Tarot
CĂLĂTORIE
Călătorie cu gândul,
trecutu-i prin cunoștința.
Trupul e efemer si nu o veșnica locuința.
Egoul e rustic,a sincerității elegantă.
Se arată adversar vrednic de balanța.
LIBERTATE
Dragostea pluteste printre
petalele-i catifelate.
De amanți siroposi vor a fi salvate!
Intunericul rămâne la
persoanele selectate,
Viitorul e in iubire si a
dragostei păstrate.
IUBIRE
Cartea dragostei are in
gând înțelepciune,
Călcând peste a sufletului stricăciune.
Prietenia din trecut vine sa se răzbune,
Viitorul își bagă colții,înșelăciune!
DIAVOL
Diavolul se prezinta cu gânduri oficiale,
Păstrează discret cunoștințele-i reale.
Rămân in trecut planurile nupțiale.
Viitorul nu-i din drame superficiale.
Category: Diverse poems
All author's poems: Andrea Berekmeri
Date of posting: 1 марта
Added in favorites: 1
Views: 245
Poems in the same category
Aduceri-aminte
În gândul ce noaptea frământă,
Nesomnul îmi mușcă din pleoape,
Tristețea beată apare și-mi cântă,
Balade născute demult în agape.
Prieteni și clipe de vis au murit,
Mă mângâie un înger cu alba aripă,
Și zilnic de moarte mă simt urmărit,
Iar viața sub carne aleargă și țipă.
Și singur bocesc cu fruntea pe lună,
Săpând amintiri de uitări îngropate,
Și sap, și e greu, căci a piatră răsună,
Iar oasele-mi sunt aproape uscate.
Departe sunt ele, nescrise și-uitate,
Frumuseți și amor, sărmanele clipe,
Și-aș fi vrut să le car pe toate în spate,
Să le port curajos în priviri, pe aripe,
Să zburăm peste boli, peste moarte,
Și apoi să le picur cu o ploaie cuminte,
În cuvinte timide ce vor umple o carte,
Unde să râdă pe veci, aduceri-aminte.
Corabie în engleză
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Sailing boat
Dear sailing boat, you float in the seemingly endless ocean,
To which continents will you go again this time,
What awaits you at your next destination?
Sailing boat, sailing boat...
Why didn't you tell me you like sailing so much?
Why didn't you warn me?
Why, just turning my back on you, for a moment, did you leave the harbor?
How can I get used to the void you left me?
How will I fill it?
Sailing boat, sailing boat...
You were as light as a sparrow,
I hope you come back happier from where you went,
I realize you had to go
That's how you felt
That's what you thought.
We had built you so well, out of wood, the rudder, the deck,
From several sail sheets,
I even attached you an anchor,
I know it won't be easy for you,
The ocean has is whimsical in its way,
You don't know what to expect,
When it gets agitated and shakes you in each and every direction,
He only takes you on the routes that are more accessible to him,
When it will be hard for you, when you will feel that there is no way for you to stay afloat,
Please look down, see the attached anchor,
Think that from afar, even from thousands of kilometers away,
I watch over you, you have a special place in my heart,
It's just that you're no longer near me to prove it to you,
Truly, how much our bond meant,
(In an argumentative tone)
Have a good time, let go, forget who was your creator
Over the last two weeks we didn't even get to know each other too much,
If this is what you think, it's your choice...
Just know that I care about you, that's why I built you so thoroughly,
As a last encouragement, I say to you: "You should't be inhibited by the storms you will encounter while crossing the ocean. Do not forget that after there is always good weather coming after the storm."
The sailing boat:,,What are you going to do, young lady? Am I not allowed to stay one day in Rio de Janeiro? Just one day, that's all I want, then I'll come back to you, I promise!"
Umbra mea, rana mea
Mi-s zilele din ce în ce mai triste,
Și-n culpa mea, nebun mă sfâșii,
Spre cer înalț lungi acatiste,
Deși de vină-s numai dânșii.
Absorb lumini tot mai obscure,
Și bântui drumuri lungi, ferite,
Din mine crește falnic o pădure,
Și-n loc de ramuri cresc cuțite.
E nefiresc dar umbra-mi curge,
Și nici nu stă-n lumina mea,
De fapt e rana mea cu sânge,
Și dâra strălucind în urma sa.
E-un râu ce-și scurmă albia în taină,
Pe maluri plâng fantomele din el,
Iar umbra mi-o îmbracă într-o haină,
Pe care-o port în drumul meu stingher.
Neînfricat pășesc pe lacrimi ce dispar,
În visuri stinse-n focuri prea devreme,
Și-n mine ascund un dor primordial,
Ce-n mijlocul pădurii de cuțite geme.
Pe cer mi-e steaua fără strălucire,
Iar luna ca o candelă la cap mă plânge,
Mă prăbușesc pe umbra mea subțire,
De fapt în rana mea și-n dâra ei de sânge.
Moșule, deschid fereastra
Te dor oasele, bătrâne,
Din rărunchi trosnesti și gemi.
Nu mai speri ziua de mâine
Si de umbra ta te temi.
Uscativ, palid la față
Zaci in scaun cu rotile
Si te scufunzi in ceață,
Blocat în vorbe inutile.
Pufai din țigara stinsă,
Sorbi din paharul gol;
Iar povestea ta nescrisă
E ferecata la subsol.
Joci in lumea ta fictiva,
Te complaci la izolare
În odaia ta captiva
Fără cer ori soare..
Din coltul tăcut răzbate
Radioul îmbătrânit cu tine;
Notele -I șterse și mate
Te imită in suspine..
Moșule, deschid fereastra
Nu mustra,nu bombani:
Nu te -mpotrivi și basta
Sa -ți vezi rostul de păianjeni...
Iarna
Peste codri toamna trece,
Lasând frunze moarte-n urmă,
Alungată de-un vânt rece,
Şi de norii plini de brumă.
Ceru-i cenuşiu, şi-i frig,
Din el cad fulgi albi şi mici,
Stau pisoii strânşi covrig,
După sobă la bunici.
A îmbrăcat pământul haina,
Cea pufoasă, albă, moale
I-a croit-o Zâna Iarna
Din fulgi, ţurţuri şi petale.
Au ieşit copii afară,
Trăgând săniile-n sus,
Şi din strâmta ulicioară,
Au făcut un derdeluş.
Unii mai cuminţi şi buni,
Omul de zăpadă fac,
Îi pun ochii din cărbuni,
Şi-n loc de palton un sac.
Alţii bulgări construiesc,
Fac muniţii din zăpadă,
Inamicul îl pândesc,
Şi-l atrag în ambuscadă.
Negreşit războiu începe,
Zboară bulgări de omăt,
Iară una dintre cete,
A început să dea-ndărăt.
Soarele cu faţa albă,
Ascuns după norii grei,
Aruncând o rază caldă,
Râde-n hohote de ei.
Aduceri-aminte
În gândul ce noaptea frământă,
Nesomnul îmi mușcă din pleoape,
Tristețea beată apare și-mi cântă,
Balade născute demult în agape.
Prieteni și clipe de vis au murit,
Mă mângâie un înger cu alba aripă,
Și zilnic de moarte mă simt urmărit,
Iar viața sub carne aleargă și țipă.
Și singur bocesc cu fruntea pe lună,
Săpând amintiri de uitări îngropate,
Și sap, și e greu, căci a piatră răsună,
Iar oasele-mi sunt aproape uscate.
Departe sunt ele, nescrise și-uitate,
Frumuseți și amor, sărmanele clipe,
Și-aș fi vrut să le car pe toate în spate,
Să le port curajos în priviri, pe aripe,
Să zburăm peste boli, peste moarte,
Și apoi să le picur cu o ploaie cuminte,
În cuvinte timide ce vor umple o carte,
Unde să râdă pe veci, aduceri-aminte.
Corabie în engleză
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Sailing boat
Dear sailing boat, you float in the seemingly endless ocean,
To which continents will you go again this time,
What awaits you at your next destination?
Sailing boat, sailing boat...
Why didn't you tell me you like sailing so much?
Why didn't you warn me?
Why, just turning my back on you, for a moment, did you leave the harbor?
How can I get used to the void you left me?
How will I fill it?
Sailing boat, sailing boat...
You were as light as a sparrow,
I hope you come back happier from where you went,
I realize you had to go
That's how you felt
That's what you thought.
We had built you so well, out of wood, the rudder, the deck,
From several sail sheets,
I even attached you an anchor,
I know it won't be easy for you,
The ocean has is whimsical in its way,
You don't know what to expect,
When it gets agitated and shakes you in each and every direction,
He only takes you on the routes that are more accessible to him,
When it will be hard for you, when you will feel that there is no way for you to stay afloat,
Please look down, see the attached anchor,
Think that from afar, even from thousands of kilometers away,
I watch over you, you have a special place in my heart,
It's just that you're no longer near me to prove it to you,
Truly, how much our bond meant,
(In an argumentative tone)
Have a good time, let go, forget who was your creator
Over the last two weeks we didn't even get to know each other too much,
If this is what you think, it's your choice...
Just know that I care about you, that's why I built you so thoroughly,
As a last encouragement, I say to you: "You should't be inhibited by the storms you will encounter while crossing the ocean. Do not forget that after there is always good weather coming after the storm."
The sailing boat:,,What are you going to do, young lady? Am I not allowed to stay one day in Rio de Janeiro? Just one day, that's all I want, then I'll come back to you, I promise!"
Umbra mea, rana mea
Mi-s zilele din ce în ce mai triste,
Și-n culpa mea, nebun mă sfâșii,
Spre cer înalț lungi acatiste,
Deși de vină-s numai dânșii.
Absorb lumini tot mai obscure,
Și bântui drumuri lungi, ferite,
Din mine crește falnic o pădure,
Și-n loc de ramuri cresc cuțite.
E nefiresc dar umbra-mi curge,
Și nici nu stă-n lumina mea,
De fapt e rana mea cu sânge,
Și dâra strălucind în urma sa.
E-un râu ce-și scurmă albia în taină,
Pe maluri plâng fantomele din el,
Iar umbra mi-o îmbracă într-o haină,
Pe care-o port în drumul meu stingher.
Neînfricat pășesc pe lacrimi ce dispar,
În visuri stinse-n focuri prea devreme,
Și-n mine ascund un dor primordial,
Ce-n mijlocul pădurii de cuțite geme.
Pe cer mi-e steaua fără strălucire,
Iar luna ca o candelă la cap mă plânge,
Mă prăbușesc pe umbra mea subțire,
De fapt în rana mea și-n dâra ei de sânge.
Moșule, deschid fereastra
Te dor oasele, bătrâne,
Din rărunchi trosnesti și gemi.
Nu mai speri ziua de mâine
Si de umbra ta te temi.
Uscativ, palid la față
Zaci in scaun cu rotile
Si te scufunzi in ceață,
Blocat în vorbe inutile.
Pufai din țigara stinsă,
Sorbi din paharul gol;
Iar povestea ta nescrisă
E ferecata la subsol.
Joci in lumea ta fictiva,
Te complaci la izolare
În odaia ta captiva
Fără cer ori soare..
Din coltul tăcut răzbate
Radioul îmbătrânit cu tine;
Notele -I șterse și mate
Te imită in suspine..
Moșule, deschid fereastra
Nu mustra,nu bombani:
Nu te -mpotrivi și basta
Sa -ți vezi rostul de păianjeni...
Iarna
Peste codri toamna trece,
Lasând frunze moarte-n urmă,
Alungată de-un vânt rece,
Şi de norii plini de brumă.
Ceru-i cenuşiu, şi-i frig,
Din el cad fulgi albi şi mici,
Stau pisoii strânşi covrig,
După sobă la bunici.
A îmbrăcat pământul haina,
Cea pufoasă, albă, moale
I-a croit-o Zâna Iarna
Din fulgi, ţurţuri şi petale.
Au ieşit copii afară,
Trăgând săniile-n sus,
Şi din strâmta ulicioară,
Au făcut un derdeluş.
Unii mai cuminţi şi buni,
Omul de zăpadă fac,
Îi pun ochii din cărbuni,
Şi-n loc de palton un sac.
Alţii bulgări construiesc,
Fac muniţii din zăpadă,
Inamicul îl pândesc,
Şi-l atrag în ambuscadă.
Negreşit războiu începe,
Zboară bulgări de omăt,
Iară una dintre cete,
A început să dea-ndărăt.
Soarele cu faţa albă,
Ascuns după norii grei,
Aruncând o rază caldă,
Râde-n hohote de ei.
Other poems by the author
Dans astral
Cea mai strălucitoare dintre stele,
centrul sistemului solar!
Lumina si razele tale calde nu
cunosc nici un hotar.
Te-am privit prin gând si intr-un
colțișor al razei vizuale,
Sentimentele pe care mi le dai sunt
de-a dreptul ireale.
M-ai ales sa te privesc din
infinitul necunoscut,
Te doream cel mai mult si te
schițam din neștiut.
De nedescris puterea ta,
planeta strălucind de plasma!
Numai luna putea concura cu a ta carisma.
Printr-un dans astral ți s-au
alătura planete,
Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!
Tinerete fără batranete si viața
fără de moarte,
Se micsora si se întărea,
de mare putere avea ea parte!
Venus mândra,strălucind a feminin
s-a alătura la ce-i divin.
La erupții vulcanice va trebui
ca sa ma închin.
Caldura e mare si norii sunt portocalii,
Aici nu este un loc pentru cei
care vor sa fie vii!
Aliniandu-se perfect la soare,
planeta Pământ este in floare!
Habitatul ideal pentru viața
ce vrea sa prospere.
Albastra de ape,se scaldă in
abundenta vieții!
Locul de întâlnire al elementelor,
descrierea frumuseții.
Planeta roșie s-a alăturat in
pași de dans,
Marte furios aproape ca a făcut balans!
Rece si uscat,condus de gelozie!
Isi dorește da fie colonizat,
câta ipocrizie!
Jupiter nu a întârziat sa apăra,
ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.
Planeta s-a acoperit cu un ocean
metalic de tip smoala.
Impunatoare prin mărime si furtuni,
te va învața cu ea sa nu te pui!
Ea are si ajutoare,planete mici
de bine făcătoare.
Uranus departe de soare a înghețat
in albastruie culoare,
Gigant de gheata cu temperaturi polare!
Planeta s-a alăturat la dans
strategic si rece,
Nu prea știe el a se petrece...
Nori de vortex si furtuna,
trebuie sa fie ea!
Neptun la fel de rece,
de gheata ii e calea!
Intunecata si puternica,ea va fi regina!
Intr-un final fericit ea va fi eroina.
Orbitand soarele in sens
contrar al ceasului,
Trecere timpului va fi
favoarea dansului.
Prin savurarea clipei ei
făceau întrecere,
Aseara ei au dat o adevarata petrecere!
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
Într-un colțișor ascuns ,vara e la
adăpost in întuneric.
Peisaj din umbra gri,aer cald
veșnic eteric.
Fragmente dintr-un rai unde îngerii
încă veghează
Timpul nu se opune pentru
cei care creeaza.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Dulce Septembrie
Ceea ce sunt in suflet sângele-mi,
niciodată nu va putea lega.
Ceea ce vreau sa fiu trupul niciodată
nu-mi va putea nega!
Totusi umbrele aruncate asupra sinelui
meu nu le pot alunga,
Sunt umbre ce vin din sânge încercând
a ma constrânge.
Nu îmi amintesc cum a început totul,
știu doar clipa prezenta.
A fost un vin lung si l-am uitat deja,
nu am fost atenta!
M-am trezit intr-un labirint
încercând sa fiu orienta.
Pare a fi o capcana a sufletului
unde nu ma simt iubita.
Sangele îmi este străin si sufletul incolor.
Oooo dulce Septembrie,cât îmi e de dor!
Sa îmi fi alături la tristete
sa ma înveți pe viitor,
Ca nimic pe lumea asta
nu este întâmplator.
Învață-ma ce trebuie sa știu si
da-mi lecțiile vieții,
Sunt curajoasa,ma voi lasa prada tristetii!
Alaturi de tine am cunoscut
valoarea frumuseții.
De fiecare data când am căzut,
m-ai ridicat mai sus ca toții.
O camera cu patru pereți goi si
o usa fără de viitor.
Un geam bine zidit care nu-mi
arătată promițător.
Sa fie oare coșmarul vieții mele sau
ceva ce-mi e de ajutor?
Sufletul îmi plânge si nimeni
nu îmi e martor.
Patru femei cu semne distincte
si un lacăt ce ma minte.
Ceea ce ne leagă pe noi sigur
nu ne face sfinte.
Diferenta dintre noi va răscolii
si morminte!
Arbore genealogic ce nu poate
fi descris in cuvinte.
Sunt o visătoare,ceva rafinat,
tăcerea.
Caut sa fiu singura sa îmi
cunosc plăcerea.
Gandul îmi zboară,vreau sa
înțeleg mareea!
Intr-un astfel de loc sufletul
îmi va cunoaște pieirea
Ce-mi oferi tu mie viata de ma
lași așa in ceata?
Cat de adânc vrei sa ma porți in
al meu suflet condamnata?
Unde vrei tu sa ma duci,
sa ridic o fortăreața?
Sa ma apar de cei dragi si sa
nu-i mai văd la fata?
Cat de dulce e durerea când îmi
areti tu si puterea!
Da-mi valoare la suspin si voi
rupe si tăcerea.
Cuvintele-mi pot fi mai dulci poate
chiar ca si mierea,
Dar nu vor fi aici ca sa le simtă adierea.
Eu iubesc pana ma doare si voi
fi aceeași oare?
Alta zi alta poveste,dimineața,pe răcoare.
Asteptam cu toții noul răsărit de soare,
Dar știm ca intr-un final
orice floare moare.
Vino din nou Septembrie si
lasă-ma sa plâng!
Dintr-un vis parca uitat lacrimile
sa le strâng.
Lectii de viata si moarte,cine sunt
ca sa le alung?
Am nevoie de cunoștința ca sa pot sa înving.
Nimic nu-i mai bătut in cuie decât
propriul meu destin,
Gândind spre viitor numai cu
dragoste si suspin.
Caut rodul timpului si cu el
vreau sa ma alin.
Va trece orice dilema despre
grupul meu sangvin.
Având in vedere ca poezia"Dulce Septembrie" am scris-o după o pauza lunga si ca m-am folosit de ajutor in găsirea rimelor,o voi lasă in categoria proza. Am făcut mai mult un exercitiu cu aceasta poezie,a fost doar de încălzire pana mi-am dat seama ca nu am nevoie de ajutor in găsirea rimelor. Restul poeziiilor mele sunt autentice ,scrise de mâna si au fost scrise aproximativ acum un an.M am decis sa le public si sa continui sa scriu. Cu toată sinceritatea. Vanessa
Numărul bestiei
Draga Satan,
Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu,Andrea! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.
Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.
Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!
Cu drag,Andrea.
Rece melancolie
Împărăția cerului a coborât
pe pământ!
Norii albi au fulguit
tărâmului veșmânt,
Puff alb de gheata acoperise
tot in zare,
Peisajul rece al sufletului alinare.
Craiasa zăpezii se contura din fantasme,
Magia cristalina părea a fi
rupta din basme.
Ceata era deasa, printre copaci se aduna!
Un element sublim ce prin
mister ma minuna.
Romanta a înghețat sidef
pe podul iubirii,
Timpul s-a oprit pentru imortalizarea
amintirii.
Imi auzeam doar pașii prin zăpada
și poeziile in gând,
Melancolia era rece,sunt prin
viața doar trecând.
Ma răscoleau amintiri din vieți anterioare,
Sau erau amintiri pierdute,
șanse trecătoare?
M-am trezit la viața prea devreme,
prea târziu?
Sa fi pierdut pe drum al vieții
greu pariu?
Singuratatea era dulce și
durerea parca ma alina,
Fiind eu cu mine însămi nimic
nu ma poate ruina!
Am adunat dezamăgiri și le decoram
adânc in suflet,
Unde am fost când se auzea al
sarutului sângeriu urlet ?
Dau vina pe soare, sa nu
sclipească el in mine!
Naivitatea e slăbiciune,
ma duce departe de sine.
Natura e cruda și din instinct
ne ascundem după flori,
Realitatea fiind gata sa dea
șinei spinării fiori.
La sfârșit de drum a început
adevarata aventura,
Moartea era romantica lăsându-mi
pe inima gravura.
Eu și umbra mea ne oglindeam
prin sentimente,
Vom sta departe de culorile
lumii prea stridente.
Cu eclipsa de soare și marea
neagră in gând,
Alungand tristetea m-am decis
sa ies din rând!
Intre rai și iad exista doar
propria perceptie,
Totul își are loc in aceasta
perfecta creație!
Sunt gânduri rupte din melancolia
unei dimineți reci,
Poti întipării povesti si sentimente
pe orice cale treci.
Zapada se topea după mine
și eu făceam la fel ca ea!
Destinul era hotărât sa ma
învețe sa fiu rea.
Vocea îmi era calda si auzeam
doar pur amor,
Sentimente puse-n versuri
ce alunga orice dor.
Singuratatea o priveam ca dar,
depresia,nectar.
Calea mea sobra spre al
oglinzii rece altar.
Trecand prin zi se făcea
încet doar noapte,
Si noaptea era mai adânca decât
a fanteziei suave șoapte.
M-am reîntors la tine dulcele-mi,
... mister ?
Nu aveam cuvinte cu care
sa te descriu altfel .
Cerul era negru întunecat și
in abis ne regăseam,
Straluceam cu tine a stele și in
romanță tresăream.
Vei fi tu veșnic al cerului
neagră privire?
Undeva in adâncul inimii
doream de a ta știre.
O zi din viața mea ce s-a
rezumat in poezie,
Gandurile-mi scrise sunt
durerii anestezie.
Sfarsitul ma făcea curioasa de ce
urma sa vina.
Aveam in interior un univers
ce sufletu-mi alina.
Cuvintele erau o arma rafinata ce ma
însoțeam la orice pas,
Insusi lumea a fost creata prin
holograma unui glas!
Iti voi atinge sufletul prin
paginile acestei cărți.
Vino cu mine sa descoperim ale
fanteziei întunecate hărți!
Poezii pe categorie
Simt nevoia sa îmi cer scuze pentru poeziile mele puțin mai "întunecate". Oamenii sunt diferiți si m-am bazat pe faptul ca pagina are poeziile puse pe categorii. Am scris poezii si pentru copii,despre animale, despre natura,dragoste șamd. Pana la urma m-am decis sa explorez partea puțin mai "întunecată" a vieții.Sunt o mare fană Anne Rice si am citit multe cărți scrise de ea despre vampiri,vrăjitoare si vârcolaci.Ea este inspirația mea. Consider ca sunt indeajuns de mulți autori care scriu despre primăvara,despre natura si despre dragoste încât sa încerc sa acopăr eu partea de "dark fantasy". Multumesc pentru înțelegere. Apreciez enorm de mult ca imi dați voie sa imi postez lucrările pe portalul dvs de poezii.
Cu stima si respect.
Dans astral
Cea mai strălucitoare dintre stele,
centrul sistemului solar!
Lumina si razele tale calde nu
cunosc nici un hotar.
Te-am privit prin gând si intr-un
colțișor al razei vizuale,
Sentimentele pe care mi le dai sunt
de-a dreptul ireale.
M-ai ales sa te privesc din
infinitul necunoscut,
Te doream cel mai mult si te
schițam din neștiut.
De nedescris puterea ta,
planeta strălucind de plasma!
Numai luna putea concura cu a ta carisma.
Printr-un dans astral ți s-au
alătura planete,
Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!
Tinerete fără batranete si viața
fără de moarte,
Se micsora si se întărea,
de mare putere avea ea parte!
Venus mândra,strălucind a feminin
s-a alătura la ce-i divin.
La erupții vulcanice va trebui
ca sa ma închin.
Caldura e mare si norii sunt portocalii,
Aici nu este un loc pentru cei
care vor sa fie vii!
Aliniandu-se perfect la soare,
planeta Pământ este in floare!
Habitatul ideal pentru viața
ce vrea sa prospere.
Albastra de ape,se scaldă in
abundenta vieții!
Locul de întâlnire al elementelor,
descrierea frumuseții.
Planeta roșie s-a alăturat in
pași de dans,
Marte furios aproape ca a făcut balans!
Rece si uscat,condus de gelozie!
Isi dorește da fie colonizat,
câta ipocrizie!
Jupiter nu a întârziat sa apăra,
ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.
Planeta s-a acoperit cu un ocean
metalic de tip smoala.
Impunatoare prin mărime si furtuni,
te va învața cu ea sa nu te pui!
Ea are si ajutoare,planete mici
de bine făcătoare.
Uranus departe de soare a înghețat
in albastruie culoare,
Gigant de gheata cu temperaturi polare!
Planeta s-a alăturat la dans
strategic si rece,
Nu prea știe el a se petrece...
Nori de vortex si furtuna,
trebuie sa fie ea!
Neptun la fel de rece,
de gheata ii e calea!
Intunecata si puternica,ea va fi regina!
Intr-un final fericit ea va fi eroina.
Orbitand soarele in sens
contrar al ceasului,
Trecere timpului va fi
favoarea dansului.
Prin savurarea clipei ei
făceau întrecere,
Aseara ei au dat o adevarata petrecere!
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
Într-un colțișor ascuns ,vara e la
adăpost in întuneric.
Peisaj din umbra gri,aer cald
veșnic eteric.
Fragmente dintr-un rai unde îngerii
încă veghează
Timpul nu se opune pentru
cei care creeaza.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Dulce Septembrie
Ceea ce sunt in suflet sângele-mi,
niciodată nu va putea lega.
Ceea ce vreau sa fiu trupul niciodată
nu-mi va putea nega!
Totusi umbrele aruncate asupra sinelui
meu nu le pot alunga,
Sunt umbre ce vin din sânge încercând
a ma constrânge.
Nu îmi amintesc cum a început totul,
știu doar clipa prezenta.
A fost un vin lung si l-am uitat deja,
nu am fost atenta!
M-am trezit intr-un labirint
încercând sa fiu orienta.
Pare a fi o capcana a sufletului
unde nu ma simt iubita.
Sangele îmi este străin si sufletul incolor.
Oooo dulce Septembrie,cât îmi e de dor!
Sa îmi fi alături la tristete
sa ma înveți pe viitor,
Ca nimic pe lumea asta
nu este întâmplator.
Învață-ma ce trebuie sa știu si
da-mi lecțiile vieții,
Sunt curajoasa,ma voi lasa prada tristetii!
Alaturi de tine am cunoscut
valoarea frumuseții.
De fiecare data când am căzut,
m-ai ridicat mai sus ca toții.
O camera cu patru pereți goi si
o usa fără de viitor.
Un geam bine zidit care nu-mi
arătată promițător.
Sa fie oare coșmarul vieții mele sau
ceva ce-mi e de ajutor?
Sufletul îmi plânge si nimeni
nu îmi e martor.
Patru femei cu semne distincte
si un lacăt ce ma minte.
Ceea ce ne leagă pe noi sigur
nu ne face sfinte.
Diferenta dintre noi va răscolii
si morminte!
Arbore genealogic ce nu poate
fi descris in cuvinte.
Sunt o visătoare,ceva rafinat,
tăcerea.
Caut sa fiu singura sa îmi
cunosc plăcerea.
Gandul îmi zboară,vreau sa
înțeleg mareea!
Intr-un astfel de loc sufletul
îmi va cunoaște pieirea
Ce-mi oferi tu mie viata de ma
lași așa in ceata?
Cat de adânc vrei sa ma porți in
al meu suflet condamnata?
Unde vrei tu sa ma duci,
sa ridic o fortăreața?
Sa ma apar de cei dragi si sa
nu-i mai văd la fata?
Cat de dulce e durerea când îmi
areti tu si puterea!
Da-mi valoare la suspin si voi
rupe si tăcerea.
Cuvintele-mi pot fi mai dulci poate
chiar ca si mierea,
Dar nu vor fi aici ca sa le simtă adierea.
Eu iubesc pana ma doare si voi
fi aceeași oare?
Alta zi alta poveste,dimineața,pe răcoare.
Asteptam cu toții noul răsărit de soare,
Dar știm ca intr-un final
orice floare moare.
Vino din nou Septembrie si
lasă-ma sa plâng!
Dintr-un vis parca uitat lacrimile
sa le strâng.
Lectii de viata si moarte,cine sunt
ca sa le alung?
Am nevoie de cunoștința ca sa pot sa înving.
Nimic nu-i mai bătut in cuie decât
propriul meu destin,
Gândind spre viitor numai cu
dragoste si suspin.
Caut rodul timpului si cu el
vreau sa ma alin.
Va trece orice dilema despre
grupul meu sangvin.
Având in vedere ca poezia"Dulce Septembrie" am scris-o după o pauza lunga si ca m-am folosit de ajutor in găsirea rimelor,o voi lasă in categoria proza. Am făcut mai mult un exercitiu cu aceasta poezie,a fost doar de încălzire pana mi-am dat seama ca nu am nevoie de ajutor in găsirea rimelor. Restul poeziiilor mele sunt autentice ,scrise de mâna si au fost scrise aproximativ acum un an.M am decis sa le public si sa continui sa scriu. Cu toată sinceritatea. Vanessa
Numărul bestiei
Draga Satan,
Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu,Andrea! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.
Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.
Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!
Cu drag,Andrea.
Rece melancolie
Împărăția cerului a coborât
pe pământ!
Norii albi au fulguit
tărâmului veșmânt,
Puff alb de gheata acoperise
tot in zare,
Peisajul rece al sufletului alinare.
Craiasa zăpezii se contura din fantasme,
Magia cristalina părea a fi
rupta din basme.
Ceata era deasa, printre copaci se aduna!
Un element sublim ce prin
mister ma minuna.
Romanta a înghețat sidef
pe podul iubirii,
Timpul s-a oprit pentru imortalizarea
amintirii.
Imi auzeam doar pașii prin zăpada
și poeziile in gând,
Melancolia era rece,sunt prin
viața doar trecând.
Ma răscoleau amintiri din vieți anterioare,
Sau erau amintiri pierdute,
șanse trecătoare?
M-am trezit la viața prea devreme,
prea târziu?
Sa fi pierdut pe drum al vieții
greu pariu?
Singuratatea era dulce și
durerea parca ma alina,
Fiind eu cu mine însămi nimic
nu ma poate ruina!
Am adunat dezamăgiri și le decoram
adânc in suflet,
Unde am fost când se auzea al
sarutului sângeriu urlet ?
Dau vina pe soare, sa nu
sclipească el in mine!
Naivitatea e slăbiciune,
ma duce departe de sine.
Natura e cruda și din instinct
ne ascundem după flori,
Realitatea fiind gata sa dea
șinei spinării fiori.
La sfârșit de drum a început
adevarata aventura,
Moartea era romantica lăsându-mi
pe inima gravura.
Eu și umbra mea ne oglindeam
prin sentimente,
Vom sta departe de culorile
lumii prea stridente.
Cu eclipsa de soare și marea
neagră in gând,
Alungand tristetea m-am decis
sa ies din rând!
Intre rai și iad exista doar
propria perceptie,
Totul își are loc in aceasta
perfecta creație!
Sunt gânduri rupte din melancolia
unei dimineți reci,
Poti întipării povesti si sentimente
pe orice cale treci.
Zapada se topea după mine
și eu făceam la fel ca ea!
Destinul era hotărât sa ma
învețe sa fiu rea.
Vocea îmi era calda si auzeam
doar pur amor,
Sentimente puse-n versuri
ce alunga orice dor.
Singuratatea o priveam ca dar,
depresia,nectar.
Calea mea sobra spre al
oglinzii rece altar.
Trecand prin zi se făcea
încet doar noapte,
Si noaptea era mai adânca decât
a fanteziei suave șoapte.
M-am reîntors la tine dulcele-mi,
... mister ?
Nu aveam cuvinte cu care
sa te descriu altfel .
Cerul era negru întunecat și
in abis ne regăseam,
Straluceam cu tine a stele și in
romanță tresăream.
Vei fi tu veșnic al cerului
neagră privire?
Undeva in adâncul inimii
doream de a ta știre.
O zi din viața mea ce s-a
rezumat in poezie,
Gandurile-mi scrise sunt
durerii anestezie.
Sfarsitul ma făcea curioasa de ce
urma sa vina.
Aveam in interior un univers
ce sufletu-mi alina.
Cuvintele erau o arma rafinata ce ma
însoțeam la orice pas,
Insusi lumea a fost creata prin
holograma unui glas!
Iti voi atinge sufletul prin
paginile acestei cărți.
Vino cu mine sa descoperim ale
fanteziei întunecate hărți!
Poezii pe categorie
Simt nevoia sa îmi cer scuze pentru poeziile mele puțin mai "întunecate". Oamenii sunt diferiți si m-am bazat pe faptul ca pagina are poeziile puse pe categorii. Am scris poezii si pentru copii,despre animale, despre natura,dragoste șamd. Pana la urma m-am decis sa explorez partea puțin mai "întunecată" a vieții.Sunt o mare fană Anne Rice si am citit multe cărți scrise de ea despre vampiri,vrăjitoare si vârcolaci.Ea este inspirația mea. Consider ca sunt indeajuns de mulți autori care scriu despre primăvara,despre natura si despre dragoste încât sa încerc sa acopăr eu partea de "dark fantasy". Multumesc pentru înțelegere. Apreciez enorm de mult ca imi dați voie sa imi postez lucrările pe portalul dvs de poezii.
Cu stima si respect.