Visează
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru...
Lasă-te purtată de visele tale
Ce eu ți le-am trimis decolorate,alb-negru,
Tu pune-le culorile doar
Și spune-mi ce-ți place sau nu
Primește sărutul meu,
Ti-am povestit unde-i locul lui
Pe buzele tale,
Și ține-l acolo o mie de ani,
Ce par o clipă doar,
Mai bine așa,
Și spune-mi ce pot face
Când ești departe de mine,
Sau cum să scap de o mie de suspine..
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru
Sau poate-i mai bine să poarte culorile tale,
Iubirea noastră-i aproape să se nască,
N-o vom lăsa să moară vreodată....
Eu îți promit ție iar tu îmi vei promite mie,
O mie de vise ,o mie de ani,
Atâtea clipe-mpreună cu noi doi ținându-ne de mână,
Sau îmbrățișați cum îți place
Nu-i oare așa începutul de Rai,
Nu-s îngerii acum printre noi,
Cine știe ar putea să ne spună și nouă ....!
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
cherishment
val de raze scânteietoare
aplecându-se smerite
pică ușor pe chipul tău
de-o splendoare neasemuită
iar din privirea ta…șiroaie
de lacrimi limpezi ce se scurg
s-au așternut pe iarba moale
unde acum flori au crescut
și toate rănile deschise…
tu pe toate le-ai cusut
te-am găsit din intamplare
ingenuu, fără cusur
și-ți declar dragostea fără ezitare
privind spre cerul azur
MĂ REVOLT !
M-am trezit cu un gând în minte...
Ce ar fi dacă ...a-și încerca
Să le spun de la obraz :
D-lor , ajunge cât a-ți furat ,
Ajunge ,cât ne-ați mințit
Lăsați locul altora
Iubitori de țară și de neam .
Fiilor noștri și ai voștri
Să nu le crape obrazul
Că nu-au țară ,că nu-au neam!...
A-ți văndut țara pe un preț de nimic .
Mă revolt ,da-s prea mic ,n-am putere
Planurile voastre să le stric!...
Tu esti perfect
Tu esti perfect
Iar eu
sunt imperfectiune
Tu esti un absolut in tot ce faci
Cand iti deschizi petala cu petala
si infloresti si tot mai sus te-nalti
Si eu ma mir ca esti real
Si ca ma vezi…
Tu esti perfect
Iar eu sunt imperfectiune
Si ale tale carismatice culori
ma coplesesc
In neputinta-mi sugrumata de visare
Dar tu mi vorbesti
Si ochii tai imi spun
Ce gura nu poate sa zica
E -un univers gresit aici si acum!
Tu esti perfect , stralucitor si infinit
Iar eu
Un mediocru limitat
Fara aripi , fara culori, doar gri si alb…
O ironie fara punct
Cu ochi care nu mint si nu ascund
Si stiu, si simt ca mi esti perfect …
Timpul
Timpul ma alearga
Sau eu il alerg pe el
Timpul dispare in neant...
Sau el nu exista pentru mine.
Timpul meu si al tau ,
Se joaca unul cu altul
Si nu se regasesc in timp.
Timpul tau si timpul meu,
Se ating si se indeparteaza,
Cu fiecare atingere, respiratie si vibratie.
Timpul meu nu este timpul tau,
Timpul tau este timpul meu!
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Urme de pași
În mod iluzoriu, spațiul se extinde și
timpul se diminuează; viziune întunecată,
dimensiune emoțională. Poate că încă mai
putem simți pulsul cosmic, atunci când viața
ne inversează simțurile ; într-un mod spiralat
și sincron cu mișcarea pământului. Există riscul
de a ne pierde definitiv; a privi o boltă cerească
răsunătoare. Suntem într-o cameră plină de amintiri,
cameră pe care pașii tăi o ocolesc mereu.
Sentimentele noastre de iubire sunt pline până la
refuz de ecourile unor vise de mult uitate, vise
ce aparțin trecutului îndepărtat. Pe retină,
noi orizonturi eratice și eterne emerg din pâcla
unei tangibilități cubice; granule de cuarț cristalizat
în cronometre; ciclice precum notele muzicale sau
precum cifra zero; clepsidre care atârnă pe pereți
și care conțin nisip fierbinte. Un timp sonor în
liniștea înserării; bătrânețe privind în oglindă;
cer convex și cristalin; ca o lentilă. În zilele caniculare,
vederea poate suferi distorsiuni; o fată numită
morgana sau un tărâm al iluziei; substituirea realității ;
existență umană, care provine din praful cosmic;
devenit lut; Dumnezeu, un Sculptor; tu și cu mine,
un singur trup având un ochi unic spiritual; cubic
sau la puterea a treia; privirea care arde totul,
în fiecare zi; Creație; Asemănare. Chiar dacă
sunt mai mult decât tangibile, ideile noastre
sunt concepute pentru a fi, totuși, în sine;
ideea de sine; ideea de lepădare de sine
pentru sfințire. Lumea se schimbă și dispare
odată cu trecerea timpului. Dumnezeu rămâne.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Aceasta poezie este publicata.
cherishment
val de raze scânteietoare
aplecându-se smerite
pică ușor pe chipul tău
de-o splendoare neasemuită
iar din privirea ta…șiroaie
de lacrimi limpezi ce se scurg
s-au așternut pe iarba moale
unde acum flori au crescut
și toate rănile deschise…
tu pe toate le-ai cusut
te-am găsit din intamplare
ingenuu, fără cusur
și-ți declar dragostea fără ezitare
privind spre cerul azur
MĂ REVOLT !
M-am trezit cu un gând în minte...
Ce ar fi dacă ...a-și încerca
Să le spun de la obraz :
D-lor , ajunge cât a-ți furat ,
Ajunge ,cât ne-ați mințit
Lăsați locul altora
Iubitori de țară și de neam .
Fiilor noștri și ai voștri
Să nu le crape obrazul
Că nu-au țară ,că nu-au neam!...
A-ți văndut țara pe un preț de nimic .
Mă revolt ,da-s prea mic ,n-am putere
Planurile voastre să le stric!...
Tu esti perfect
Tu esti perfect
Iar eu
sunt imperfectiune
Tu esti un absolut in tot ce faci
Cand iti deschizi petala cu petala
si infloresti si tot mai sus te-nalti
Si eu ma mir ca esti real
Si ca ma vezi…
Tu esti perfect
Iar eu sunt imperfectiune
Si ale tale carismatice culori
ma coplesesc
In neputinta-mi sugrumata de visare
Dar tu mi vorbesti
Si ochii tai imi spun
Ce gura nu poate sa zica
E -un univers gresit aici si acum!
Tu esti perfect , stralucitor si infinit
Iar eu
Un mediocru limitat
Fara aripi , fara culori, doar gri si alb…
O ironie fara punct
Cu ochi care nu mint si nu ascund
Si stiu, si simt ca mi esti perfect …
Timpul
Timpul ma alearga
Sau eu il alerg pe el
Timpul dispare in neant...
Sau el nu exista pentru mine.
Timpul meu si al tau ,
Se joaca unul cu altul
Si nu se regasesc in timp.
Timpul tau si timpul meu,
Se ating si se indeparteaza,
Cu fiecare atingere, respiratie si vibratie.
Timpul meu nu este timpul tau,
Timpul tau este timpul meu!
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Urme de pași
În mod iluzoriu, spațiul se extinde și
timpul se diminuează; viziune întunecată,
dimensiune emoțională. Poate că încă mai
putem simți pulsul cosmic, atunci când viața
ne inversează simțurile ; într-un mod spiralat
și sincron cu mișcarea pământului. Există riscul
de a ne pierde definitiv; a privi o boltă cerească
răsunătoare. Suntem într-o cameră plină de amintiri,
cameră pe care pașii tăi o ocolesc mereu.
Sentimentele noastre de iubire sunt pline până la
refuz de ecourile unor vise de mult uitate, vise
ce aparțin trecutului îndepărtat. Pe retină,
noi orizonturi eratice și eterne emerg din pâcla
unei tangibilități cubice; granule de cuarț cristalizat
în cronometre; ciclice precum notele muzicale sau
precum cifra zero; clepsidre care atârnă pe pereți
și care conțin nisip fierbinte. Un timp sonor în
liniștea înserării; bătrânețe privind în oglindă;
cer convex și cristalin; ca o lentilă. În zilele caniculare,
vederea poate suferi distorsiuni; o fată numită
morgana sau un tărâm al iluziei; substituirea realității ;
existență umană, care provine din praful cosmic;
devenit lut; Dumnezeu, un Sculptor; tu și cu mine,
un singur trup având un ochi unic spiritual; cubic
sau la puterea a treia; privirea care arde totul,
în fiecare zi; Creație; Asemănare. Chiar dacă
sunt mai mult decât tangibile, ideile noastre
sunt concepute pentru a fi, totuși, în sine;
ideea de sine; ideea de lepădare de sine
pentru sfințire. Lumea se schimbă și dispare
odată cu trecerea timpului. Dumnezeu rămâne.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Aceasta poezie este publicata.
Other poems by the author
Lacrimi
Universal este plânsul!
La fel zâmbetul,râsul,Paradisul!
Pașii despărțirii au glasul tăcerii,
Suspinul este oftatul plăcerii ce-i moartă acum!
Adio îți spun,adio îmi spui!
Capitolul nostru se vrea terminat...
Poate că-i vremea să vină sfârșitul poveștii!
Tot începutul își are-un final,
Destinul își spune cuvântul fatal!
Clepsidra e spartă de tine,
Timpul din ea este scurs,risipit
Visele noastre au glas de păsări celeste pe un cer infinit,
Ne întâlnim aevea, închipuit,
La tine sau mine în gândul timid!
Lumea pare ceva trist îndrăcit,
Orice reproș este timp irosit....
Căci viața ni se scurge ca un de toamnă sărut!
Plecările toate-s schimbările vieții,
Mortea ne sperie trist dar moartă-i și ea,
Sperietoarea se destramă la rându-i,
Cortina se trage vesel, firesc căci drama dispare,
Înțelept este omul acum,
Suferința-i parte din ea!
Copiii au chipul ce-l mai iubit,
Optimismul acolo se află,
Tinerețea arată că viața pășește fără sfârșit,
Iar lacrimile toate prevestesc
O mare iubire și-un nou început!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Abisul fericirii
Iubita mea frumoasă,ce bine-ai spus,
Că sunt căzut într-un abis al fericirii..
Nu tu cu dragostea ce are valurile cât muntii m-ai împins
În al iubirii hău prăpăstios ce n-are fund?
Și nici ecoul nu-l auzi oricât de tare ai striga,
Eu stând ca o statuie fără viață,
Paralizat de frumusețea ta
Și fascinat de vraja vorbelor ce-mi spun că mă iubești...
Cum crezi tu oare că mai pot spune ceva,
Când fericirea ce mi-ai daruit-o mă ține prizonierul tău,
Lipsit de glas poetic precum bine vezi...
Însă când tu îmi ceri iubirea s-o declar în vers,
Eu,biet umilul tău pe viață al iubirii sclav,
Îți scriu și cânt nemuritorul imn de-amor,
Dorind să te aduc la pieptul meu,
Să te iubesc,să te ador!
(2 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Poate ești într-o groaznică stare de melancolică viață,
Ce se răsucește precum o rață plutind pe luciul de apă,
Și care măcăne același refren, Parcă...
Ecoul se repetă fără odihnă,
Obsedant și mecanic solfegiază,
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Ziua este încă la început,e dimineață,
Și viața cântă iar si iar plină de speranță,
Iar mie nu-mi pasă că nu-ți pasă,
Chiar dacă te prefaci că nu-ți pasă...
Eu știind că-ți pasă!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Săgețile lui Cupidon
De n-ai știut iubita mea
Cum ne-au străpuns săgețile lui Cupidon,
Povestea lui Amor se pare că-i asemenea lui Eros,
Și toată taina iubirii ce ne-a cuprins
Pe mine mai întâi apoi pe amândoi,
Desigur și pe tine,
Pare un vis trimis de zei să ne iubim!
E dragostea destinul unor oameni obișnuiți ca noi?
Ori noi bieți muritori înflăcărați și îmbătați de-a lui Amor licoare,
Am devenit niște mici zei
Cuprinși de o iubire așa mare?
Ce mai contează acum acestea toate,
Ce-mi par mărunte pe lângă o dragoste ce crește cât un munte,
Căci clipele frumoase de iubire
Ce-am trăit sau cele ce încă nu-s venite,
Nu se aseamănă cu mai nimic
Din cele povestite!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Lacrimi
Universal este plânsul!
La fel zâmbetul,râsul,Paradisul!
Pașii despărțirii au glasul tăcerii,
Suspinul este oftatul plăcerii ce-i moartă acum!
Adio îți spun,adio îmi spui!
Capitolul nostru se vrea terminat...
Poate că-i vremea să vină sfârșitul poveștii!
Tot începutul își are-un final,
Destinul își spune cuvântul fatal!
Clepsidra e spartă de tine,
Timpul din ea este scurs,risipit
Visele noastre au glas de păsări celeste pe un cer infinit,
Ne întâlnim aevea, închipuit,
La tine sau mine în gândul timid!
Lumea pare ceva trist îndrăcit,
Orice reproș este timp irosit....
Căci viața ni se scurge ca un de toamnă sărut!
Plecările toate-s schimbările vieții,
Mortea ne sperie trist dar moartă-i și ea,
Sperietoarea se destramă la rându-i,
Cortina se trage vesel, firesc căci drama dispare,
Înțelept este omul acum,
Suferința-i parte din ea!
Copiii au chipul ce-l mai iubit,
Optimismul acolo se află,
Tinerețea arată că viața pășește fără sfârșit,
Iar lacrimile toate prevestesc
O mare iubire și-un nou început!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Abisul fericirii
Iubita mea frumoasă,ce bine-ai spus,
Că sunt căzut într-un abis al fericirii..
Nu tu cu dragostea ce are valurile cât muntii m-ai împins
În al iubirii hău prăpăstios ce n-are fund?
Și nici ecoul nu-l auzi oricât de tare ai striga,
Eu stând ca o statuie fără viață,
Paralizat de frumusețea ta
Și fascinat de vraja vorbelor ce-mi spun că mă iubești...
Cum crezi tu oare că mai pot spune ceva,
Când fericirea ce mi-ai daruit-o mă ține prizonierul tău,
Lipsit de glas poetic precum bine vezi...
Însă când tu îmi ceri iubirea s-o declar în vers,
Eu,biet umilul tău pe viață al iubirii sclav,
Îți scriu și cânt nemuritorul imn de-amor,
Dorind să te aduc la pieptul meu,
Să te iubesc,să te ador!
(2 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Poate ești într-o groaznică stare de melancolică viață,
Ce se răsucește precum o rață plutind pe luciul de apă,
Și care măcăne același refren, Parcă...
Ecoul se repetă fără odihnă,
Obsedant și mecanic solfegiază,
Ce-mi pasă că nu-ți pasă!
Ziua este încă la început,e dimineață,
Și viața cântă iar si iar plină de speranță,
Iar mie nu-mi pasă că nu-ți pasă,
Chiar dacă te prefaci că nu-ți pasă...
Eu știind că-ți pasă!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Săgețile lui Cupidon
De n-ai știut iubita mea
Cum ne-au străpuns săgețile lui Cupidon,
Povestea lui Amor se pare că-i asemenea lui Eros,
Și toată taina iubirii ce ne-a cuprins
Pe mine mai întâi apoi pe amândoi,
Desigur și pe tine,
Pare un vis trimis de zei să ne iubim!
E dragostea destinul unor oameni obișnuiți ca noi?
Ori noi bieți muritori înflăcărați și îmbătați de-a lui Amor licoare,
Am devenit niște mici zei
Cuprinși de o iubire așa mare?
Ce mai contează acum acestea toate,
Ce-mi par mărunte pe lângă o dragoste ce crește cât un munte,
Căci clipele frumoase de iubire
Ce-am trăit sau cele ce încă nu-s venite,
Nu se aseamănă cu mai nimic
Din cele povestite!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)