переживание

Зачем же это мне мучение,

Зачем же жить так каждый день:

Кричу, рыдаю, режусь

Не ем практически весь день.

Лежу в крови я и мечтаю

Чтоб было все как я мечтала

Чтоб полюбил меня один,

Но все мне боль по причиняли

Все поигрались и ушли.

Я бьюсь в истерике от боли,

От боли в сердце и в груди.

Не сплю ночами-

Все мысли одолевают,

Как же понравиться ему

Как бы не убить себя

Стремясь достичь любви,

Читаю книжки чтоб стать умнее

Чтоб скучно не было ему.

Но все же нравиться другая,

Другая нравится ему.


Category: Diverse poems

All author's poems: Valeria_sr poezii.online переживание

Date of posting: 5 February 2024

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1059

Log in and comment!

Other poems by the author

Ce este dragostea?

Ce înțelegem noi prin dragoste?

Oare e doar un sentiment?

Sau poate e puterea noastră

Puterea unui univers

Când simți pe cineva alături

Te faci un pic mai fericit

Fiindca iubirea e cheia

E cheia unui nou sfârșit

Văzând în jur numai iubire

Și un nou sfârșit ce a sosit

Ca-ntr-un vârtej

Arunci durerea

Întâmpinând noul sfârșit

Sfârșit mai bun,

Mai luminat

Ce îți arată calea

Deschide dragostea și nu uita

Ca tot la ea e cheia😂

More ...

În umbra nopții

În umbra nopții,tăcută și grea,

Moartea apare ca un sentiment doborât,

Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,

Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,

Viața te-așteaptă înlăcrimată.

În noaptea fără margini, stelele plâng,

Povești nespuse în adânc  ascund.

Cu inimi grele, privim spre nemurire,

Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.

Dar în această trecere, un mister se-aude,

O metamorfoză în lumea necunoscută.

Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,

Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.

More ...

Просто вдумайся

Чтобы не плакать, я смеялась,

В лице ни капельки души.

Ведь если б я не притворялась,

Все в миг бы стали мне чужи.

Им не хватило бы платков,

Чтоб мои слезы удержать.

И не нашли бы они слов

О том, что важно мне желать.

Они не стали бы терпеть,

Ходить по колкому стеклу.

В конце концов начнут жалеть,

Что провалились в эту мглу.

Я им поэтому шутила,

Лишь бы улыбка оставалась.

Лишь бы не знали, как все было.

Чтобы не плакать, я смеялась

Чтобы не создавать лишних проблем

Просто игриво улыбалась

Делала вид что все у меня ок.

More ...

Semn de recunoștință sau semn de ghinion

În zorii zilei sau în miez de noapte, Când sufletul plânge sau când e în fapte, Există un semn, subtil sau clar, Ce poartă cu el o poveste adâncă, în dar.

Semn de recunoștință sau semn de ghinion, Ce poți citi în linii sau într-o privire adâncă, E mereu acolo, în umbra tăcerii, Ca un mesaj al vieții, cu toate tainele ei.

Uneori e un zâmbet, uneori e o lacrimă, O îmbrățișare caldă sau o ușoară răpăire, Semn de căldură sau semn de durere, Ce poartă cu el amintiri și speranțe sincere.

În labirintul vieții, semnele ne călăuzesc, Ne îndeamnă să credem sau ne-nvață să tăcem, Fie ele semn de recunoștință sau de ghinion, Rămâne în noi puterea de a le da un sens și un rost, ca-ntr-un dans de sioni.

More ...

Poems in the same category

Deleted

Deleted Deleted Deleted

More ...

Tăcerea de marmură

În ochi se sting lumini din cer,

Pe buze porti un mut lăcat,

Căci vorba e un crunt mister

În astă lume de păcat

 

Si ori de câte ori în noapte

Ti-ai deschis sufletul curat

Răsplata n-au fost blânde soapte,

Ci izul unui chin turbat.

 

Acolo unde-ai pus credinţă

Si ai iubit cu drag nespus,

Culegi acum doar suterinta

Si visul care s-a apus.

 

Înveti să taci ca o statuie,

Când rănile în piept te dor,

În timp ce viata ta se suie

Spre un tăcut si rece nor.

More ...

Arma în jos!

Arma în jos..

Nu-ţi sunt duşman!

Arma o vei ridica,

Când ţi-oi fi duşman.

Iar acum tu taci şi ascultă! 

Fără vorbă multă.

Mi-ai fost un bun amice,

Iar acum îmi eşti duşman.

Timp nu mult a trecut,

Şi răutatea ţi-a crescut.

Arma în sus ai ridicat,

Şi erai neînfricat.

În ochii tăi nici nu vedeai,

Cât de mult greşeai.

Nici frică nu-ți era,arma s-o ridici,

De atunci tu-mi ești dușman.

Să te bată Dumnezeu.

Să te vadă Dumnezeu.

Ce greșeală ai făcut,

Ridicând arma-n sus la mine.

 

Poezie dedicată dușmanului.

Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤

More ...

Copilăria

Și îmi doresc mult să mă întorc 

În lumea aceea cu mult noroc

Unde seara ne adunam

Și până dimineața nu plecam

 

Eram copii, dar am crescut

Copilărie frumoasă am avut

Ne jucam noapte și zi

Printre copaci și râsete vii

 

Nu știam de telefoane

Doar de jocuri cu banane

Noi râdeam chiar din orice 

Și erau chiar râsete 

 

Îmi aduc și acum aminte

Pe vremea când eram cuminte

Ma jucam mult pe afară 

Și acum sunt prins într-o povară

 

Dacă timpul s-ar întoarce 

Aș iubi ce am și  tace

Căci mulți sunt care nu au

Și visează la ce dau

 

Această poezie este dedicată copilăriei celor de prin 2015

More ...

Scop MĂREȚ

O sa termin,nimic mai mult,

Decat o simpla împlinire,

Să calc pe pietre,mă avânt

Prin întuneric,în nestire.

 

Ridic privirea sa nu uit

Onoarea ce demult m asteapta

Si lacrimez cand ma supun

Urcand incet,treapta cu treapta.

 

In jur se ineaca in multe vicii,

Chiar fratii mei,prieteni dragi,

N am ce sa fac ,decat statistici,

Tin bine n minte memorii vagi.

 

Din departari vad o sclipire,

Însa nu mai pot da înapoi,

Imi spune-n lacrimi:”vino la mine”,

”Si fa sa mearga intre noi”.

 

Dar inima in piept se ascunde

Ranile vechi nu le mai vrea

Caci acel drum nu da niciunde,

Doar drumul nou din fata mea.

 

Am suferit singuratate

Dar cu ce pret?Tot nimic n am.

Suflet pustiu,dar am palate,

Bucati de inima înșiram.

 

Pamantul sufera schimbarea

Accepta noul sau statut,

Inchina n in fata mea si marea

Dându-se de tot batut.

 

Legat ,sunt prins de multe franghii

Sa stau pe tronul ce nu l vreau

Inghit in gol,strang pumnii nobili

”Nemuritor…”: zorii sopteau.

More ...

Așa mi-o amintesc pe străbunica

Stătea pe banca veche, sub ciorchina de lumină,
și-și aducea aminte-n felul ei, cu vocea ei blajină,
iar când mă vedea venind spre ea, cu joaca mea de copil mic,
zâmbea, ca și cum pentru o clipă viața-i era mai chic.

 

Îmi spunea că m-a crescut, și eu râdeam cum râd copiii,
neștiind că-n visul ei eram scăparea în pustii,
că-n mintea ei cețoasă, eu eram singurul rămas
cu chip curat, cu suflet cald, cu zâmbet fără glas.

 

Azi, dacă-nchid o clipă ochii, o văd cum mă aștepta,
cu basmaua strânsă bine și cu toată dragostea,
și nu-mi reproșez nimic… doar simt că-i datorez
o mângâiere-n timp, acolo unde nu mai pot să merg, dar crez’.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍