Primavara
Primavara acum sosește
Si la noi ne mărturisește
Am și viata și culori
Și multe pentru voi.
Plante,flori și cântecele
Fragede învățăcele
De la ghiocelul mustăcios
Pana la soarele arzător.
Ploi profunde umezite
La câmp binevenite
Și cate-n cele primavara
Păsări răbdătoare
Mici rozătoare
Lalele și viorele
Și copii alergând dupa ele .
Стихи из этой категории
ILUZIA UNEI PRIMĂVERI
Cum ar fi ploaia și vântul de primăvară
Să trezeasca gândul împăcării in tine
În suflet să-mi aduci o rază de soare
Să pocnească mugurii speranței în mine.
Să îți plimbi mâna în păru-mi răscolit de vânt
Pentru o clipă doar primăvară să ne fim
Să creștem, să-nflorim sub ploaie
Poveștii nostre alt final să-i croim...
Să se deschidă gândul...al tău suflet
Să spele ploaia tot...ce rău ai gândit
Primăvară asta să ne fie
Antidotul unui final ... fericit.
Să trăim cu intensitate clipa
Tăcerea, vântul s-o ducă departe de noi
Să ne rămână o eternă primăvară
Începutul și sfârșitul poveștii dintre noi...
Salcâmule...
Salcâmule mă uit la floarea ta,
Să mă încarc cât pot de mult cu ea,
Că nu ştiu şi la anu' de trăiesc,
Ca să mai văd salcâmi când înfloresc.
Şi-adun mireasma-ţi care te-mpresoară,
Că nu ştiu într-o altă primăvară
De mai apuc să strâng atât parfum
Din creanga-ţi aplecată peste drum.
Şi să nu uiţi de mor chiar mâine,
Să scuturi a ta floare peste mine,
Să plec spre celălalt tărâm,
Pe mine cu mirosul de salcâm.
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Floare de nufăr
Ţi-ai pus petale în clipire
când zorii zilei îi supui,
cu roua vieţii în privire
eşti vis hoinar al orişicui.
De sunt bolnav de-a ta fiinţă,
în trupul tău aș vrea să pier,
din cupa ta să iau căinţă,
prin albul pur să par mister.
Când vântul frânge o dorinţă
din gânduri vechi prin care zbor,
din şir de lacrimi dă-mi sentinţă
să-ți fac din vorbe un covor.
E somnul zilei prins în ceaţă,
pe lacul tău mă simt stingher,
iubesc un nufăr plin de viaţă,
iubesc al florilor mister.
În umbre vin spre maluri urme
de flori întinse peste lac
sclipiri de cer iubiri să scurme
prin dorul meu mereu sărac.
De la Claude Monet - Metropolitan Museum of Art, CC BY-SA 2.5, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=8947762
E lună Martie, a primăverii lună,
E luna Martie, a primăverii lună,
E luna, în care păsările încep să vină.
Şi florile în grădină, să înflorească,
Şi dragostea, curată ea să dăinuiască.
E luna când, se dăruieşte în dar o floare,
Pentru femei, această lună îi sărbătoare.
Bărbaţii toţi la doamne, fac cadou o floare,
Şi ca un semn al dragostei, oferă mărtişoare.
La doamne, domnişoare, mame şi surori,
Bărbaţii şi copii, toţi oferă un buchet de flori.
Ca semn al dragostei, nemărginite pentru ele,
El este un buchet, de trandafiri şi de lalele!
A ÎNVIAT NATURA !
SE SCUTURĂ FLOAREA ,
COVOR FERMECAT ,AȘTERNE CĂRAREA ,
DIN VIȘINI ,CIREȘI CAD PETALE ,
RĂSUNĂ UN TULNIC ÎN VALE .
UN VOAL STRĂVEZIU ACOPERĂ CERUL ,
AROME DULCI ÎMPRĂȘTIE MĂRUL ,
CU SACI GREI MICUȚA ALBINĂ
POLENUL DIN FLORI ÎL ADUNĂ! .
UN TRUBADUR GREIERAȘ
PROASPĂT CHIRIAȘ
ÎȘI ACORDĂ CHITARA ,
CÂND SE APROPIE SEARA!...
ILUZIA UNEI PRIMĂVERI
Cum ar fi ploaia și vântul de primăvară
Să trezeasca gândul împăcării in tine
În suflet să-mi aduci o rază de soare
Să pocnească mugurii speranței în mine.
Să îți plimbi mâna în păru-mi răscolit de vânt
Pentru o clipă doar primăvară să ne fim
Să creștem, să-nflorim sub ploaie
Poveștii nostre alt final să-i croim...
Să se deschidă gândul...al tău suflet
Să spele ploaia tot...ce rău ai gândit
Primăvară asta să ne fie
Antidotul unui final ... fericit.
Să trăim cu intensitate clipa
Tăcerea, vântul s-o ducă departe de noi
Să ne rămână o eternă primăvară
Începutul și sfârșitul poveștii dintre noi...
Salcâmule...
Salcâmule mă uit la floarea ta,
Să mă încarc cât pot de mult cu ea,
Că nu ştiu şi la anu' de trăiesc,
Ca să mai văd salcâmi când înfloresc.
Şi-adun mireasma-ţi care te-mpresoară,
Că nu ştiu într-o altă primăvară
De mai apuc să strâng atât parfum
Din creanga-ţi aplecată peste drum.
Şi să nu uiţi de mor chiar mâine,
Să scuturi a ta floare peste mine,
Să plec spre celălalt tărâm,
Pe mine cu mirosul de salcâm.
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Floare de nufăr
Ţi-ai pus petale în clipire
când zorii zilei îi supui,
cu roua vieţii în privire
eşti vis hoinar al orişicui.
De sunt bolnav de-a ta fiinţă,
în trupul tău aș vrea să pier,
din cupa ta să iau căinţă,
prin albul pur să par mister.
Când vântul frânge o dorinţă
din gânduri vechi prin care zbor,
din şir de lacrimi dă-mi sentinţă
să-ți fac din vorbe un covor.
E somnul zilei prins în ceaţă,
pe lacul tău mă simt stingher,
iubesc un nufăr plin de viaţă,
iubesc al florilor mister.
În umbre vin spre maluri urme
de flori întinse peste lac
sclipiri de cer iubiri să scurme
prin dorul meu mereu sărac.
De la Claude Monet - Metropolitan Museum of Art, CC BY-SA 2.5, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=8947762
E lună Martie, a primăverii lună,
E luna Martie, a primăverii lună,
E luna, în care păsările încep să vină.
Şi florile în grădină, să înflorească,
Şi dragostea, curată ea să dăinuiască.
E luna când, se dăruieşte în dar o floare,
Pentru femei, această lună îi sărbătoare.
Bărbaţii toţi la doamne, fac cadou o floare,
Şi ca un semn al dragostei, oferă mărtişoare.
La doamne, domnişoare, mame şi surori,
Bărbaţii şi copii, toţi oferă un buchet de flori.
Ca semn al dragostei, nemărginite pentru ele,
El este un buchet, de trandafiri şi de lalele!
A ÎNVIAT NATURA !
SE SCUTURĂ FLOAREA ,
COVOR FERMECAT ,AȘTERNE CĂRAREA ,
DIN VIȘINI ,CIREȘI CAD PETALE ,
RĂSUNĂ UN TULNIC ÎN VALE .
UN VOAL STRĂVEZIU ACOPERĂ CERUL ,
AROME DULCI ÎMPRĂȘTIE MĂRUL ,
CU SACI GREI MICUȚA ALBINĂ
POLENUL DIN FLORI ÎL ADUNĂ! .
UN TRUBADUR GREIERAȘ
PROASPĂT CHIRIAȘ
ÎȘI ACORDĂ CHITARA ,
CÂND SE APROPIE SEARA!...
Другие стихотворения автора
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Iubire magica
Nu vreau nimic
Decât bratele tale
În fiecare vis
Doar tu ma alini.
Nu vreau nimic
Decât sa te simt
Sa fi acum și aici
Mereu și pentru totdeauna.
Ești tot ce vreau
Nu pot descrie iubirea
Când sunt cu tine
E Magie.
Natura ne surâde
Cu culorile ei schimbătoare
Dar noi una suntem
În orice loc pe veci.
Dacă tu nu ai fi
Iubirea ar rugini
Încearcă sa exiști
La mine în suflet mereu.
Tânjind a primavara
Tu ghiocel eu tulpină
Tu verde eu maro
E Magie , e iubire.
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Mai ascuns
Bate mai des vântul
Ca și dorul ce la poartă mă-asteaptă
Atâtea zile fără de noroc
Mă socoti din nou.
Vis ,dorință, cugetare
Mă sfii pe un ton mai sus
Dar cad,ca o frunză-n vânt
Rămân cu dorul meu ,nebun.
Și inchisă-i lumina afară
Sa nu ma atingă o clipa
Să nu mă surprindă
Cu ale ei critici fâstâcite .
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Iubire magica
Nu vreau nimic
Decât bratele tale
În fiecare vis
Doar tu ma alini.
Nu vreau nimic
Decât sa te simt
Sa fi acum și aici
Mereu și pentru totdeauna.
Ești tot ce vreau
Nu pot descrie iubirea
Când sunt cu tine
E Magie.
Natura ne surâde
Cu culorile ei schimbătoare
Dar noi una suntem
În orice loc pe veci.
Dacă tu nu ai fi
Iubirea ar rugini
Încearcă sa exiști
La mine în suflet mereu.
Tânjind a primavara
Tu ghiocel eu tulpină
Tu verde eu maro
E Magie , e iubire.
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Mai ascuns
Bate mai des vântul
Ca și dorul ce la poartă mă-asteaptă
Atâtea zile fără de noroc
Mă socoti din nou.
Vis ,dorință, cugetare
Mă sfii pe un ton mai sus
Dar cad,ca o frunză-n vânt
Rămân cu dorul meu ,nebun.
Și inchisă-i lumina afară
Sa nu ma atingă o clipa
Să nu mă surprindă
Cu ale ei critici fâstâcite .