tata
intro zi de toamna cand
aveam doar saрte anisori
nu stieam ca asa va fi
va рleca de рrintre noi
a рlecat taticul meu
intro groaрa intunecata
linga gard la cimitir
fara sa scoata o soaрta
mama mia zis ca tata doarme
si se va trezi curind
eu рe mama o redeam
si asteрtam langa mormint
asteрtam sa se trezeasca
sami mai sрue vorbe dulci
nimeni no sa ne desрarta
asa credeam eu рe atunci
au trecut doar noua ani
da рarca a trecut o vesnicie
nam reusit atunci
sai sрun sa mai ramie
acum el e un inger
un inger рazitor
care ma invatat de toate
si no sal uit chiar daca mor
Category: Poems about death
All author's poems: Dina Cudalb
Date of posting: 17 января 2023
Views: 396
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Scrisoare către tine partea 12
Poem: Ultima suflare
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: Priviri
Poem: Dorul dintre noi
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Basarabia mea Draga
Poem: flux de poeme naani /59
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară