Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: valul mării
Data postării: 25 ianuarie 2023
Vizualizări: 617
Poezii din aceiaşi categorie
Gandurile mele la inceput de an
În prag de an, când vechiul se retrage,
Gânduri ca stele în minte dansează.
Clipele trecute se sting în amintire,
În inima noastră, speranța suspină.
În zori de ianuarie, anul își deschide ușa,
Cu promisiuni noi și visuri frumoase.
În gândurile noastre, se desfășoară povești,
Ca pagini albe ce-ncep să prindă rost.
Privim către viitor cu ochi strălucitori,
Cu dorințe sincere și visuri călăuzitoare.
Regretul se pierde în umbrele trecutului,
Iar optimismul răsare ca un soare adorabil.
Ne gândim la ce-am fost și la ce vom deveni,
La drumul pe care inimile noastre îl vor străbate.
Cu fiecare clipă, oportunități se ivește,
Ca petale de flori ce se desprind din viață.
Fiecare gând aduce cu el speranța,
Și visele noastre sunt aripi către cer.
La început de an, în suflete se aprinde,
Făclia speranței, lumina ce ne va ghida.
Decembrie se retrage, iar ianuarie vine,
Cu promisiuni noi și vise ce strălucesc.
În gândurile noastre, se aștern aripi de visare,
La început de an, viața devine poezie.
Relativități necontestate
Unii se nasc iar alţii mor,
Unii nu cred, alţii cred tot,
Unii nu pot, alţii nu vor,
Unii nu ştiu, alţii nu pot.
Unii au bani, dar prea puţini,
Alţii sunt slugi pe la strãini;
Unii au tot ce îşi doresc,
Alţii - doar spirit românesc!
Unii mã-ntreabã ce mai fac,
Altora nu le sunt pe plac.
Unii mi-ar da şi ochii lor,
Alţii aşteaptã ca sã mor.
Unii vor totul. Dar... nu au!
Şi te jignesc, vorbind pe şleau!
Unul Îl vrea pe Dumnezeu,
Altul e lup fratelui sãu.
Unii sunt mari, alţii sunt mici,
Alţii-ţi spun: "Pleacã de aici!"
Unii-ţi spun: "Frate, hai cu noi!"
Alţii te-aruncã la gunoi.
Unii vor fânul din grãdini,
Alţii vor florile din spini.
Unii vor lãnţişor la gât,
Alţii, un zâmbet şi...atât!
Unii îţi amintesc sã taci,
Alţii, ce trebuie sã faci!
Unii te cheamã drept "pãstor",
Alţii, morar la moara lor!
Nu tot ce spui, e înţelept,
Nu tot ce crezi, este şi drept.
Dar, fii bun, nu te supãra:
Toţi muritorii sunt aşa!
Celor deştepţi, l-ai lor copii,
Nu spune nici tu tot ce ştii!
Cãci, te vor crede fie-un zeu,
Fie-un smintit în felul sãu!
Între netrebnici şi netoţi
Nu-i bine sã faci tot ce poţi!
Când vântul şuierã prin duzi,
Nu crede, frate, tot ce-auzi!
Cât ai putere şi ai grai,
Nu da, din casã, tot ce ai!
Nu-mpãrtãşi pãrerea ta,
De nu ţi-o cere cineva!
Cât poţi sã spui ce te-a durut,
Cât încã timpul n-a trecut,
Rãspunde-mi, dacã mã asculţi:
Eşti cumva unul din cei mulţi?
O lume nebună
Cauză și efect
dimineața îmi place să alerg singur
uneori îmi iau și câinele
un suflet curat și candid
care nu se opune niciodată
o face din toată inima
cu dragoste
așa cum noi oamenii nu izbutim
nici măcar dimineața când alergăm
când trebuie să ajungem la serviciu
la supermarket
unde se dau fierăstraie Husqvarna
la ofertă
întotdeauna avem ceva cu ceilalți
care merg la biserică
cumpără
se plimbă
fac jogging
altceva
de parcă ar fi posibil să facem toți aceleași lucruri
la aceleași ore
în același fel
ca niște roboți imbecilizați
programați după un soft pretențios despre cum ar trebui să fii fericit
dintr-o perspectivă empirică a mașinii
exprimată în serii scurte de biți
numai că mie nu-mi mai pasă
nu mai ascult părerile nimănui
Newton spunea că toate corpurile se supun legii gravitației
căderii „în jos”
excluzând din această ecuație tocmai Pământul
la ora asta mă preocupă doar să-mbrățișez cerul
despre care știm cu toții că nu există
să las Soarele să-mi încălzească sufletul
anima-animus
ceva abstract
necuantificabil
unii oameni de știință dau cifre
între 21 și o,o1 grame
e ca visul etern al omului de a zbura
din care s-a născut avionul
navele cosmice
care echivalează cu omorârea visului…
Pagini
Veioza veche-mi luminează palid paginile
Murdare de scrum de țigară.
Poeme pe jumătate scrise
Vise intru-totul spulberate
Iubiri de-o noapte
Și una eternă.
Sentimente uzate
Țipete șoptite
Dorințe ascunse
Urme de zâmbete și pete de lacrimi
Amintiri...
Acestea sunt paginile mele.
Mă pierd din nou
In ele...
Paginile acestea sunt castelul minții mele
O fortăreață imensă, a cărei porți
Doar eu dețin cheile
Ascunsă undeva între realitatea meschină
Și confortanta ficțiune
Nimeni n-o poate vedea, nimeni n-o poate atinge.
Ii plimb holurile interminabile
Pe a căror pereți atârnă de cuie ruginite
Tablourile vieții mele.
Poate voi mai picta câteva...gândesc
La ce folos ?
E deja destul de trist.
Gânduri 4
Ai putea să scrii un roman.
Gândurile ar fi un Cal Troian.
Evenimentele expuse ar uimi
Impunând prezența unei agerimi.
Faptele s-ar schimba în bine,
Fără cei care vor să dezbine.
Ai etala abilitățile prin scris
Imagine reală dintr-un paradis.
Inimile-n piepturi, toate laolaltă,
S-ar deschide ca o floare învoltă.
Sentimentele n-ar mai fi de izolare
Și efectul n-ar mai fi de oscilare.
Nu am mai șovăi și nici ezita,
Și-n viața noastră n-am mai imita,
Metehne ce luptă împotriva calității
Și patimi, slăbiciuni contra virtuții.
Alte poezii ale autorului
Muritor
un drum lung eu te-am căutat,
și am sperat că n-am uitat,
să îți aduc în dar,
scrisorile promise de un veac.
visezi cu ochii mari spre lună
iar eu mă las purtat de vină
căci tu nu cânți și pari neutră
dar când mă atingi, te ard pe mână
spune-mi cum e să ai corpul rece?
cel oferit de nopți pierdute
doar prezentat lunii bătrâne
cum poți visa chiar și acum
cât timp ei cred că nu ești om
iar tu nu crezi că-s visător.
Cer fără stele
Unde-s stelele in astă seară?
Căci eu văd doar un nor
Ce stă să se piardă.
Mă întreb dacă tu îl vezi,
Mă întreb dacă mă vezi,
Cum stau și tot analizez
Lumina stâlpului ce pâlpâie
Ce anunță, poate, un început de vară.
Totul e liniștit, vântul nu vrea să bată,
Iar drumul este înconjurat
De blocuri vechi
Și o grădină uitată.
Cine sunt eu în astă seară,
Poate un umil muritor
Ce așteaptă să ațipească,
Sau să se scalde-ntuneric
Și să prindă în a sa palmă,
Un greier ce își cântă
Propria serenadă.
Cine sunt eu,
Un cântec pus la radio
La o oră târzie,
O frunză ce o să cadă,
Căci nu se simte vie.
Cine sunt eu,
O stea poate pierdută
Ce tot caută luna,
Să-i țină companie
Pentru o seară lungă
Într-un colț de armonie.
Fantezie
Un gust amar simții acum pe seară
Când ochii ei mi-au smuls
Timpul schițat pe coală.
Mi-a rupt, fugitiv, versul
Mi-a arătat demersul
Unui îndrăgostit, bolnav
Ce ajunge la disperare,
Și nu mai are loc în pat.
Căci dansul nopții îl îndeamnă
Să facă pași de-abia venit,
Fără rușine, fără conștiință
Peste un drum numai de flăcări,
Așteptat parcă,
De niște șerpi ascunși
După un stup de nectar.
Oh, spune-mi, tu
Zeiță atotputernică
Cum e să-ți pierzi răbdarea
Cu a lui psihoză isterică,
Cum e să zbieri numai la lună
Să te-neci în ale mele gânduri ;
Alături de entitatea
Ce nu-ți oferă o frânghie
Pentru a-ți găsi scăparea,
Ca să te întorci vie
Sau încă cunoscută,
Drept a mea fantezie.
Flori de cireș
Legat de un apus de soare,
Într-un colț de armonie,
Plutind, parcă încă visez,
La micile flori de cireș,
Ce pașnic ele îmi vestesc,
Totul e cald și învăluit,
De o dulce mireasmă,
Iar vântul adie ușor,
Peste câmpul vesel de lavandă,
Ce incântător e prezentat,
Prin dansul veșnicilor fluturi.
Euforicul cântec al mării,
E auzit din depărtare,
De pescărușii ce se îndreaptă,
Spre drumul sigur cu speranțe,
Fiind ocrotiți de raze calde.
Acum doar un gând colorat,
Știut de chipuri blânde,
Trăiește, înflorind treptat,
Intr-o pace din suflet,
Cât timp florile de cires,
Nu sunt încă pierdute.
un gând
mi-e dor de tine,
dar nu intr-un mod nonșalant,dorind sa te am înapoi
mi-e dor de energia prezentei tale,
de buzele ce se mișcau când zambetul tu ti-l arătai
mi-e dor sa iti ascult vocea cand ma alinai
mi e dor sa te iubesc doar eu, crezand ca vom ajunge in rai, sub soare
toate acele nopti cand ma paleam, cand tot ce conta era sa te aud.
incep sa te uit, iti uit trasaturile
iti uit vocea, daca nu deja am uitat o,
iti uit felul tau de a rade, cel mai amuzant ras, atat de dragastos
dar ceva mi spune ca atat a fost, continua sa se pronunte
asta a fost, s a dus, a ramas, intre noi
intre voi as putea spune, se continua ceva
poate pur, ceva care te face fericita, ceva care te implineste mai mult…
te simti iubita, de el, de mine
de toata lumea,
de mine acum, nu cred, nu stiu
iubire? nu cred, atasament? nu,
ceva mai presus de cuvinte, da
tu si cu mine, atat am fost, ceva mai presus de cuvinte
ceva rostit o data, cand lumea inca nu era planuita sa fie astfel,
atat am spus, despre noi, nu am sa vorbesc,
caci nu am cuvinte, ci amintiri, simtiri desarte,
atat
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, vesnicile vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!