Evolutia mea.

poezii.online Evolutia mea.

Salutare tuturor

Astazi am gandul sa impartasesc cu voi felul in care am evoluat de a lungul timpului in compunerea poeziilor si felul in care Dumnezeu a lucrat prin in tot acest timp adica din mai pana acum in august.Cu toate ca nu este o perioada mare m-am uitat pe profilul meu citind fiecare poezie in parte ca sa observ evolutia si felul prin care Dumnezeu m-a ajutat sa progresez in skill-ul acesta nu stau sa procrastinez stand in pat cu ochii pe pereti cu speranta ca : ''voi reusi'' dar de fapt ce sa reusesc daca nu fac ceva in privinta asta?o spun deoarece de mult timp imi doream sa-mi pun acum in adolescenta abilitatea in practica sa vad daca chiar am un har in domeniul acesta al literaturii/poeziei.Povestea mea a inceput de mica dar se sfarsise imediat pana cand acum la 15 ani a inceput din nou dar totul diferit,totul a inceput pe 2 mai cand am inceput sa mi postez poeziile pe care le compun pe internet deoarece eu compuneam din martie doar ca mi le scriam in jurnalul din telefon sau in diferite caiete,depinde de mood-ul meu.Ca sa spun in totalitate toata povestea eu de mica imi doream sa compun poezii,o spun din nou deoarece este un lucru care m-a macinat si aveam o ciuda apriga pentru faptul ca atunci (cand eram mica) nu-mi veneau cu niciun chip rimele in minte pe urma,observasem faptul ca n-am nici o idee asa ca am zis sa renunt ca ''n-are niciun rost inseamna ca eu nu sunt facuta pentru asta''. Acum in prezent stau si ma gandesc ce ciuda imi era cand eram mica ca nu puteam compune poezii,consider ca fetita aceea cu dorinta arzatoare de a compune poezii daca s-ar fi vazut in viitor la 15 ani ca acum isi publica poeziile pe internet ar fi ramas speechless,tot ce doresc sa declar este faptul ca nu eu compun aceste poezii ci Hristos lucreaza cu mine am observat asta parca aveam acel feeling cand rimele curgeau natural in mintea mea si asta era o bucurie extrem de mare pentru mine multumindu-I in sinea mea ca-mi da harul Sau Dumnezeiesc ca sa discern ideile si ca-mi pot contura strofele in minte ca pe un portret dar,repet toata evolutia si efortul depus pentru aceste poezii nu mi se revendica mie ci Insusi Domnului Isus Hristos pentru ca m-a ajutat sa evoluez in acest domeniu si consider ca in  viitorul apropiat ma va ajuta sa-mi dezvolt o mica cariera din asta (''mica cariera'' pentru ca am alte planuri de viitor).

 

In concluzie cel care m-a sprijinit si m-a ajutat sa evoluez a fost DUMNEZEU,Glorie Lui pentru toate!

 

https://poezii.online/author/ana_maria_godinac

 


Postat 6 august 2025
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Am să ridic și eu... paharul sus

Ce crunt cu tăcerea m-ai umilit. 

Făcând din mine a neputinței sclavă,

Și la final să îmi dai verdict

Că sunt o femeie cu mintea firavă.

 

Cu vorbe grele am fost încătușată, 

Între inimă și rațiune am căzut prizonieră.

Ce mare mi-a fost naivitatea... să cred

Că ce dai, cândva  înapoi ți se oferă.

 

Dar mai târziu ai să-nțelegi 

Că nu-s doar eu cea vinovată

Ce-ai semănat, cândva o să culegi.

Dezamăgirea, neputința le vei primi răsplată.

 

Din greu eu am plătit prețul eliberării, 

Pentru o inimă neînțeleasă

O rană care stă pradă durerii

Un haos ce pacea nu știe s-o găsească.

 

Știu... Cu timpul se vor vindeca,

Rănile ce fără milă m-au străpuns, 

Și-n ziua când vor trece toate, 

Ca tine-am să ridic și eu... paharul sus.

 

Mai mult...

Bă! eu sunt Președintele meu

Eu când dorm

Dorm pe bătătură

Când respir

Respir pe gură 

Când miros

Miros a băutură

Cand alerg

Alerg pe zgură

Cand vorbesc

Vorbesc de dictatură

Pe peretele meu

Eu sunt președintele zmeu.

Mai mult...

Noaptea minții

Când sufletul ți-e greu

Și inima prea bate

Pierdut e visul tău

În conștiință poate.

Instinctul nu-ți dă pace

Și vrea să te domine

În noaptea minții tale

Nu prea e loc de tine.

Exiști cu disperarea

Si te confrunți cu ea

În negură cărarea

Își pierde calea sa.

  Tu cauți licărirea 

Prin negru cel ascuns

Ți-e frică de pieirea 

Egoului tău stins.

Tunelul nopții tale

Se duce sub pământ

Coșmarul nu dispare

Și vezi stafii mergând.

Mormântul minții tale

Ascuns e și de tine

Pe cer e căutarea

Dar luna nu mai vine.

O stea e totuși parcă 

Ce licăre abia

Speranța te încearcă

Începi cred a visa.

 

 

Mai mult...

Nu ne potrivim deloc

Am vrut să fiu cu adevărat iubită

Să port rochii și pantofi

Să fiu un pic măcar auzită

De cel ce nu ma iubit deloc !

Am vrut să simt căldura sufletească

Să dansăm ,filme sa privim ,

Iar el a ales să mă părăsească

Fiindcă nu ne potrivim

Eu sunt soare ,iar el lună,

Eu sunt apă ,iar el foc ,

Eu sunt floare ,iar el furtună ,

Nu ne potrivim deloc !

Mai mult...

Cât contează limba ta...

Limba ta e prețioasă, este tot ce ai mai scump

Limba nu-i doar ajutorul ce te ajută să grăieşti.

Unii acceptă, alții neagă

Însă rădăcinile spun clar

Că fac parte din poporul de atâta vreme amar.

Unii vor, alții refuză

Să fie catalogați români,

Însă acest lucru se vede

Atunci când limba vorbeşte.

Unii simt ceva în suflet

Atunci când imnul se cântă,

Alții doar aud un sunet

Ce nu pare să îi mişte.

Totuşi, la finalul zilei,

Când tu stai şi te gândeşti,

Îți dai seama că acasă

Te aşteaptă tot ce eşti şi ce iubeşti.

Mai mult...

Si azi...

 

Si azi te port în suflet ca pe-o rază,

Deși știu bine că nu-i drept,

Ești visul meu ce nu se-așează,

Și nici nu vreau să plece cu regret.

 

Îți caut ochii negri printre stele,

Și-n orice pas, și-n orice gând.,

Dar drumurile noastre sunt rebele.

Ne țin departe, rând pe rând...

 

Și totusi, chiar de nu se poate, 

Visul meu nu vrea a pieri,

Rămâne taină-n zeci de șoapte,

Un dor ce-n suflet vesnic va trăi.

 

Nu ştiu cuvinte, să spun cât îmi lipsești 

Dar știu că mereu, în vis te găsesc 

La un vin în brațele mele te oprești 

Finalului o altă șansă-i dăruiesc...

Mai mult...
#Interesant  Autor: Valentin Ailenei
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.