4  

Evolutia mea.

poezii.online Evolutia mea.

Salutare tuturor

Astazi am gandul sa impartasesc cu voi felul in care am evoluat de a lungul timpului in compunerea poeziilor si felul in care Dumnezeu a lucrat prin in tot acest timp adica din mai pana acum in august.Cu toate ca nu este o perioada mare m-am uitat pe profilul meu citind fiecare poezie in parte ca sa observ evolutia si felul prin care Dumnezeu m-a ajutat sa progresez in skill-ul acesta nu stau sa procrastinez stand in pat cu ochii pe pereti cu speranta ca : ''voi reusi'' dar de fapt ce sa reusesc daca nu fac ceva in privinta asta?o spun deoarece de mult timp imi doream sa-mi pun acum in adolescenta abilitatea in practica sa vad daca chiar am un har in domeniul acesta al literaturii/poeziei.Povestea mea a inceput de mica dar se sfarsise imediat pana cand acum la 15 ani a inceput din nou dar totul diferit,totul a inceput pe 2 mai cand am inceput sa mi postez poeziile pe care le compun pe internet deoarece eu compuneam din martie doar ca mi le scriam in jurnalul din telefon sau in diferite caiete,depinde de mood-ul meu.Ca sa spun in totalitate toata povestea eu de mica imi doream sa compun poezii,o spun din nou deoarece este un lucru care m-a macinat si aveam o ciuda apriga pentru faptul ca atunci (cand eram mica) nu-mi veneau cu niciun chip rimele in minte pe urma,observasem faptul ca n-am nici o idee asa ca am zis sa renunt ca ''n-are niciun rost inseamna ca eu nu sunt facuta pentru asta''. Acum in prezent stau si ma gandesc ce ciuda imi era cand eram mica ca nu puteam compune poezii,consider ca fetita aceea cu dorinta arzatoare de a compune poezii daca s-ar fi vazut in viitor la 15 ani ca acum isi publica poeziile pe internet ar fi ramas speechless,tot ce doresc sa declar este faptul ca nu eu compun aceste poezii ci Hristos lucreaza cu mine am observat asta parca aveam acel feeling cand rimele curgeau natural in mintea mea si asta era o bucurie extrem de mare pentru mine multumindu-I in sinea mea ca-mi da harul Sau Dumnezeiesc ca sa discern ideile si ca-mi pot contura strofele in minte ca pe un portret dar,repet toata evolutia si efortul depus pentru aceste poezii nu mi se revendica mie ci Insusi Domnului Isus Hristos pentru ca m-a ajutat sa evoluez in acest domeniu si consider ca in  viitorul apropiat ma va ajuta sa-mi dezvolt o mica cariera din asta (''mica cariera'' pentru ca am alte planuri de viitor).

 

In concluzie cel care m-a sprijinit si m-a ajutat sa evoluez a fost DUMNEZEU,Glorie Lui pentru toate!

 

https://poezii.online/author/ana_maria_godinac

 


Postat 6 august 2025
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Masacru

Rugul aprins bolborosește incomprehensibil

două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii

dintr-o clipă în alta

grupuri  izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale

„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”

străjerii Alfabetului iau poziții de luptă

iar clonele literelor  de bază

ă,â,î,ș,ț 

ascunse în spatele căciulilor, circumflexelor  și virgulelor

trag pidicile armelor

„pe aici nu se trece”

cifrele 1 și 2 se făcuseră vinovate de  lèse-majesté

adică de ofensă adusă suveranului  0

pedepsită cu moartea

puseseră între ele și suveran o virgulă

în fapt

Constituția statua dreptul acesta doar regelui

după el  nu puteau fi decât numere zecimale

nici vorba de litere

literele rămâneau întotdeauna  litere

nu aveau iscusința și mlădierea numerelor

revolta lor nu era sustenabilă

și trebuia înăbușită în sânge

 

cine s-ar fi așteptat să vadă caldarâmul vieții

 însângerat de cadavrele inocente ale cuvintelor?

.

Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru

Mai mult...

Gândurile mele

Toate gândurile mele

Stau și în șoaptă îmi vorbesc

Cum să fac să infliresc,

Clipele să le trăiesc.

 

Una-i viața, scurtă -i firea 

Zile, ani se duc în vânt

Eu rămân fără menirea

De-a trăi cu rost în gând.

 

Mă întreb în zori și -n noapte 

Cui îi pasă că mă pierd?

Timpul curge mai departe,

Iar eu nu știu să -l petrec.

Mai mult...

✨ Primăvara dulce

Primăvară dulce, 

Care tu înflorești din tei, 

Și florile care răsar, să se culce, 

Lângă mila dragostei. 

 

Iarna se duce cu al ei gând, 

Și păsările ciripesc, 

Și se duc în văzduh, zburând, 

Spre vremurile îndepărtate. 

 

Ochii tăi de argint ce strălucesc, 

Și mintea ta se purifică în parfum, 

Și stele tale ce lucesc,

Se sparg în fum. 

 

— O, sufletul meu de primăvară,

De s-ar stinge în pustii,

Câtă suferință s-ar duce în povară,

La tristețea liniștii. 

 

Să merg cu tine, 

Mergând pe o rază de soare, 

Pe blândul luceafăr de sus,

Să fiu cu tine singur ca într-o închisoare. 

 

Pe universul primăverii, 

Lacrima ta plânge, 

Și o strânge la pieptul durerii, 

Amorul tău se înfrânge. 

 

Cuvintele mele se-nchid,

Și ochii  tăi s-au stins,

Și sufletul ei luminând, se deschide 

Geana ta de cristal s-a aprins.

 

Iarba răsare, natura se bucură, 

Florile cântă, iar copaci se-nveselesc,

Și ne acoperă într-o pătură

Spunând : noapte bună. 

Mai mult...

Jurământ pe cerul de mâine

Deși ne pierdem zilnic prin mulțime 

Și învăţăm să respirăm prin urme,

Rămâne neatinsă-o adâncime

Pe care timpul nu poate sa o curme.

 

Trec anii ca un stol de păsări albe

Peste priviri ce nu se mai întâlnesc,

Dar amintirile rămân ca salbe,

În nopțile în care te gândesc.

 

N-am învătat să te numesc trecut

Ci te păstrez ca pe-o lumină lină,

Un jurământ tăcut si nevăzut

Născut din dor, în propria-mi lumină.

 

Și poate-n altă viaţă, mai curată

Când cerul va decide un alt rost,

Vom fi din nou o singură durată,

Uitând de kilometrii care-au fost.

Mai mult...

Pentru tine, nu pentru ei

Trăiește-ți viața, nu după ce vor alții,

Căci gurile lumii mereu vor șopti,

Când ești liber, te vor numi straniu,

Când taci, te vor zice rece și pustiu.

 

Când hainele largi îți dau un sentiment de pace,

Ei te vor privi cu ochi critici și reci,

Dar când alegi să te îmbraci altfel,

Te vor judeca pentru cum îți stau formele.

 

Ești prea mult sau prea puțin,

Niciodată nu vor ști ce e în tine,

Iar când alegi să te ascunzi,

Vor spune că ești schimbată, altfel.

 

Îți spui că poate e mai bine așa,

Să urmezi tiparele ce nu îți sunt tale,

Dar în adâncul tău știi prea bine,

Că nu poți trăi decât pentru tine,

Chiar dacă restul te vor judeca.

 

 

Mai mult...

Lupa sorții

Ți-am fost un frumos vis

Cândva spuneai chiar  tu

Acum pe cerul parcă stins

Din mine totul se pierdu.

 

E poate zbucium mult

Regretele nu sunt puține

Frumosul cel pierdut

Nu vru a mai rămâne.

 

Abisuri reci de gheață

Au răcit inima în piept

În țurțuri de speranță

Și dorul aprig e inert.

 

Minciuni parcă nevinovate

În scrum de falsă neputință

Încrederi duse ,măcinate

Îs mari furtuni în conștiință.

 

Cuvinte reci ,dure și grele

Rostite tăios fără rost

S-au cuibărit adânc și ele

În sufletul simțit anost.

 

Iubire mare ,patos ,dor

Trăiri poate adevărate

Acum firav se sting și mor

Și spui ,doar din păcate.

 

E lupta minții pe sfârșite

În prag înalt de renunțare

Pe drumuri șterse ,rătăcite

Va fi doar cruntă căutare.

 

Mai mult...
#Interesant  Autor: Antonio Ciprian Corneanu
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live