Evolutia mea.

poezii.online Evolutia mea.

Salutare tuturor

Astazi am gandul sa impartasesc cu voi felul in care am evoluat de a lungul timpului in compunerea poeziilor si felul in care Dumnezeu a lucrat prin in tot acest timp adica din mai pana acum in august.Cu toate ca nu este o perioada mare m-am uitat pe profilul meu citind fiecare poezie in parte ca sa observ evolutia si felul prin care Dumnezeu m-a ajutat sa progresez in skill-ul acesta nu stau sa procrastinez stand in pat cu ochii pe pereti cu speranta ca : ''voi reusi'' dar de fapt ce sa reusesc daca nu fac ceva in privinta asta?o spun deoarece de mult timp imi doream sa-mi pun acum in adolescenta abilitatea in practica sa vad daca chiar am un har in domeniul acesta al literaturii/poeziei.Povestea mea a inceput de mica dar se sfarsise imediat pana cand acum la 15 ani a inceput din nou dar totul diferit,totul a inceput pe 2 mai cand am inceput sa mi postez poeziile pe care le compun pe internet deoarece eu compuneam din martie doar ca mi le scriam in jurnalul din telefon sau in diferite caiete,depinde de mood-ul meu.Ca sa spun in totalitate toata povestea eu de mica imi doream sa compun poezii,o spun din nou deoarece este un lucru care m-a macinat si aveam o ciuda apriga pentru faptul ca atunci (cand eram mica) nu-mi veneau cu niciun chip rimele in minte pe urma,observasem faptul ca n-am nici o idee asa ca am zis sa renunt ca ''n-are niciun rost inseamna ca eu nu sunt facuta pentru asta''. Acum in prezent stau si ma gandesc ce ciuda imi era cand eram mica ca nu puteam compune poezii,consider ca fetita aceea cu dorinta arzatoare de a compune poezii daca s-ar fi vazut in viitor la 15 ani ca acum isi publica poeziile pe internet ar fi ramas speechless,tot ce doresc sa declar este faptul ca nu eu compun aceste poezii ci Hristos lucreaza cu mine am observat asta parca aveam acel feeling cand rimele curgeau natural in mintea mea si asta era o bucurie extrem de mare pentru mine multumindu-I in sinea mea ca-mi da harul Sau Dumnezeiesc ca sa discern ideile si ca-mi pot contura strofele in minte ca pe un portret dar,repet toata evolutia si efortul depus pentru aceste poezii nu mi se revendica mie ci Insusi Domnului Isus Hristos pentru ca m-a ajutat sa evoluez in acest domeniu si consider ca in  viitorul apropiat ma va ajuta sa-mi dezvolt o mica cariera din asta (''mica cariera'' pentru ca am alte planuri de viitor).

 

In concluzie cel care m-a sprijinit si m-a ajutat sa evoluez a fost DUMNEZEU,Glorie Lui pentru toate!

 

https://poezii.online/author/ana_maria_godinac

 


Postat 6 august 2025
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Din nou

 

Simt cum mi se usucă întreg corpul

Cum mi se răcește sângele în vene

Cum mă învăluie un întuneric și îmi pierd scopul

Cum joacă gânduri negre în tot felul de scene

 

Și aș tipa până aș răgușii, dar prefer să mă sufoc

Că de-aș vorbii n-ar înțelege nimeni ce parafrazez

Ar zice că-s nebună, psihopată, să-mi dau foc

Că doar eu pot durerea să-mi poetizez

 

Și îl simt iar, sentimentul de gol în piept

Cum mi-e sufletul străpuns de-un baltag, încet

Cum întunericul e al inimii adept

Iar tot ce aș mai putea rostii-i un scâncet de îngheț

 

Alerg și-ncerc să fug din iadul ăsta

Dar nu cunosc nimic altceva în afară de el

Și mă-ntorc la ce mi-e “acasă” căci altundeva n-aș rezista

Iar în capul meu răsună același cântec “ vesel ”…

 

Și mă asurzește, mă rănește, zdrobește oasele din mine

Sunt doar un sac de lacrimi, frustrare… acumulare

Lupta sângerie dintre suflet și gândire n-o să se termine

Până nu-mi opresc eu sângele din circulare

Mai mult...

Vesel

Fii tu vesel,

Nu fi trist.

Bucură-te că trăiești,

Bucură-te că în satul  natal locuiești.

Tristețea într-o parte,

Veselia e prezentă.

Când e totul bine,

Și totul se primește.

O noutate bună te înveselește,

În ochi lumina-ți strălucește.

Vesel dacă tu ești,

Cu mult mai bine trăiești.

Când ești vesel tu,

Nu vezi nicio problemă.

Din orice problemă grea găsești ieșire,

Când ești vesel cântecul îți cântă.

Și nimic rău nu mai contează,

Când ești vesel ajungi de la pământ la cer.

Ești vesel până la a șaptea cer de bucurie,

Că ai totul și ești vesel.

Și ești mulțumit lui Dumnezeu.

Că existi pe acest pământ.

Ești mulțumit de casă,

De pâinea ce o ai pe masă.

Ești fericit și vesel,

Ca nimeni nu poți fi.

Pentru că ești vesel

Și  tristețea nimeni nu-ți va o dori,

Că ești vesel și nu-ți contează:

Ce oră e acum,

Unde tu te afli,

Și unde te vei afla,

Acolo unde cântă muzică.

Unde pasărea măiastră,

Îți cântă sub o streașină.

Cine este trist și supărat,

Numai nu tu,

Unde soarele-ți zâmbește,

Și unde norii nu-ți plâng.

Și doar ți-e important,

Cu cine ești cine e alături,

de tine.

Ce mândrești că ești vesel ci nu trist.

Că viața-i  una și trebuie,

să o prețuiești.

În viață totul o să reușești,

Vei fi vesel la infinit.

În trecut, la prezent și în viitor.

Că totul este înainte,

Nu uita să ții minte, ale mele cuvinte.

 

Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤

"Fii tu vesel nu fii trist."

Mai mult...

Dorință

Să-mi fii muzeu, eu să-ți fiu muză,

Și să-mi faci degetul mai greu.

Să-mi cunoști gustul de pe buză,

Să fiu a ta, iar tu al meu.

 

Să-ți fiu culoare în pictură,

Să te iubesc cum îmi e felul.

Să-mi fii cuvânt de legătură,

Și să-mi ștergi rujul, nu rimelul.

 

Să-ți fiu liniște, siguranță,

Tu să-mi fii barcă de salvare.

Să-ți fiu fărâmă de speranță,

Tu să-mi fii zi de sărbătoare.

 

Doar lasă-mă să-ți fiu mireasă, 

Să fiu a ta, să fii al meu.

Să-ți fiu într-un cuvânt ,,acasă",

Ca să fim ,,noi" și nu doar ,,eu".

Mai mult...

flux de poeme naani /59

străbunii 

 nu aveau internet

dar frica de Dumnezeu le

calibra discernământul

Mai mult...

Terori noctorne

m-am trezit în dimineața aceasta confuz

nu eram nici om pe de-a-ntregul

nici spirit

dar puteam să merg

să deschid fereastra

să primesc ziua înăuntru-mi

printre ruinile sufletului

să-mi calc cu tălpile goale pe inimă

sub privirile tale încremenite

Doamne

exclami

și te văd adunându-mi resturile

fragmente din care încă mai picura sânge

 „cum ai putut face asta?”

mă-ntrebi

iar eu îți răspund că n-am făcut nimic

că m-am trezit dintr-un somn adânc al rațiunii

sfârtecat de monștri

tu plecasei de cu seară să numeri stelele

de pe cer

la ce ți-o fi trebuit să numeri stelele chiar în noaptea aceasta

n-am înțeles

te căutam înfrigurat printre cearșafuri

încolțit de toate stihiile întunericului

dar nu erai acolo

nu aveam de ce să mă prind

în căderea aceea imposibil de exprimat în cuvinte

când îți vezi viața derulată la viteză maximă

înapoi

și când te trezești la mijlocul drumului înăuntru-ți

cu sufletul încremenit

asemenea unei stalactite imense

pe tavanul unei peșteri antice...         

Mai mult...

Dar..

Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Mai mult...
#Interesant  Autor: Cruceru Anca
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live