Primavara
Primavara acum sosește
Si la noi ne mărturisește
Am și viata și culori
Și multe pentru voi.
Plante,flori și cântecele
Fragede învățăcele
De la ghiocelul mustăcios
Pana la soarele arzător.
Ploi profunde umezite
La câmp binevenite
Și cate-n cele primavara
Păsări răbdătoare
Mici rozătoare
Lalele și viorele
Și copii alergând dupa ele .
Poems in the same category
PRIMĂVARĂ ÎNTÂRZIATĂ
E timpul florii de cireș!
La noi de ce nu înflorește, oare?
Cum poate vremea să dea greș,
De nu-i un ram cu floare?
Am așteptat nerăbdător,
Un pic, un strop de soare...
Dar m-am ales cu gheață in pridvor,
Cu vifor și ninsoare!
În loc de cer albastru și curat,
Și-n loc de paseri cântătoare,
Eu văd doar cer înnourat,
Și "aud" tăceri plictisitoare!
O, primăvară, unde ești,
Cu tot alaiul tău de seamă?
Cumplita iarnă s-o oprești,
Nu vezi că lumea te reclamă?
mai încercăm încă o dată?
patru dimineața.
nu te poți gândi la altceva
că, deși e beznă,
pe ea o poți vedea
vrea înghețată.
o întrebi în șoaptă:
“îți cumpăr, bine,
da’ vii și tu cu mine?”
v-ați dat jos din pat.
pe loc v-ați îmbrăcat:
ea-n hanoracul tău,
tu – îndrăgostit rău
coborâți șapte etaje.
fără foială foarte mare,
că în douazeci și cinci de minute
ați apărut în ziare
afară-i primăvară.
în parc pare a fi ceva in aer,
parc-o ceață
ca aceea care te-a trezit de dimineață
stați pe-o bancă.
magazinele-s toate închise,
ce-ai vrea să-i iei niște narcise!
sunt florile ei preferate, mai ții minte?
v-apar deodată amintiri.
vă înțelegeți din priviri,
nu-i nevoie să vorbiți,
ai și uitat că vă grăbiți
se uită la tine.
inima-i izvorăște bucurie;
îți păstrează înfățișarea vie
că-ți sărută albastrul din privire
nici nu mai știi ce căutai.
ce naiba voiai?
și ce dacă a început să plouă?
dansați așa cum vă place vouă!
se crapă zorii.
te trec toți fiorii;
nici narcise, nici înghețată,
“mai încercăm încă o dată?”
VIS DE PRIMĂVARĂ
Plângeam şi nu ştiam de ce:
De fericire, de tristeţe, de amar...
O, lacrimă, de ce eşti rece,
Că doară nu e luna lui brumar...
E-o zi de primăvară şi-i târziu,
Deşi abia-i trecut de ora şapte...
Afară-i întuneric şi-i pustiu,
Şi toată lumea umblă-n şoapte...
Pendula, pe perete, bate-n cadențar
Şi-anunţă cu plictis prezenţa,
Că-n noapte urlă un marfar,
Înfiorând pe loc, audienţa...
Şi-n tot acest decor frenetic, ireal,
Încerc să îmi găsesc perechea...
Şi strig, stârnind ecouri, abisal,
Ce nu îmi par a fi aievea...
Plângeam şi-acum ştiam de ce:
Pe dinăuntrul pleoapei mele
S-a cuibărit un vis ce nu mai trece,
Lăsând în urmă-i spaime grele...
ADU-MI TE ROG, PRIMĂVARA
Adu-mi te rog primăvara
Și rămâi și tu cu mine
Sterge-mi din inimă iarna
Și dorul din suflet... de tine.
Adu-mi te rog primăvară...
Mărțișorul rămas promis
Albul și roșul din toamnă,
Să se-mpletească pe buze ca-n vis.
Adu-mi te rog primăvara
După care am tânjit
Ia-mi din inimă povara...
Spune-mi că nu ne-am pierdut!
Adu-mi te rog primăvara
Martie să-mi fie demidulce
Paharul din nou să-mi poarte
Licoarea zeilor... pe buze...
Zi frumoasă de florii !
Lângă poarta cea bătrână
Și-au deschis cireșii floarea
Miros dulce amărui ,
Le înveselesc culoarea .
În Duminica de florii
M-am plimbat pe lângă pom,
Din rever și din altiță
Am desprins un mărțișor ,
L-am legat de o crenguță
Cu dragostea mea de om .
Flutură în vânt canafii
Și ce mândră e crenguța
Pomul mic e fericit
Mărțișorul se dă huța!...
Aş vrea
Aș vrea să fiu
O coardă de vioară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul să mângâie nota muzical
Cu frumusețea tonului de primăvară,
Din iarna vieții m-ar trezi.
Apoi, arcușul să-l dăruiesc
Aș vrea…
Dar cui? Nu-i nimeni,
Nimeni să-l mânuiască
Vioara o las pe-un piedestal
De flori…
De flori aș vrea să fie
...........................................
Din cerul fără nori coboare păsări
Să cânte-n triluri partitura
Uitată de-o călătoare
Pe-o ramură uscată de arin.
Printre florile, corolă de culoare,
Să dansăm un vals sublim
Fără arcuș, fără vioară
Acompaniați de primăvară
Cu cer senin până la apus.
Aș vrea….!.
PRIMĂVARĂ ÎNTÂRZIATĂ
E timpul florii de cireș!
La noi de ce nu înflorește, oare?
Cum poate vremea să dea greș,
De nu-i un ram cu floare?
Am așteptat nerăbdător,
Un pic, un strop de soare...
Dar m-am ales cu gheață in pridvor,
Cu vifor și ninsoare!
În loc de cer albastru și curat,
Și-n loc de paseri cântătoare,
Eu văd doar cer înnourat,
Și "aud" tăceri plictisitoare!
O, primăvară, unde ești,
Cu tot alaiul tău de seamă?
Cumplita iarnă s-o oprești,
Nu vezi că lumea te reclamă?
mai încercăm încă o dată?
patru dimineața.
nu te poți gândi la altceva
că, deși e beznă,
pe ea o poți vedea
vrea înghețată.
o întrebi în șoaptă:
“îți cumpăr, bine,
da’ vii și tu cu mine?”
v-ați dat jos din pat.
pe loc v-ați îmbrăcat:
ea-n hanoracul tău,
tu – îndrăgostit rău
coborâți șapte etaje.
fără foială foarte mare,
că în douazeci și cinci de minute
ați apărut în ziare
afară-i primăvară.
în parc pare a fi ceva in aer,
parc-o ceață
ca aceea care te-a trezit de dimineață
stați pe-o bancă.
magazinele-s toate închise,
ce-ai vrea să-i iei niște narcise!
sunt florile ei preferate, mai ții minte?
v-apar deodată amintiri.
vă înțelegeți din priviri,
nu-i nevoie să vorbiți,
ai și uitat că vă grăbiți
se uită la tine.
inima-i izvorăște bucurie;
îți păstrează înfățișarea vie
că-ți sărută albastrul din privire
nici nu mai știi ce căutai.
ce naiba voiai?
și ce dacă a început să plouă?
dansați așa cum vă place vouă!
se crapă zorii.
te trec toți fiorii;
nici narcise, nici înghețată,
“mai încercăm încă o dată?”
VIS DE PRIMĂVARĂ
Plângeam şi nu ştiam de ce:
De fericire, de tristeţe, de amar...
O, lacrimă, de ce eşti rece,
Că doară nu e luna lui brumar...
E-o zi de primăvară şi-i târziu,
Deşi abia-i trecut de ora şapte...
Afară-i întuneric şi-i pustiu,
Şi toată lumea umblă-n şoapte...
Pendula, pe perete, bate-n cadențar
Şi-anunţă cu plictis prezenţa,
Că-n noapte urlă un marfar,
Înfiorând pe loc, audienţa...
Şi-n tot acest decor frenetic, ireal,
Încerc să îmi găsesc perechea...
Şi strig, stârnind ecouri, abisal,
Ce nu îmi par a fi aievea...
Plângeam şi-acum ştiam de ce:
Pe dinăuntrul pleoapei mele
S-a cuibărit un vis ce nu mai trece,
Lăsând în urmă-i spaime grele...
ADU-MI TE ROG, PRIMĂVARA
Adu-mi te rog primăvara
Și rămâi și tu cu mine
Sterge-mi din inimă iarna
Și dorul din suflet... de tine.
Adu-mi te rog primăvară...
Mărțișorul rămas promis
Albul și roșul din toamnă,
Să se-mpletească pe buze ca-n vis.
Adu-mi te rog primăvara
După care am tânjit
Ia-mi din inimă povara...
Spune-mi că nu ne-am pierdut!
Adu-mi te rog primăvara
Martie să-mi fie demidulce
Paharul din nou să-mi poarte
Licoarea zeilor... pe buze...
Zi frumoasă de florii !
Lângă poarta cea bătrână
Și-au deschis cireșii floarea
Miros dulce amărui ,
Le înveselesc culoarea .
În Duminica de florii
M-am plimbat pe lângă pom,
Din rever și din altiță
Am desprins un mărțișor ,
L-am legat de o crenguță
Cu dragostea mea de om .
Flutură în vânt canafii
Și ce mândră e crenguța
Pomul mic e fericit
Mărțișorul se dă huța!...
Aş vrea
Aș vrea să fiu
O coardă de vioară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul să mângâie nota muzical
Cu frumusețea tonului de primăvară,
Din iarna vieții m-ar trezi.
Apoi, arcușul să-l dăruiesc
Aș vrea…
Dar cui? Nu-i nimeni,
Nimeni să-l mânuiască
Vioara o las pe-un piedestal
De flori…
De flori aș vrea să fie
...........................................
Din cerul fără nori coboare păsări
Să cânte-n triluri partitura
Uitată de-o călătoare
Pe-o ramură uscată de arin.
Printre florile, corolă de culoare,
Să dansăm un vals sublim
Fără arcuș, fără vioară
Acompaniați de primăvară
Cu cer senin până la apus.
Aș vrea….!.
Other poems by the author
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Iubire magica
Nu vreau nimic
Decât bratele tale
În fiecare vis
Doar tu ma alini.
Nu vreau nimic
Decât sa te simt
Sa fi acum și aici
Mereu și pentru totdeauna.
Ești tot ce vreau
Nu pot descrie iubirea
Când sunt cu tine
E Magie.
Natura ne surâde
Cu culorile ei schimbătoare
Dar noi una suntem
În orice loc pe veci.
Dacă tu nu ai fi
Iubirea ar rugini
Încearcă sa exiști
La mine în suflet mereu.
Tânjind a primavara
Tu ghiocel eu tulpină
Tu verde eu maro
E Magie , e iubire.
Mai ascuns
Bate mai des vântul
Ca și dorul ce la poartă mă-asteaptă
Atâtea zile fără de noroc
Mă socoti din nou.
Vis ,dorință, cugetare
Mă sfii pe un ton mai sus
Dar cad,ca o frunză-n vânt
Rămân cu dorul meu ,nebun.
Și inchisă-i lumina afară
Sa nu ma atingă o clipa
Să nu mă surprindă
Cu ale ei critici fâstâcite .
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Iubire magica
Nu vreau nimic
Decât bratele tale
În fiecare vis
Doar tu ma alini.
Nu vreau nimic
Decât sa te simt
Sa fi acum și aici
Mereu și pentru totdeauna.
Ești tot ce vreau
Nu pot descrie iubirea
Când sunt cu tine
E Magie.
Natura ne surâde
Cu culorile ei schimbătoare
Dar noi una suntem
În orice loc pe veci.
Dacă tu nu ai fi
Iubirea ar rugini
Încearcă sa exiști
La mine în suflet mereu.
Tânjind a primavara
Tu ghiocel eu tulpină
Tu verde eu maro
E Magie , e iubire.
Mai ascuns
Bate mai des vântul
Ca și dorul ce la poartă mă-asteaptă
Atâtea zile fără de noroc
Mă socoti din nou.
Vis ,dorință, cugetare
Mă sfii pe un ton mai sus
Dar cad,ca o frunză-n vânt
Rămân cu dorul meu ,nebun.
Și inchisă-i lumina afară
Sa nu ma atingă o clipa
Să nu mă surprindă
Cu ale ei critici fâstâcite .