They collected the books they no longer read and gave them to the children

Impreuna cu colegii sai de la facultatea, Irina a adunat timp de doua saptamani mai mult de 50 de carti, pe care le-a impartit astazi in strada copiilor. Ea spune ca in asa fel vrea sa-i convinga pe cei mici sa renunte la telefoanele mobile.

Irina ODOBESCU, STUDENTA: “Noi am adunat carti pentru mai multe grupuri de varsta. In special enciclopedii, carti care sa-i ajute sa inteleaga ceea ce ii inconjoara.”

Elena-Nicoleta ne-a spus ca ideea i-a aparut in timpul orelor. In librarii cartile sunt cam scumpe, crede tanara, iar copii aleg sa le gaseasca pe internet.

Elena-Nicolea BEJENARU, STUDENTA: “Fiecare copil isi doreste o carte, dar poate nu au bani sufiecienti si posibilitatea de a cumpra carti. Facem un act de caritate din motiv ca este ziua internationala a cartii pentru copii.”

Unii s-au bucurat daruri si ne-au spus ca nu ar schimba niciodata o carte tiparita pe una digitala.

“Eu citesc foarte mult si imi place activitatea, pentru ca te dezvolta. Mie imi plac gartile gen aventura. Imi place ca sunt multe desene in aceasta carte care ne va ajuta sa intelegem mai bine."

“Imi place sa citesc. Imbogatesc vocabularul si aflu in alte carti cum ar trebui sa devin in viata.”

Altii insa nu s-au aratat prea interesati.

“Odata in luna citesc poate maxim una. E plictisitor. Cu telefonul in fiecare zi vreo cinci ore ma joc.”

Profesorii studentilor spun ca prin aceasta actiune au vrut sa readuca in viata copiilor pe prim plan cartea si nu gadgeturile.

Viorica TICU, DECANUL FACULTATII DE RELATII INTERNATIONALE SI STIINTE POLITICE SI JUNALISTICE DE LA ULIM: “Au fost bucurosi cred sa gaseasca o cartulie cred, mai ales ca suntem in era globalizarii, in era digitala. Ne-am ghidat in acelasi timp si de calendarul international al sarbatorilor care sunt consemnate la ONU.”

Preluat de la: ProTv

Posted 2 April 2019

All news

Random creations :)

Coincidența

Uite-mă în abis de noapte stând să compun,

Să transpun în vers tot ceea ce n-am putut să-ți spun.

O șoaptă din suflet, un felinar, o muză ce transcrie

Atâtea cuvinte ce nu pot fi transpuse nici printr-o poezie.

Să fie oare aceasta o legătură nemuritoare?

Sau doar te-ai proiectat în sufletul unei compozitoare?

Mă surprind acum scriind într-un amurg de primăvară

Pentru o adiere feminină care-mi acordă pacea interioară.

Să-ți mulțumesc? Să-ți reproșez? Poate doar să tac?

Blând îmi aleg cuvintele, la ochi de lună, în timp ce zac.

Totul e-n liniște, în șoaptă, în tăcere…

Șoapte-mi înclină capul, rostind că trebuie să însemni motivul poeziei mele.

De s-ar fi preschimbat scrumul în chiștocul sufletului meu,

Distanța n-ar mai fi însemnat sfârșit, ci un simplu apogeu

Ce s-ar fi scurs ușor până la creștetul degetelor tale,

Lăsând în urmă o dâră de tutun… de o afecțiune moale.

În ceasul în care spinii cruzi ai lumii o să te cuprindă,

Un fragment de om va fi mereu acolo, dornic să ți-i desprindă.

Târâș voi încerca să ajung până la rănile imprimate cu venin,

Măcar să-ți pot promite că..voi fi aici, cu tine, în tot acest chin.

Tu însăți, ești basmul ce creează somnolență,

Basmul închegat cu fum de tigare… cu un ecou ce nu oferă ideea de absență.

Basmul de care tot fugeam la început…

Dar iată-mă astăzi aici, mulțumind că mi-ai acordat șansa să te fi cunoscut.

More ...

SPLENDOARE

Privind la cer, zâmbesc mereu

și inima-mi surâde;

Căci Creator e Dumnezeu

și Ziditor a toate.

Căci El m-a izbăvit din greu

M-a ajutat întruna,

Mi-a fost alăturea mereu

Când grea mi-era povara.

More ...

Orașul în absența sinelui

Peste orașul meu frumos,

Plânge luna, fără cineva s-o audă.

Noi, disperați, pierduți, fără umbrele,

Alergăm pe asfaltul umed.

Totuși, ne-am pierdut pe noi.

Plângem în continuu, fără motiv, sub luna albă și tristă.

Compusă pe 04.03.2026

Autor Zamurca Alina

More ...

Tu n-ai plecat

Dormeam sub greul nopții sparte,

Cu suflet frânt și gând pustiu,

Când, dintre umbrele deșarte,

Te-ai întors lin... prea viu, prea viu.

Nu era timp, nici rătăcire,

Nici vina nopților ce dor,

Doar brațele tale, mântuire,

Strânse tăcut în jurul meu ușor.

Și te-am cuprins… ca pe-o minune

Ce n-are voie să dispară,

Iar haosul din mine-apune

Sub liniștea ce mă-nconjoară.

Păreai a mea, cumva, eternă,

Fără plecări, fără sfârșit,

Ca o lumină caldă, fermă,

Ce-n întuneric a venit.

Nu mi-ai vorbit, dar nu era nevoie,

Căci inima știa prea clar:

În vis, iubirea nu se-ndoaie,

Nici nu se pierde în zadar.

Dar m-am trezit… și iarăși noaptea

Mușca din mine fără milă,

Iar locul unde-ți simțeam șoapta

Era doar gol… și doar argilă.

Și-am înțeles, cu dor ce strigă:

Realul frânge, visul leagă,

Că-n lumea-n care totul strică,

Tu n-ai plecat… doar nu mai ești întreagă.

More ...

DOAR, NIȘTE CUVINRE…

Stau în cercul strâmt al vieții , clepsidra o simt străjer nedorit și gândurile-n mine tac, iar cuvintele -mi sunt fără sens , fără rimă, fără tact…

Pot fi înalt, pot fi și scund

Depinde de cine, când și cum

Sunt săbuit …

Pot fi iubit ,pot fi hulit

Pentru mine vital este

Să culeg dintre ciulini

Chiar cu mâini sângerând

Cuvinte jurământ în al meu crez

Și-n teaca tăcerii să le păstrez….

Vreau vorbe, vorbe fără lacăte

Fără strigăte și fără șoapte

Șoaptele , pot fi misterul vieții

Pe rugul nestins al demnității…

Când ceru-i înnourat și viața-i într-un cerc strâmt, printre priviri încețoșate sufăr pe viu cuvinte venin, venite din altă parte…

Cuvinte ce vor să mă cioplească

Deși toți suntem sub același cer

Pe-același tărâm numit ,,VIAȚĂ,,…

…………..

Încarcerați ca într-o cușcă la circ

Ne privim din când în când

Bucuroși, credem că trăim

Dar, zilnic între noi ne săbuim

În timp ce timpul, clipă cu clipă

Rupe din noi fiecare aripă

Zdrobindu-ne dorul de zbor,

Ne transformă sfidător

Într-un sărman ICAR prăbușit…

Chiar și atunci, și-atunci

Ne soarbe setea de-a trăi

Iar pe tărâm de ură invadat

Fire de nisip cad sacadat

Rostogolindu-se într-un alt cerc…

Într-o altă clepsidră fortuită

Ce-i doar o sticlă gâtuită…
Pe un tărâm încețoșat, fără aripi, fără glas , nimeni viitorul nu-l poate ști și nisipul timpului se rostogolește …

More ...

Strigătul tăcerii

Răgaz dezlănțuit,

Din dorința arzătoare.

Ca zgomotul tacit

Spre -nalt să zboare..

Și tăcerea dă năvală

Peste simțuri în cuvinte

Și stropi de îndoială

Picură peste veșminte..

Liniștea asurzitoare

Pe trupuri se scurge

Fără iz, fără culoare,

Iar obrazul plânge.

Amețitor de calmă,

Copleși suflarea,

Degajând în valmă,

Lezând pudoarea..

Și strigătul în cioburi

Tihna sfărâmase

Peste cugetele tulburi

De impresii nisipoase..

More ...

#Interesting Autor: Alina Corduneanu Poem: Circumcizie idealistică Poem: Dor uitat Autor: David Liebermann Poem: Ploaie tu Poem: Dulce otravă Poem: Cealaltă margine a clipei Poem: IUNIE PUTRED