Category: Philosophical poem
All author's poems: Camburian Arcadie
Date of posting: 5 апреля
Views: 158
Poems in the same category
În editura vieții mele
în editura vieții mele,
În inimă unde simțeam,
Îmi scriam pe o foaie,
Tot în lumea ce cream.
Dar simțeam focul în arderea creației,
Plutind ca o floare pe lac sau pe cer,
Din foc arzător în sufletul palpitației,
Simțeam o lume după ceașca artei.
Autor Nicoleta postovan
Epave în derivă
Ca într-un tablou derizoriu
Pictat de-un nebun cu harapnice,
Zăresc epave pline de pustiu
Ce exprimă dorințe sadornice.
Nu zăresc vreun necesar ambulatoriu,
Numai sunete în tonuri diatonice,
Ce-mi trezesc un gând de purgatoriu,
Ale sunetelor de metal ruginite
Și plutesc în plin delir
În largul oceanului de necunoscute
Aspirând toți după ghelir
Și închinând genunchi la prefăcute.
Acum torn speranțe din clondir
Sperând la un strop de castitate,
Dar voi o luați ca drept clistir,
Din speța diviziunilor clericiste.
🎤 Corul bisericesc din comuna Șiria, județul Arad
Corul biserciesc din comuna Șiria, județul Arad. Conducătorul corului, dirijor și tenor Petru Crăciunaș.
Apă
Plutește amorul nostru stins,
Peste ochiuri de apă.
Sucombase-atunci când noi l-am prins
Cu capul cufundat în apă.
Fuse amorul virtuții-nchipuite,
Nemeritoriu arogate.
Tăvălit ca bulgărele între indivizi
Cu capetele până la pământ plecate.
Împărțit a fost amorul
Ca lumina de Înviere.
Nepalpabil, necredibil, dar totuși seducător
Propagat de-un bâlbâit cu un ton îmbietor.
Amorul colectiv intr-o lume fără fond
Prea frumoasă pentru a fi adevărată
Se pretează pe imaginația oricărui individ.
Nu simte nevoia de a fi verificată;
Dând viață și celor mai morți dintre muritori,
Mai ceva ca o gură de apă.
Lut
În mine stau doi lupi ce se sfâșie-n tăcere,
Unul e foc nestins, iar celălalt – durere.
Mi-ai pus, Părinte, colb și flacără în piept,
Dar când am ars prea tare – tăcut rămaşi. Și drept.
Mi-ai dat un chip din cer și-o umbră din abis,
O minte ce se-ntreabă și-un suflet compromis.
Mi-ai spus: „Tu ești stăpân”, dar m-ai legat cu sfori,
Apoi m-ai lăsat slugă să trudesc pân’ la zori.
Când Te-am strigat în noapte, cu sângele pe gură,
Tu ai dormit tăcut sub aura cea pură.
Eu m-am zbătut în carne, în gânduri și în lut,
Și-am devenit o umbră, iar Tu… un Absolut.
Respir iubirea Ta cu două largi tăișuri,
Mi-ai pus să-mpart lumină doar printre hățișuri,
Și-am învățat să mor cu fiecare clipă,
Întru eterna-Ți slavă, zburând făr-o aripă.
Mi-ai dat o lege-n piatră, dar m-ai făcut din lut.
Ai vrut să fiu etern, dar m-ai lăsat pierdut.
M-ai pus să-Ți țin porunca cu inima flămândă,
Smulgând apoi din suflet bucata-mi cea mai blândă.
Tu n-ai știut ce-nseamnă să porți un trup bolnav,
Să simți cum carnea moare, să îți lași visul sclav.
Tu știi ce-nseamnă bocet când totul se destramă?
Când rugăciunea moare și cerul nu te cheamă?
Mă-nfrunt cu Tine zilnic, ca Iacov în pustiu,
Dar nu-Ți mai vreau iertarea, ci doar să știi ce știu:
Că nu mai cred în Tine când respir suferință,
Că nu-mi mai ești lumină într-u a mea căință.
Dacă-ai fi drept cu mine, Te-ai coborî în lut,
Să guști amarul zilei și urletul tăcut.
Să zbieri, să arzi, să suferi – perpetuu! din nimic!
Să simți dumnezeirea ce piere pic cu pic!
Vreau să Te-așez la masă, să-mparți cu mine-o pită,
Să bem același vin, să-mi simți a mea ispită.
Să-Ți spun ce simt de-o viață și ce-ai uitat, se pare:
Că Dumnezeu de om mare nevoie are.
Și-n timp ce Te îndop din blidul cu păcat
Ce mi l-ai pus în traistă, odată ce-am plecat,
Îți spun că, fără mine, nu poți fi îndurare,
Că-i gol altarul Tău fără a mea iertare.
Că-n mine se frământă și iadul, și lumina,
Și Tu, din trupul meu, Îți crești mereu tulpina.
N-ai chip fără privirea ce-n lutul meu tresare,
Și n-ai cuvânt de-alin cu-un suflet ce nu doare.
Îți mulțumesc c-ai scris pe fruntea mea: „Destin”,
Și mi-ai furat din față pocalul cel „prea plin”.
C-ai dat la zar ființa, c-ai tras la sorți ce sunt,
Și-apoi mi-ai spus s-aleg, să fac un legământ.
Ce plan divin mă-nvață s-aștept cu umilință,
Când Tu ai dat tăcerea drept formă de credință?
Când omul moare-n chinuri și cerul tace lin,
Iar Tu Te-ascunzi în Psalmi, într-un etern declin?
Așa că poți rămâne-acolo, pe tronul Tău tăcut.
Eu Ți-aș ierta, în lipsă, tot ce nu ai făcut.
Și-n schimbul rugii mele ce-n suflet încă-mi zace,
Îți cer, cu-adânc respect, să fiu lăsat în pace.
acedia
Serafic portret selenar
privesti apelpisit cerul,
incerci sa cuprinzi
un infinit, o vesnicie.
Astepti supus la pervaz,
caderea mai vine sau nu?
Aerolitul a ramas suspendat
conturul nu apare in abanos.
Si daca ar cadea,
puterea cutremurarii
nu ar fi suficienta
sa-ti deschida sufletul.
Lumina sa eterica
nu ar putea sa radieze
relieful catre ceea ce tu
simti pustiu in piept.
În editura vieții mele
în editura vieții mele,
În inimă unde simțeam,
Îmi scriam pe o foaie,
Tot în lumea ce cream.
Dar simțeam focul în arderea creației,
Plutind ca o floare pe lac sau pe cer,
Din foc arzător în sufletul palpitației,
Simțeam o lume după ceașca artei.
Autor Nicoleta postovan
Epave în derivă
Ca într-un tablou derizoriu
Pictat de-un nebun cu harapnice,
Zăresc epave pline de pustiu
Ce exprimă dorințe sadornice.
Nu zăresc vreun necesar ambulatoriu,
Numai sunete în tonuri diatonice,
Ce-mi trezesc un gând de purgatoriu,
Ale sunetelor de metal ruginite
Și plutesc în plin delir
În largul oceanului de necunoscute
Aspirând toți după ghelir
Și închinând genunchi la prefăcute.
Acum torn speranțe din clondir
Sperând la un strop de castitate,
Dar voi o luați ca drept clistir,
Din speța diviziunilor clericiste.
🎤 Corul bisericesc din comuna Șiria, județul Arad
Corul biserciesc din comuna Șiria, județul Arad. Conducătorul corului, dirijor și tenor Petru Crăciunaș.
Apă
Plutește amorul nostru stins,
Peste ochiuri de apă.
Sucombase-atunci când noi l-am prins
Cu capul cufundat în apă.
Fuse amorul virtuții-nchipuite,
Nemeritoriu arogate.
Tăvălit ca bulgărele între indivizi
Cu capetele până la pământ plecate.
Împărțit a fost amorul
Ca lumina de Înviere.
Nepalpabil, necredibil, dar totuși seducător
Propagat de-un bâlbâit cu un ton îmbietor.
Amorul colectiv intr-o lume fără fond
Prea frumoasă pentru a fi adevărată
Se pretează pe imaginația oricărui individ.
Nu simte nevoia de a fi verificată;
Dând viață și celor mai morți dintre muritori,
Mai ceva ca o gură de apă.
Lut
În mine stau doi lupi ce se sfâșie-n tăcere,
Unul e foc nestins, iar celălalt – durere.
Mi-ai pus, Părinte, colb și flacără în piept,
Dar când am ars prea tare – tăcut rămaşi. Și drept.
Mi-ai dat un chip din cer și-o umbră din abis,
O minte ce se-ntreabă și-un suflet compromis.
Mi-ai spus: „Tu ești stăpân”, dar m-ai legat cu sfori,
Apoi m-ai lăsat slugă să trudesc pân’ la zori.
Când Te-am strigat în noapte, cu sângele pe gură,
Tu ai dormit tăcut sub aura cea pură.
Eu m-am zbătut în carne, în gânduri și în lut,
Și-am devenit o umbră, iar Tu… un Absolut.
Respir iubirea Ta cu două largi tăișuri,
Mi-ai pus să-mpart lumină doar printre hățișuri,
Și-am învățat să mor cu fiecare clipă,
Întru eterna-Ți slavă, zburând făr-o aripă.
Mi-ai dat o lege-n piatră, dar m-ai făcut din lut.
Ai vrut să fiu etern, dar m-ai lăsat pierdut.
M-ai pus să-Ți țin porunca cu inima flămândă,
Smulgând apoi din suflet bucata-mi cea mai blândă.
Tu n-ai știut ce-nseamnă să porți un trup bolnav,
Să simți cum carnea moare, să îți lași visul sclav.
Tu știi ce-nseamnă bocet când totul se destramă?
Când rugăciunea moare și cerul nu te cheamă?
Mă-nfrunt cu Tine zilnic, ca Iacov în pustiu,
Dar nu-Ți mai vreau iertarea, ci doar să știi ce știu:
Că nu mai cred în Tine când respir suferință,
Că nu-mi mai ești lumină într-u a mea căință.
Dacă-ai fi drept cu mine, Te-ai coborî în lut,
Să guști amarul zilei și urletul tăcut.
Să zbieri, să arzi, să suferi – perpetuu! din nimic!
Să simți dumnezeirea ce piere pic cu pic!
Vreau să Te-așez la masă, să-mparți cu mine-o pită,
Să bem același vin, să-mi simți a mea ispită.
Să-Ți spun ce simt de-o viață și ce-ai uitat, se pare:
Că Dumnezeu de om mare nevoie are.
Și-n timp ce Te îndop din blidul cu păcat
Ce mi l-ai pus în traistă, odată ce-am plecat,
Îți spun că, fără mine, nu poți fi îndurare,
Că-i gol altarul Tău fără a mea iertare.
Că-n mine se frământă și iadul, și lumina,
Și Tu, din trupul meu, Îți crești mereu tulpina.
N-ai chip fără privirea ce-n lutul meu tresare,
Și n-ai cuvânt de-alin cu-un suflet ce nu doare.
Îți mulțumesc c-ai scris pe fruntea mea: „Destin”,
Și mi-ai furat din față pocalul cel „prea plin”.
C-ai dat la zar ființa, c-ai tras la sorți ce sunt,
Și-apoi mi-ai spus s-aleg, să fac un legământ.
Ce plan divin mă-nvață s-aștept cu umilință,
Când Tu ai dat tăcerea drept formă de credință?
Când omul moare-n chinuri și cerul tace lin,
Iar Tu Te-ascunzi în Psalmi, într-un etern declin?
Așa că poți rămâne-acolo, pe tronul Tău tăcut.
Eu Ți-aș ierta, în lipsă, tot ce nu ai făcut.
Și-n schimbul rugii mele ce-n suflet încă-mi zace,
Îți cer, cu-adânc respect, să fiu lăsat în pace.
acedia
Serafic portret selenar
privesti apelpisit cerul,
incerci sa cuprinzi
un infinit, o vesnicie.
Astepti supus la pervaz,
caderea mai vine sau nu?
Aerolitul a ramas suspendat
conturul nu apare in abanos.
Si daca ar cadea,
puterea cutremurarii
nu ar fi suficienta
sa-ti deschida sufletul.
Lumina sa eterica
nu ar putea sa radieze
relieful catre ceea ce tu
simti pustiu in piept.
Other poems by the author
Febra iubirii
Și cât de frumoasă este lumea în jur când sunt cu tine mereu
Tu ești boala mea cea mai plăcută și nebună a sufletului meu
Tu ești cea unica persoană pentru care sunt gata să râd în hohote nebunatice
Și nu vreau să mă despart niciodată de tine ca în odele dragostei dramatice
Trăiesc pentru tine în fiecare noul răsărit și apus de soare
Și sunt gata să mă sacrific mereu închis în vecii ani în cea mai drastică îmchisoare
Dacă va fi nevoie voi zbura pe aripile dragostei în oricare loc pentru tine
Atunci într-o oricare zi o să ard complet și nu o să-mi fie milă de mine
La urma urmei, viața este doar un moment și doar o clipă din alte zboruri și căderi nenumărate
Deci fii cu mine minunată creație în preajma celor sute și mii de ore de neplaceri zbuciumate
Hai să iubim în fiecare noua zi momentul principal al vieții
Să rezistăm în fața obstacolelor și frigurilor ceții
Te iubesc foarte mult fericirea mea cum copilul iubește liberul zbor
Și nicio vreme rea sau capriciu naturii nu va opri această senzație cu cel mai mare dor
Când tu ești lângă mine visurile preiau cea mai frumoasă închipuire a vieții mele
Întreaga lume din jur va îngenunchea în fața ta doar pentru un simplu zâmbet care sclipește ca mii și mii de stele
Draga mea , doresc în această zi frumoasă să fii fericită fără motive de a te întoarce în trecut
Dorința mea este creată din cel mai pur și limpede motiv de la care totul sa început
Esti cea mai mare bucurie a mea care traversează această lume din momentul în care neam întâlnit
Trăiesc doar pentru tine și voi trăi mereu cu inima în mână și cu ochii îndreptați spre chipul tău nemaipomenit.
Forțele răului
Aspectul obosit, se estompează încet sub greutatea zilelor ce nu se mai termină
Și glasul otravitor și teribil, pătrunde în sufletul cu dorința armă mortală să devină
Despărțind sufletul și corpul omenesc pentru viitoarele încercări
Prevalând într-o formă teribilă și grozavă care crează mii de tăceri
Frica grozavă și foarte pătrunzătoare a schimbat bunătatea în cel mai ștrașnic rău pământesc
Durerea aspră și înțepătoare, mă trage ca o ancoră spre fundul mării în care moartea distruge totul omenesc
Și acuma încet, fără motive și cauze vine sfârșitul dureros pe meritul vieții mele
Și acum sunt în sfârșit nebun, care niciodată nu va putea ajunge la cele mai frumoase stele
Fiecare o nouă respirație la sfârțitul zilei este extrem de dureroasă
Dar am făcut alegerea aceasta conștient fără a obține steaua cea mai frumoasă
Am crezut că asta mă va ajuta, să mă ridic din genunchi pentru oprirea nedreptății
Dar alegerea incorectă omoară și te impune să te schimbi în favoarea minorității
Schimbul de la bun spre rău, devine deja o ușurință plăcută cu gustul de câștig
Simt cum bunătatea din mine dispare și răul la fiecare pas mă așteaptă cu undița și cârlig
Și doar o atingere a unui înger pământesc, mă poate opri de la caderea în răutate
Și doar un singur glas plăcut și sincer mă poate duce spre dreptate.
Calea spinoasă
Inhalând în fiecare zi posomorâtă, fumul acru și greu
Tu crezi, cu cea mai mare speranță în sfânta mântuire
Dar descoperindu-te, complet orb cu ochii nevăzători mereu
Primești o revelație, pentru o viață lungă plină de nemulțumire
Îți dai seama, că îți pierzi timpul pedegeaba lângă focul cald și pătrunzător
Înțelegi, că viața ta se schimbă teribil cu fiecae pas nou
Ar fi mai bine, să cazi străpuns în luptă de glasul otrăvitor
Pentru lucru ce merită să pierzi viața, pentru ceea ce merită să te pierzi lăsând veșnicul ecou
Și nu e chiar atât de greu de înțeles sensul miilor de vieți omenești
Simplu și ușor, cum ar fi să respiri într-o frumoasă dimineață
La urma urmei, multe fapte sunt posibile și pot ceda chiar și forțele cerești
Și scopul tău, e atât de aproape trebuie doar un singur pas spre cea mai frumoasă viață.
Dar timpul distruge chiar și pietrele ce au văzut nașterea universului
Și schimbă sensul cuvintelor care umpleau inima cu veșnica putere
La urma urmei, chiar obloane și lanțuri din oțelul ce rezistau de durerea mersului
Nu pot suporta toate blestemurile auzite din vorbele cele mai rele.
Atins de un înger
Rătăcind într-o angoasă fără sens
Că există o astfel de fată fără să știu
Am cunoscut un geniu al frumuseții luminat dens
Și mă bucur foarte mult că ne-am cunoscut cât sufletul meu a fost viu
Tu ești cea care mi-a oferit momente minunate
Și toate îndoielile au dispărut
Și din nou vreau să simt gustul dragostei imaginate
Vreau să fiu cu tine, doar sună sau trimitemi un sărut
Și tu chiar ești un înger din cerurile senine
Și divin chipului celui mai drăguț de pe Pământ
Să te iubesc este chemarea mea din sine
Și am decis să mărturisesc secretu meu cel mai blând
Bunătatea ta îmi încălzește inima prin prejma timpurilor
Tu ești fericirea mea, ești soarele călduros al meu
Numită de mine cu dragoste Zeița cerurilor
Aceasta vei fi pentru mine mereu
Și până la urmă vreau să spun ceva greu de scris
Este greu de arătat sau de spus
Tu ești cea pe care vreau să o cunosc toată viața în vis
Tu esti cea pentru care sunt pregatit sa traiesc si sa scriu până al vieții apus..
Vise nebune și pasionale
A mai rămas un singur moment
Ca să-mi simți zelul sufletesc
Ca să te pot atinge cu dor, foarte atent
Și ca să-mi poți arată zâmbetul ceresc
Te iubesc și doar că să-ți spun aceasta
Voi aștepta, ani de zile și mii de nopți fără somn
Să-ți văd ochii, deschizând într-o seară blândă ferestra
Să simt mâinile, care mângâie fiind cel mai fericit rege sau domn
Deși viața, are gust crud și senzație teribilă la primul pas
Dar totuși, ea încearcă în zadar de a destruge visele plăcute
La urma urmei, împreună încă vom mai zâmbi într-un bun ceas
Primind dorurile și săruturile demult, dorite și nemaivăzute
Crede cuvintele și poeziile mele , dintre fete ești cea mai minunată
Frumusețea ta divină mă cucerește fără luptă
Îndrăznesc doar să-ți cer un singur lucru, uitândune la această lună de Dumnezeu desenată
Fii puternică, în sufletul sfânt și cu mintea curată
Sunt doar îngrozit de tăcerea miilor de ace înfipte în minte
Că te voi vedea doar în visele mele neînplinite
Că nu-ți voi simți buzele dulci și aroma florilor pe viitor înainte
Pot, spune doar bine la toate îndoielele trăsnite
Imaginează-ți, doar pentru o scurtă și dulce clipă un singur vis
Și voi auzi, vocea ta cântând printre sute de oameni în întregul întuneric
Și pot ajunge la cerurile mult dorite pentru totul ce am zis
La urma urmei, fără tine sunt înger coborât în iad și demon ascultând cântecul biseric
Moarte, va opri inima mea când voi afla din vechile scrisori
Că tu ai mers în lumea întunericului complet
E groaznic să trăiești sub cerul luminos, aducândumi aminte atâtea ori
Numărul posibilităților apărute în trecut pentru a salva inimă oprită în piept
Și cu durerea sufletească ce îmi va umplea sufletul voi rupe din furie
Fructele interzise din pomul pe marginea lumei
Și doar apoi te pot îmbrățișa, sâmțând cea dulcea nostalgie
Și le pot dovedi tuturor, atingerea dragostei în vârful culmei
Iubirea poate exista pentru totdeauna în ochii și sufletele urmașilor
Și voi face o greșeală cu nonșalanță nemărginită de hotarele umane
Nu voi regreta de nimic în urma durerii grozave a pașilor
Pentru că te pot încălzi cu căldura razelor solare
În sfârșit, pot să privesc pentru ultima oară în ochi tăi
Și să mă înec, în frumusețea lor pentru totdeauna
Și lasă întreaga lume cu uimire să privească fără hohote și bătăi
Și să vedem cum putem zbura, asupra orașelor împreună
La urma urmei, sentimentele noastre ne vor da aripi pentru primul zbor
Și ne vor îndepărta, de toate necazurile și lumea haotică înconjurătoare
Ne vor duce acolo unde o să ne simțim liber și ușor
Unde vom fi împreună pentru totdeauna, cuprinși de vântul mării cel răcoare
Draga mea și dacă totuși, există cea mai mică șansă
Pentru a păstra în viață, romantismul nostru perfect
Care va trece printre vremurile grele fără cea mai rea nuanță
Te voi face cea mai ferecită printr-un singur al dragostei efect.
Cer un singur lucru de la tine, dă-mi ocazia pentru viitoare aventură
Și acum nu este momentul să îți fie frică și să fii atentă
Te rog lasă-mă doar o dată să te trag în lumea mea plină de cea mai frumoasă natură
Riscă și fii aproape de mine în tăcerea, fără fraze și cu mișcarea dansului lentă.
Febra iubirii
Și cât de frumoasă este lumea în jur când sunt cu tine mereu
Tu ești boala mea cea mai plăcută și nebună a sufletului meu
Tu ești cea unica persoană pentru care sunt gata să râd în hohote nebunatice
Și nu vreau să mă despart niciodată de tine ca în odele dragostei dramatice
Trăiesc pentru tine în fiecare noul răsărit și apus de soare
Și sunt gata să mă sacrific mereu închis în vecii ani în cea mai drastică îmchisoare
Dacă va fi nevoie voi zbura pe aripile dragostei în oricare loc pentru tine
Atunci într-o oricare zi o să ard complet și nu o să-mi fie milă de mine
La urma urmei, viața este doar un moment și doar o clipă din alte zboruri și căderi nenumărate
Deci fii cu mine minunată creație în preajma celor sute și mii de ore de neplaceri zbuciumate
Hai să iubim în fiecare noua zi momentul principal al vieții
Să rezistăm în fața obstacolelor și frigurilor ceții
Te iubesc foarte mult fericirea mea cum copilul iubește liberul zbor
Și nicio vreme rea sau capriciu naturii nu va opri această senzație cu cel mai mare dor
Când tu ești lângă mine visurile preiau cea mai frumoasă închipuire a vieții mele
Întreaga lume din jur va îngenunchea în fața ta doar pentru un simplu zâmbet care sclipește ca mii și mii de stele
Draga mea , doresc în această zi frumoasă să fii fericită fără motive de a te întoarce în trecut
Dorința mea este creată din cel mai pur și limpede motiv de la care totul sa început
Esti cea mai mare bucurie a mea care traversează această lume din momentul în care neam întâlnit
Trăiesc doar pentru tine și voi trăi mereu cu inima în mână și cu ochii îndreptați spre chipul tău nemaipomenit.
Forțele răului
Aspectul obosit, se estompează încet sub greutatea zilelor ce nu se mai termină
Și glasul otravitor și teribil, pătrunde în sufletul cu dorința armă mortală să devină
Despărțind sufletul și corpul omenesc pentru viitoarele încercări
Prevalând într-o formă teribilă și grozavă care crează mii de tăceri
Frica grozavă și foarte pătrunzătoare a schimbat bunătatea în cel mai ștrașnic rău pământesc
Durerea aspră și înțepătoare, mă trage ca o ancoră spre fundul mării în care moartea distruge totul omenesc
Și acuma încet, fără motive și cauze vine sfârșitul dureros pe meritul vieții mele
Și acum sunt în sfârșit nebun, care niciodată nu va putea ajunge la cele mai frumoase stele
Fiecare o nouă respirație la sfârțitul zilei este extrem de dureroasă
Dar am făcut alegerea aceasta conștient fără a obține steaua cea mai frumoasă
Am crezut că asta mă va ajuta, să mă ridic din genunchi pentru oprirea nedreptății
Dar alegerea incorectă omoară și te impune să te schimbi în favoarea minorității
Schimbul de la bun spre rău, devine deja o ușurință plăcută cu gustul de câștig
Simt cum bunătatea din mine dispare și răul la fiecare pas mă așteaptă cu undița și cârlig
Și doar o atingere a unui înger pământesc, mă poate opri de la caderea în răutate
Și doar un singur glas plăcut și sincer mă poate duce spre dreptate.
Calea spinoasă
Inhalând în fiecare zi posomorâtă, fumul acru și greu
Tu crezi, cu cea mai mare speranță în sfânta mântuire
Dar descoperindu-te, complet orb cu ochii nevăzători mereu
Primești o revelație, pentru o viață lungă plină de nemulțumire
Îți dai seama, că îți pierzi timpul pedegeaba lângă focul cald și pătrunzător
Înțelegi, că viața ta se schimbă teribil cu fiecae pas nou
Ar fi mai bine, să cazi străpuns în luptă de glasul otrăvitor
Pentru lucru ce merită să pierzi viața, pentru ceea ce merită să te pierzi lăsând veșnicul ecou
Și nu e chiar atât de greu de înțeles sensul miilor de vieți omenești
Simplu și ușor, cum ar fi să respiri într-o frumoasă dimineață
La urma urmei, multe fapte sunt posibile și pot ceda chiar și forțele cerești
Și scopul tău, e atât de aproape trebuie doar un singur pas spre cea mai frumoasă viață.
Dar timpul distruge chiar și pietrele ce au văzut nașterea universului
Și schimbă sensul cuvintelor care umpleau inima cu veșnica putere
La urma urmei, chiar obloane și lanțuri din oțelul ce rezistau de durerea mersului
Nu pot suporta toate blestemurile auzite din vorbele cele mai rele.
Atins de un înger
Rătăcind într-o angoasă fără sens
Că există o astfel de fată fără să știu
Am cunoscut un geniu al frumuseții luminat dens
Și mă bucur foarte mult că ne-am cunoscut cât sufletul meu a fost viu
Tu ești cea care mi-a oferit momente minunate
Și toate îndoielile au dispărut
Și din nou vreau să simt gustul dragostei imaginate
Vreau să fiu cu tine, doar sună sau trimitemi un sărut
Și tu chiar ești un înger din cerurile senine
Și divin chipului celui mai drăguț de pe Pământ
Să te iubesc este chemarea mea din sine
Și am decis să mărturisesc secretu meu cel mai blând
Bunătatea ta îmi încălzește inima prin prejma timpurilor
Tu ești fericirea mea, ești soarele călduros al meu
Numită de mine cu dragoste Zeița cerurilor
Aceasta vei fi pentru mine mereu
Și până la urmă vreau să spun ceva greu de scris
Este greu de arătat sau de spus
Tu ești cea pe care vreau să o cunosc toată viața în vis
Tu esti cea pentru care sunt pregatit sa traiesc si sa scriu până al vieții apus..
Vise nebune și pasionale
A mai rămas un singur moment
Ca să-mi simți zelul sufletesc
Ca să te pot atinge cu dor, foarte atent
Și ca să-mi poți arată zâmbetul ceresc
Te iubesc și doar că să-ți spun aceasta
Voi aștepta, ani de zile și mii de nopți fără somn
Să-ți văd ochii, deschizând într-o seară blândă ferestra
Să simt mâinile, care mângâie fiind cel mai fericit rege sau domn
Deși viața, are gust crud și senzație teribilă la primul pas
Dar totuși, ea încearcă în zadar de a destruge visele plăcute
La urma urmei, împreună încă vom mai zâmbi într-un bun ceas
Primind dorurile și săruturile demult, dorite și nemaivăzute
Crede cuvintele și poeziile mele , dintre fete ești cea mai minunată
Frumusețea ta divină mă cucerește fără luptă
Îndrăznesc doar să-ți cer un singur lucru, uitândune la această lună de Dumnezeu desenată
Fii puternică, în sufletul sfânt și cu mintea curată
Sunt doar îngrozit de tăcerea miilor de ace înfipte în minte
Că te voi vedea doar în visele mele neînplinite
Că nu-ți voi simți buzele dulci și aroma florilor pe viitor înainte
Pot, spune doar bine la toate îndoielele trăsnite
Imaginează-ți, doar pentru o scurtă și dulce clipă un singur vis
Și voi auzi, vocea ta cântând printre sute de oameni în întregul întuneric
Și pot ajunge la cerurile mult dorite pentru totul ce am zis
La urma urmei, fără tine sunt înger coborât în iad și demon ascultând cântecul biseric
Moarte, va opri inima mea când voi afla din vechile scrisori
Că tu ai mers în lumea întunericului complet
E groaznic să trăiești sub cerul luminos, aducândumi aminte atâtea ori
Numărul posibilităților apărute în trecut pentru a salva inimă oprită în piept
Și cu durerea sufletească ce îmi va umplea sufletul voi rupe din furie
Fructele interzise din pomul pe marginea lumei
Și doar apoi te pot îmbrățișa, sâmțând cea dulcea nostalgie
Și le pot dovedi tuturor, atingerea dragostei în vârful culmei
Iubirea poate exista pentru totdeauna în ochii și sufletele urmașilor
Și voi face o greșeală cu nonșalanță nemărginită de hotarele umane
Nu voi regreta de nimic în urma durerii grozave a pașilor
Pentru că te pot încălzi cu căldura razelor solare
În sfârșit, pot să privesc pentru ultima oară în ochi tăi
Și să mă înec, în frumusețea lor pentru totdeauna
Și lasă întreaga lume cu uimire să privească fără hohote și bătăi
Și să vedem cum putem zbura, asupra orașelor împreună
La urma urmei, sentimentele noastre ne vor da aripi pentru primul zbor
Și ne vor îndepărta, de toate necazurile și lumea haotică înconjurătoare
Ne vor duce acolo unde o să ne simțim liber și ușor
Unde vom fi împreună pentru totdeauna, cuprinși de vântul mării cel răcoare
Draga mea și dacă totuși, există cea mai mică șansă
Pentru a păstra în viață, romantismul nostru perfect
Care va trece printre vremurile grele fără cea mai rea nuanță
Te voi face cea mai ferecită printr-un singur al dragostei efect.
Cer un singur lucru de la tine, dă-mi ocazia pentru viitoare aventură
Și acum nu este momentul să îți fie frică și să fii atentă
Te rog lasă-mă doar o dată să te trag în lumea mea plină de cea mai frumoasă natură
Riscă și fii aproape de mine în tăcerea, fără fraze și cu mișcarea dansului lentă.