Dialog cu Dumnezeu
Dacă te plictisești acolo sus,
Nu o să te țin mult de vorbă.
Îți spun pe scurt.
Nu vreau să te mai văd.
Te întreb, ce vezi în cearcănele mele,
In ochii roșii, plânși?
Păcate, nesimțire,
Poate chiar lipsă de empatie?
Ce vezi in părul smuls din creștet,
În palmele rănite?
Un simț de superioritate?
O să te surprind.
Nu mă consider mai bună decât cei din jur,
Doar mai bună decât tine.
Aș fi făcut lumea în 8 zile,
Ca o zi să o ofer iubirii.
Știai că indiferența ne ucide, ne macină oasele murdare
Știai că lumea noastră, cea de jos, este întinată.
Stau aici încăpățânată, in fața ta și îți spun:
Nu ai făcut lumea perfectă.
Nu te pot iubi și nu te pot ierta.
Aștept răspunsul tău cu nerăbdare,
În pustiu întunecat,
În liniște deplină.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Maia Andrei
Data postării: 9 aprilie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 1061
Poezii din aceiaşi categorie
Fake news
imaginea lumii revărsându-se peste ochii noștri
din ecranele televizoarelor
din sticla ferestrelor
sau din ochiul de ciclop al Internetului
îmi apare ca o încercare de mani***cenzure***re a ochiului
asupra minții
.
o iluzie fabricată din cioburile risipite ale realității
până la urmă
.
un film science fiction fără sfârșit
cu milioane și miliarde de episoade
.
nimic coerent însă
.
cel mult
o simplă îngrămădire de imagini
reprezentând cam aceleași locuri
cam aceleași lucruri
cam aceeași oameni
.
adevărata lume e alta
câteva palme de pământ
câteva fețe cunoscute
.
le poți număra pe degete
.
o viață versatilă
ca o bielă-manivelă la motorul cu aburi
împărțită între un supermarket
un loc de muncă
.
și
poate
un strop de dragoste
.
de neînțeles
.
o lume surprinsă în selfie-uri
frivole
despre cum suntem sau am vrea să fim
.
fără nicio speranță
până la greață…
În închisoarea timpului.
Caliatis,
Îţi aduci aminte
De marea albastră?...
Gulere albe
Îi erau valurile
Şi cerul oglindă...
Acum noi,
În închisoare,
Doar ochi cu gratii avem,
Şi dorinţe: guri lacome,
Ce muşcă din vânt...
Caliatis,
Îţi aduci aminte
De nisipul acela fin?...
Te priveam zâmbind,
Şi,din palma deschisă,
În briză îl lăsam să cadă...
Caliatis,
Îţi mai aduci aminte
De Centaurul acela sălbatic,
Ce cânta din fagot?...
În cerc îi dansau zânele tinereţii,
Şi-n jur înflorea fericirea...
Caliatis,
Vom mai retrăi vreodată
Visul scoicilor??...
Epigrame IV
Avarul
V-am convocat pe toți urgent,
Să vă citesc din testament:
-Defunctul a crezut în Înviere,
Și și-a lăsat tot lui întreaga avere.
Unui soţ beţiv
Să dispari, îi strigă soaţa,
Căci veniră beat acasă,
N-avu timp să-i vadă faţa,
Dispăru subit sub masă.
Beţivul gospodar
Cu prea mult alcool în el,
Făcea clătite împachetate,
Dar când să pună puţin gem,
A tuşit, şi au ieşit flambate.
Unui inspector - defect profesional
Mă duc la el cu o problemă,
Căci na, se întâmplă orişicui,
Şi-n loc de ajutor, el fără jenă,
Mă ia la inspectat întâi.
Uneia cu diabet
A vrut Maldive, Bora Bora,
O insulă cu plajă și piscină,
Și-a afirmat în fața tuturora,
Că a ajuns… pe insulină !
Unui agronom
A terminat Agronomia primul,
Şi-i specialist în plante, peste-o mie
Dar stând şomer şi dând cu vinul,
Mai ştie doar… viţa de vie.
Unui “multicalificat”
Se crede tehnocrat gagiu,
Cu facultăţi de anduranţă,
Făcute două pe la Spiru,
Iar pe a treia... la distanţă.
Unui inginer
Ca inginer s-ajungi ai învăţat,
Normal, ca mai toţi tinerii...
Şi-n loc să profesezi, noi am aflat,
Că tu, faci fiscului inginerii.
Unora
Văzut-am care-i baiul,
În acest stupid război,
La mine-n ochi e paiul,
Iar bârna e la voi.
Epigrama
E un catren cu versuri aranjate,
Şi de-un motiv sau caracter legate,
Dar să le-nţelegi şi să n-ai răutate,
Îţi trebuie şi un pic de carte.
Doar liniste
Doresc doar pace
Pentru-al meu suflet zbuciumat,
Sau poate-un pas spre libertate,
Dar e prea stins, prea împăcat.
Caut tăcerea cea profundă
Într-un tumult ce nu dispare,
Sau golul greu ce-n mine-ajunge
Să nu mai pară alinare.
Nici nu știu ce caut
Sau ce vreau de la mine
Îmi doresc un început
În care finalul fericit să domi
Epigrame XXXII
Trupei de mascați – a poliției de intervenție
De acum o săptămână,
La sediu e mare rumoare,
Că-n misiunea de la stână,
A behăit berbecul din dotare.
Unui ucenic
Atât de des își pierde capul,
Lipsit de simțul cutezanței,
Că, mi-am trimis ciracul,
La Capul Bunei Speranțe.
Colegului Ion Cărbune
Nu știu de ce anume,
Aflându-se în armată,
Soldatul Cărbune,
A fost lăsat la vatră.
Unui instalator - de la echipa de intervenție
Într-un mod neașteptat,
Aflându-se în misiune,
Instalatorul a demisionat,
Că era prea multă presiune.
Soluție
Vrând teroarea să sfârșească,
Că totu-i plin de igrasie,
A început ca să citească,
Colț Alb... a mea soție!
Trusa de prim ajutor
Șoferul de pe tractor,
Avu iar un incident,
Și n-acordă prim ajutor,
Că e la al doilea accident.
Moș Crăciun bolnav ?
Anul ăsta nu mai vin,
Patru reni am mai puțin!
Știrea a devenit virală,
E…Insuficiență renală.
Viața
Când nu eram legat,
Eram pe munte, litoral,
De când sunt însurat,
Încerc s-ajung la mal.
Unui fotograf
I-a căzut de pe dulap,
Un aparat foto în cap,
Și de atunci ireversibil,
A devenit fotosensibil.
Lui Adrian Păunescu - îndemn către tineri cu poezia, Iubiți-vă pe tunuri
O focoasă și al său ins,
La îndemn nu s-au sfiit.
Iubind, fitilul au aprins,
Dar a scâncit, n-a bubuit.
Nevoile devin Dorințe
Groază , șoc sau disperare
Are omul la nevoi,
Strigă, urlă-n gura mare
E dorință? Sau nevoi?
Vreau să fac, să reușesc ,
Nu știu-i bine sau greșesc?
Am nevoie , sau e necesar ,
Să fiu om sau superstar?
Cred în soare, cred în stele,
Sau eu cred ca am putere.
Am nevoie? Sau dorință?,
Sau e doar a mea credință?.
Să mă zbat , să stau deoparte?
Am nevoie ? sau vreau fapte?!
De o fi crez sau doar știință
Am nevoie de dorință.
Fake news
imaginea lumii revărsându-se peste ochii noștri
din ecranele televizoarelor
din sticla ferestrelor
sau din ochiul de ciclop al Internetului
îmi apare ca o încercare de mani***cenzure***re a ochiului
asupra minții
.
o iluzie fabricată din cioburile risipite ale realității
până la urmă
.
un film science fiction fără sfârșit
cu milioane și miliarde de episoade
.
nimic coerent însă
.
cel mult
o simplă îngrămădire de imagini
reprezentând cam aceleași locuri
cam aceleași lucruri
cam aceeași oameni
.
adevărata lume e alta
câteva palme de pământ
câteva fețe cunoscute
.
le poți număra pe degete
.
o viață versatilă
ca o bielă-manivelă la motorul cu aburi
împărțită între un supermarket
un loc de muncă
.
și
poate
un strop de dragoste
.
de neînțeles
.
o lume surprinsă în selfie-uri
frivole
despre cum suntem sau am vrea să fim
.
fără nicio speranță
până la greață…
În închisoarea timpului.
Caliatis,
Îţi aduci aminte
De marea albastră?...
Gulere albe
Îi erau valurile
Şi cerul oglindă...
Acum noi,
În închisoare,
Doar ochi cu gratii avem,
Şi dorinţe: guri lacome,
Ce muşcă din vânt...
Caliatis,
Îţi aduci aminte
De nisipul acela fin?...
Te priveam zâmbind,
Şi,din palma deschisă,
În briză îl lăsam să cadă...
Caliatis,
Îţi mai aduci aminte
De Centaurul acela sălbatic,
Ce cânta din fagot?...
În cerc îi dansau zânele tinereţii,
Şi-n jur înflorea fericirea...
Caliatis,
Vom mai retrăi vreodată
Visul scoicilor??...
Epigrame IV
Avarul
V-am convocat pe toți urgent,
Să vă citesc din testament:
-Defunctul a crezut în Înviere,
Și și-a lăsat tot lui întreaga avere.
Unui soţ beţiv
Să dispari, îi strigă soaţa,
Căci veniră beat acasă,
N-avu timp să-i vadă faţa,
Dispăru subit sub masă.
Beţivul gospodar
Cu prea mult alcool în el,
Făcea clătite împachetate,
Dar când să pună puţin gem,
A tuşit, şi au ieşit flambate.
Unui inspector - defect profesional
Mă duc la el cu o problemă,
Căci na, se întâmplă orişicui,
Şi-n loc de ajutor, el fără jenă,
Mă ia la inspectat întâi.
Uneia cu diabet
A vrut Maldive, Bora Bora,
O insulă cu plajă și piscină,
Și-a afirmat în fața tuturora,
Că a ajuns… pe insulină !
Unui agronom
A terminat Agronomia primul,
Şi-i specialist în plante, peste-o mie
Dar stând şomer şi dând cu vinul,
Mai ştie doar… viţa de vie.
Unui “multicalificat”
Se crede tehnocrat gagiu,
Cu facultăţi de anduranţă,
Făcute două pe la Spiru,
Iar pe a treia... la distanţă.
Unui inginer
Ca inginer s-ajungi ai învăţat,
Normal, ca mai toţi tinerii...
Şi-n loc să profesezi, noi am aflat,
Că tu, faci fiscului inginerii.
Unora
Văzut-am care-i baiul,
În acest stupid război,
La mine-n ochi e paiul,
Iar bârna e la voi.
Epigrama
E un catren cu versuri aranjate,
Şi de-un motiv sau caracter legate,
Dar să le-nţelegi şi să n-ai răutate,
Îţi trebuie şi un pic de carte.
Doar liniste
Doresc doar pace
Pentru-al meu suflet zbuciumat,
Sau poate-un pas spre libertate,
Dar e prea stins, prea împăcat.
Caut tăcerea cea profundă
Într-un tumult ce nu dispare,
Sau golul greu ce-n mine-ajunge
Să nu mai pară alinare.
Nici nu știu ce caut
Sau ce vreau de la mine
Îmi doresc un început
În care finalul fericit să domi
Epigrame XXXII
Trupei de mascați – a poliției de intervenție
De acum o săptămână,
La sediu e mare rumoare,
Că-n misiunea de la stână,
A behăit berbecul din dotare.
Unui ucenic
Atât de des își pierde capul,
Lipsit de simțul cutezanței,
Că, mi-am trimis ciracul,
La Capul Bunei Speranțe.
Colegului Ion Cărbune
Nu știu de ce anume,
Aflându-se în armată,
Soldatul Cărbune,
A fost lăsat la vatră.
Unui instalator - de la echipa de intervenție
Într-un mod neașteptat,
Aflându-se în misiune,
Instalatorul a demisionat,
Că era prea multă presiune.
Soluție
Vrând teroarea să sfârșească,
Că totu-i plin de igrasie,
A început ca să citească,
Colț Alb... a mea soție!
Trusa de prim ajutor
Șoferul de pe tractor,
Avu iar un incident,
Și n-acordă prim ajutor,
Că e la al doilea accident.
Moș Crăciun bolnav ?
Anul ăsta nu mai vin,
Patru reni am mai puțin!
Știrea a devenit virală,
E…Insuficiență renală.
Viața
Când nu eram legat,
Eram pe munte, litoral,
De când sunt însurat,
Încerc s-ajung la mal.
Unui fotograf
I-a căzut de pe dulap,
Un aparat foto în cap,
Și de atunci ireversibil,
A devenit fotosensibil.
Lui Adrian Păunescu - îndemn către tineri cu poezia, Iubiți-vă pe tunuri
O focoasă și al său ins,
La îndemn nu s-au sfiit.
Iubind, fitilul au aprins,
Dar a scâncit, n-a bubuit.
Nevoile devin Dorințe
Groază , șoc sau disperare
Are omul la nevoi,
Strigă, urlă-n gura mare
E dorință? Sau nevoi?
Vreau să fac, să reușesc ,
Nu știu-i bine sau greșesc?
Am nevoie , sau e necesar ,
Să fiu om sau superstar?
Cred în soare, cred în stele,
Sau eu cred ca am putere.
Am nevoie? Sau dorință?,
Sau e doar a mea credință?.
Să mă zbat , să stau deoparte?
Am nevoie ? sau vreau fapte?!
De o fi crez sau doar știință
Am nevoie de dorință.
Alte poezii ale autorului
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.
Primăvara
Primăvară albă, cu parfum de viață,
Îți sărut mâinile vineții de gheață.
Ți-aș da căldura toată ce ți-o port in suflet,
Măcar să văd în treacăt al tău angelic zâmbet.
Primăvară verde, cu ochii blânzi, de jad
Sărut fruntea ștearsă de raze, tainic cad,
Pe chipul tău plecat, privind pământul umed.
Nu plânge-n umbra rece, tăcut, fără răsunet!
Primăvară albă, primăvară verde...
Mă rog ție ca unui Dumnezeu ce vede
In frunza cea căzută, în floarea ofilită
Un crâmpei de viață ce va fi trăită.
Primăvara albă, primăvară verde,
Te aștept cu dor, ascunsă printre stele.