De ce ?

O fi de-ajuns Ca ne -ntelegem?

Ca suntem doi intr-un intreg ,

Cand inima-ntr-o lume-a ei traieste

Si ma intreb ce ii lipseste?

De ce mereu se-zvarcoleste

Si- n piept tresare

Si ravneste…

Suntem facuti pt o singură iubire?

Si daca da, de ce cadem in alte simturi?!

De ce - ascultam ce zic alti ochi?

De ce fiori in inima si-n ganduri?

Pt a suferi?

Si daca da, atunci de ce?

Pt a-iubi?

Si daca da,

De ce ne daruim cu-n Da doar unei singure fiinte

O fi de-ajuns?

Si daca da,

De ce ravnim?

Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: iahelle

Data postării: 13 august 2024

Vizualizări: 361

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Gânduri

Ai dorințe și ai cui

Spune ; Doamne , cui si spui ?

Vântului să-i spui , el zboară ,

Dulce vorbe de ocară

Să o spun pământului ?

El o spune vântului

Și o poartă mai departe

Ca pe filele din carte ,

Filele îngălbenesc ,

Florile se ofilesc

Și dorința a murit ,

Căci omul a-mbătrânit

T.A.D.

Mai mult...

Zori de zi

În zori de zi, când soarele răsare,

Lumina sa în suflete picură,

Pe cerul albastru, visul se deschide,

O lume nouă în fiecare privire.

Păsările dansează pe aripi de vânt,

Îmbrățișând cerul în zbor nesfârșit,

Florile deschid petale colorate,

Ca sărbătoare a vieții, mereu infinit.

Prin umbrele nopții, stele strălucesc,

Ca licăriri de speranță în adâncul cerului,

În tăcerea pământului, se aude o melodie,

A vieții veșnice, a viselor încrezătoare.

Fiecare clipă, o pagină de poveste,

Scrisă cu cerneală de dorință și pasiune,

În inimile noastre, poezia continuă,

Un dans frumos, un cântec fără sfârșit.

Mai mult...

How?

how do you love me so easily?

when my whole life, the people around me

have shown me im hard to love,

and so that became my reality.

i've only ever been myself

or changing for others,

or due to traumas,

but there was one constant thing —

they were all temporarily;

i get scared if you stay too long

and i'll push you away,

even if you're nice to me,

'cause that's my lesson.

no one was really here to stay,

yet i still pushed them away,

in fear they'd hurt me too,

so i did it first, before you could.

Mai mult...

Fara titlu

Cum aș putea să zâmbesc din nou și să fiu fericit cu gândul la viitor

Dacă de când m-a părăsit sufletul mi-a rămas pe deplin gol

Viața-mi este în declin, acaparat de coșmaruri refuz să redevin visător

Fericirea drept în față dar eu decid mereu să fac câte un ocol

Pe drumul vieți stau cu ochi după tine și nu țin cont absolut de loc-

De cea ce mă înconjoară, dacă mai fac un singur pas cad de pe bloc

Rămas făfă șanse mai am o speranță și parcă îți aud din nou vocea dulce

O simt cum mă cheamă, o urmez fără să știu unde m-ar putea duce

Din cauza ei azi s-a vândut mai puțin cu o cruce, însă sincer nu sunt fericit

A fost doar o iluzie dulce, datorită ei trăiesc dar mă simt de parcă am înebunit

Mă las prea ușor ghidat de sentimente, mă las prea ușor acaparat de regrete

La nervi îmi las mult prea ușor sângele din pumni pe fiecare perete

Nu știu ce să mai cred, nu pot să-mi găsesc un reper după care să mă ghidez

Îmi trăiesc fiecare zi fără de control, ca într-un coșmar încă sper că visez

Am renunțat la idea de a-mi lua pistol pentru că știu că nu pot să mă controlez

Vocile din cap mă ceartă simt cum clachez și încep să delirez

Uneori și eu rămân mască când văd în ce hal grotesc pot să gândesc.

Când ceva mă apasă... mă doare când văd că n-am cu cine să mă sfătuiesc

Aproape seară de seară mă întreb "Oare de ce pula mea încă mai trăiesc"

Când sunt la un pas de moarte, la un pas să las totul în urmă, îmi amintesc....

Nu am cum să o las în spate pe singura persoană pe care o iubesc

N-am să renunț atât de ușor cu toate că viața mi-o disprețuiesc

O să sune ciudat însă simt întunericul cum îmi inundă sufletul rece

Simt o chemare ce nu-mi dă stare, simt cum fericirea pe lângă mine trece

Când închid ochii îi văd chipul și îmi doresc să nu-i mai deschid niciodată

Vreau s-o privesc mereu chiar dacă rămân blocat într-o lume de gheață

Vreau să o simt mereu la mine-n suflet la fel cum am simțito prima dată

Vreau să fie lângă mine în clipa de față pentru că nu cred în altă viață

Cu toate că vorbesc despre suflet nu am conceptul de viață spirituală

Cu toate că o iubesc și în gândul meu este doar ea tot am inima goală

Mă pierd în gânduri mai mereu, gândesc prea mult dar uit să și vorbesc

Este suficient să te uiți în ochii mei ca să înțelegi cuvintele ce nu le rostesc

Mai mult...

Regret

Am altoit un gand cu-o ruga,

N-am dormit de-o vreme buna,

Plumbu-n aripi am purtat,

Pan' la cer e cale lunga,

Cand ai fost un veac uitat.

Visele pe-asfalt in creta,

Aspiratii in amorf, sceneta,

Acida ploaie a scaldat,

Inima-mi analfabeta

Imi arde creierul inflacarat.

Am gustat din orizont,

In chin am devenit cu simțul bont,

Gustul bunului de mult uitat,

Numai Lui voi fa' decont,

Dezamagire, habitat.

De-o ramura de dragoste m-anin,

Sarutul tau, prea pur venin,

Imi face iar ochii lumină,

Privirea readusa la senin,

In vizoarele mele, stea divina.

Vorbe, stări neascultate,

Cord împrejurat, cetate,

Nu mai vreau, nu mai suport,

Dureri in coaste, imperecheate,

Vis, al supravietuirii port.

Vorba, ascuțit pumnal,

Lama lunga, tăiș bilateral,

Ego, apa larga a frustrarii,

Condamnat dar fara fapt penal,

Vasal idiot, dat iar uitării.

Mai mult...

Si-a zis că-l cheamă Brâncuși

mă întorsesem atunci la mijloc de Martie

Babele își scuturau cojoacele de zăpadă

tu înălbeai cerul cu cearșafuri

bunica

mai încolo

învârtea într-o cratiță norii

cineva tăiase mărul din dreptul ferestrei

furase și cele câteva mere de aur

rămăsese doar un ciot în mijlocul curții

(precum un scaun stigher la o masa înmărmurită a tăcerii!)

de care mă-mpedic

„de ce ați tăiat mărul?” întreb

și-mi aud propriu glas ca un glonț rătăcit

cum mi se înfige în creier

tu îți zdrobești ultima lacrimă

de ascuțișul taios al liniștii

(bunica nu mai are lacrimi de mult!)

„nu știi? mă întrebi la rându-ți

din lemn de cireș se cioplesc scaune ale tăcerii

și păsări măiestre?

și-a zis că-l cheamă Brâncuși”…