Și să-ntorci măcar o singură privire
înapoi.
Tu ia-mi ai mei bani,haine și acele botine,
Dar nu mă lasă,te rog,și fără tine.
Mai da-mi un ultim trist răgaz
Și aruncă mă te rog,în acel extaz
Mai vreau să ți simt o dată a ta piele caldă,
Să mă mai bucur de a ei finețe-o perioada.
Mai lasă-mi al tău păr să ți l ating,
Până observ încet cum eu încet am sa mă sting.
Și-n minutele acelei agonii,
Mai aprinde-mi în suflet flacăra iubirii,
Sărută-ma duios pe frunte,
Sa ne-amintim de acele zile de la munte.
Mă mai știi?
M ai uitat, străine?
Să știi ca eu încă te mai am PICU-n telefon,
Și mă gândesc la tine în timp ce atât de greu adorm.
Și poza noastră-i încă la mine pe birou ,
Și încă ți simt al tău parfum pe al meu alb sacou.
Când noaptea vine atât de repede și iute,
Eu răsfoiesc încet paginile cărții mute
Ce ieri îmi povesteau duios si cald de tine
Iar azi eu nu mă mai cunosc deloc pe mine
Și mă uit atât de simplu și rapid la pozele de ieri făcute-n grabă
Și mă gândesc la inimă ce-odată mi era asemena-i o nalbă
O floare,o seară si-un sărut intens mai vreau
Si sa ma uit la acel tablou,in care ei pozau
Eram atat de fericită și rănită în același timp
Și iată,astăzi a mai trecut un anotimp
Am pus în noi doar lacrimi și-amăgire
Deloc deloc nu ne venim în fire
De ce nu plângi și nu mă cauți,oare?
Atât de rea și fioroasă ți se pare?
A mea inimă ce astăzi și ar dori să zboare
Să fugă și să vadă a ta lume ce ieri era doar o scăpare
Mai vreau sa ți amintești de mine-un pic
Și să mă lași de jos încet să mă ridic
Să mi etalez a mea frumusețe orbitoare
Ce pentru tine astăzi nu mai este acea preocupare
Si noaptea cea dintâi a noastră
O vei arunca oare pe a ta fereastră?
Mă vei lăsa să zac în al orgoliului infern
În fața căruia eu astăzi iubirea o aștern.
Te mai gândești oare la ai mei ochi strălucitori
Ce ieri parca ți se păreau atât de iubitori
Te mai gândești tu,oare,la al meu păr stăruitor ?
Pentru care astăzi ai alt-nlocuitor
Mai ai tu oare acea poză sau meret tablou cu noi?
Pentru care de ieri noi am pornit război
Mai ai tu oare acea simplă cană?
Pentru care a mea amintire a rămas orfană.
Ma mai știi tu oare cine sunt?
Mai știi când mă priveai prelung?
Mai știi cine te a iubit atât de tare?
Și pentru cine eu sunt biruitoare?
Mai vrei să ți amintești de mine?
Să mi mai auzi măcar o dată vocea?
Sau vrei să ți mai fiu măcar o doză de acele vitamine?
Sau m ai transformat deja în niște antivitamine?
Haosul iubirii
Când tu adesea mă priveai agale și ascuns,
Ah,mă fumai atât de repede și uite,astăzi,m ai constrâns,
Tu m ai lăsat singură și fără iubire-ndeajuns,
Îndată te ai strecurat și ai fugit fără a te uita la chipul meu așa de plâns.
Oh,tu,iubire,ce ieri doar mă sorbeai cu-o singură privire,
Cu ochii reci și duri m-arunci în valurile mării cea anoste,
Iubire,tu ai grijă ce dai și ce primești,ca mâine scump o să te coste,
Iar astăzi,te las să pleci,dar nu te gândi la mine ca la ale tale foste.
Eu ieri iubeam,zâmbeam și eram fericită,
Și tu mă vedeai doar ca pe o pisică nedomesticită.
Mă loveai ușor și fără ale tale mâini,
Uita ne astăzi,suntem doar doi străini.
Ai vrut din al meu suflet de copil firav,
Să construiești din el doar un om ce te iubește ca un slav.
Ai vrut să mi iei toată culoarea roz din ochii și din obrajii reci,
Ca o pasăre în colivie ai vrut să mă lași și,uite,tu acum să pleci.
Astăzi am aruncat armele pe motiv de nepotrivire,
Al meu trup nu ți a mai rezistat nici la o ultima strivire.
În ochii tăi mă vezi doar o crudă și simpla femeie,
Ce în mâna odată îți deținea a inimii și suflet cheie.
Mama mea...
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă ești!
Mama mea ce alături-mi este mai mereu
Și care mi este alături și la greu,
Mama mea care mă iubește și mă sprijină in toate ,
Care aici sus m-a adus târându-se pe coate.
Mama mea ce tare și puternică ai fost mereu,
Promit ca am să te ridic atunci când ai să dai de greu.
Mămica mea ce mă ajută și mă apără de oameni reci și duri,
Oh,câte ai putut să-nduri!
Mămica mea ce lumea ai întors pentru al meu chip,
Promit dacă am să cad puternică am să mă ridic.
Mama mea ce astăzi-mi stai în față
Și mi-ai topit a mea inima de gheață.
Te rog să fii mereu fericită si-iubitoare,
La mine vei găsi ale tale ajutoare.
Te voi trece cu privirea...
Ieri m-ai alungat ca pe-o straina
Iar azi aștepți ca ea sa vina.
Mi-ai oferit speranțe si săruturi
Iar azi doar o privire timida-mi furi.
Te-am văzut privindu-mă din departe
Dar,din păcate,pe mine dragostea ta mă doare.
Inima mea nu-mi spunea nimic atunci
Degeaba cu ochii aia verzi, tu priviri arunci.
Simteam odată o flacăra ce mă cuprinde
În a mea inima nimic nu se aprinde.
Te-am trecut ușor cu a me privire
Nu am putere pentru a ta fire.
Iubire?
Oh,iubire,de ce tu oare nu-mi vorbești?
De ce în ochi nu mă privești?
Mă lași sa stau și singura-n poveste
Oare tu nu vezi ce frig și rece este?
Este atât de frig la tine-n piept
Încât aș sta ca un atlet.
E frig și tare rău îmi este
Că nu faci parte din a mea vieții poveste.
Ea,oare,îți sărută pieptul gol
Sau își joacă al vieții rol?
Ea te iubește așa cum eu fac
Sau îi dai și ei în dar doar flori de mac?
Aș vrea să-ți văd măcar o data ochii goi
Și să-ți măcar cu mana ale tale buze moi.
Sa intru în a ta privire
Și să-mi eman a mea iubire.
La masa mea nu mai sta nimeni și nimic
Doar eu și un pahar în care vin mai pun un pic
M-afund în sângele veninului acela acru
Mă uit la al inimii masacru.
Și rochia aceea roșie ca focul,
Zace jos pentru ca s-a terminat jocul
Jocul aspru al iubirii
Ce nu mă lasă să-mi raspcumpar prețul fericirii.
Astăzi stau aici pe jos și scriu aceste versuri
Și-mi mai creez puține universuri.
Mai stau puțin cu bluza ta la piept,
Până în abis simt ca mă pierd.