Un pahar de poezie
In așteptare activă,
La un pahar de poezie..
Spuneti-mi care știți? voi, mie,
Să-mi spună va rog careva,
Cât măsurată, durează iubirea?
Dar speranța? să răspundä cine poate
Are cumva termen de valabilitate?
C-am cam uitat ce-nseamna fericirea..
Astept..doar c-așteptarea imi e eternitate.
Și așteptând îmi pleac-o vară
Tot așteptând mai trece-o zi
Și asteptand vine o toamna
Și numai tu nu îmi mai vii...
Știu.. așteptarea mi-i nebună
Dar sper cândva sa mai vorbim
Sub razele de luna plină
Candva...cu drag sa ne privim.
Astept...azi nu ai timp de mine
În gând mereu eu sunt cu tine,
Astept ca așteptarea nu-i păcat
Astept deși.. totul în zadar.
Pe mine demult m-ai uitat
De parcă nici n-am existat..
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 4 января
Views: 237
Poems in the same category
На берегу
Я видел море, на берегу своей печали,
Я знаю горе, то горе что вы ешё не знали.
Убивал жизнь в себе, грустно смотря как уплывали корабли.
Я хотел, но вместе быть мы так и не смогли.
Я закрывал глаза когда ты уходила,
Осозновал что ты не полюбила.
Быть вместе, мы так и не смогли,
Я умер, когда уплыли корабли...
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Pentru iubirea mea...
Mi-e glasul vlăguit de vorbe de iubire
Și mâinile tocite de-atâtea mângâieri
Mai scurtă c-o lumină-i duioasa mea privire,
Dar tot mai coc, si astăzi, doruri fierbinți, ca ieri
Și mai adun, în gânduri, pogoane de tandrețe
Căci rob am fost iubirii... Acum, ajuns în toamnă,
Încă mai strâng avere de drag și frumusețe
Pentru Iubirea mea, această Mare Doamnă.
На берегу
Я видел море, на берегу своей печали,
Я знаю горе, то горе что вы ешё не знали.
Убивал жизнь в себе, грустно смотря как уплывали корабли.
Я хотел, но вместе быть мы так и не смогли.
Я закрывал глаза когда ты уходила,
Осозновал что ты не полюбила.
Быть вместе, мы так и не смогли,
Я умер, когда уплыли корабли...
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Pentru iubirea mea...
Mi-e glasul vlăguit de vorbe de iubire
Și mâinile tocite de-atâtea mângâieri
Mai scurtă c-o lumină-i duioasa mea privire,
Dar tot mai coc, si astăzi, doruri fierbinți, ca ieri
Și mai adun, în gânduri, pogoane de tandrețe
Căci rob am fost iubirii... Acum, ajuns în toamnă,
Încă mai strâng avere de drag și frumusețe
Pentru Iubirea mea, această Mare Doamnă.
Other poems by the author
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Contraste
Ai plecat fără vreun "bun rămas"
De-atunci viața imi este un calvar
Îndur fiecare zi cu stările-mi anoste
Și gândurile ce-ades bat în contraste.
Căci am rămas confuză ...încâlcită
Luptând cu a ta nesfârșită lipsă de inimă
Când doar ai prelungit între noi tăcerea
Uitând că tu și vinul mi-erați mângâierea.
De-atunci uneori dorul, îl simt ca pe o boală
Ce-și caută în versuri sublimă terapie
S-accepte, că n-a fost mai mult să fie
Un vin și-o-mbrățisare... rămân câștig la loterie.
Ai plecat și mi-ai lăsat fiori ce inima-mi îngheață
Sau poate-i doar frigul iernii ce bântuie afară
M-ai simt fiori ce nasc în suflet flori de gheață
Încerc să le topesc usor gândind la ultima toamnă...
Pledoaria sufletului
Încă o dată instanța s-a reunit
In boxa acuzaților... Sufletul ce prea mult a simțit....
În stânga procurorul Aroganță de Tupeu secondat,
Acuzând că-i prea sensibil, prea profund, prea greu de suportat!
Procurorul începe... de ce te-ascunzi, de ce nu te lași citit?
Oamenii n-au timp de tine...ei vor doar scurtături!
Sufletul tace...Tupeul intervine...
De ce ești moale? De ce te lași ranit?...de ce înduri???
In zilele de azi se trăiește cu armură... nu cu aripi!
Sufletul zâmbește... Judecătorul se gândește...
Cere pledoaria finală... Instanța se ridică
Sufletul începe.... discursul și-l rostește...
Mă judecați pentru că simt... Pledez nevinovat!
Dar eu nu pot fi posedat... doar întâlnit...
Nu mă puteți cuceri... doar recunoaște...
Eu nu sunt slab, sunt doar adânc în simțuri infinit!
Nu sunt o sală de-asteptare... sunt un templu
Și nu-mi doresc decât un minim de respect
Iar celor care vor cu tăcerea să mă consume
Le spun clar! Plecați!... nicicând n-am să regret!
Judecătorul oftează ușor lovind masa lejer
Liber!... azvârlind ciocanul, rostește ferm...
Sufletul nu poate fi condamnat!!!
E victima tăcerii crunte cu care l-ați ignorat!
Cand iubești
Când iubești nu există hotare
Există doar EL în lumea asta mare.
Tot pământul se oglindește-n ochii lui căprui
Numai pe EL ai vrea sa îl săruți!
Nimic si nimeni nu-ți stă în cale
Nici drumurile lungi sau tăcerea prea mare,
Căci inima iti bate din ce în ce mai tare
Când te gândești la o ultimă îmbrățișare.
Nu există distanță când pe EL îl iubești
Și nici piedici impuse nefiresc
Nimic nu ți-l poate scoate din gând
Pe EL... ce ți-a cucerit inima pe veci!
O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Unui "vino"
Mi-am făcut un capuccino
Sa-l beau în loc de-al tău "vino"
Are-o tentă de amar
Cum ai fost tu la final...
Si-mi stârnește amintirea
Și simt cum mă pierd cu firea
Și te simt cum bați în piept
De parcă încă te aștept....
Bătaia lui îmi zdruncină gândirea
Și îmi întunecă privirea
Și simt dezamagire-n suflet
Ca azi mi-e vinul... tăcut urlet...
Si-n loc de al tău dulce " vino"
Beau astă seară un capuccino
În trei culori, cu gust amar
Ca al nostru "story" pe final...
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Contraste
Ai plecat fără vreun "bun rămas"
De-atunci viața imi este un calvar
Îndur fiecare zi cu stările-mi anoste
Și gândurile ce-ades bat în contraste.
Căci am rămas confuză ...încâlcită
Luptând cu a ta nesfârșită lipsă de inimă
Când doar ai prelungit între noi tăcerea
Uitând că tu și vinul mi-erați mângâierea.
De-atunci uneori dorul, îl simt ca pe o boală
Ce-și caută în versuri sublimă terapie
S-accepte, că n-a fost mai mult să fie
Un vin și-o-mbrățisare... rămân câștig la loterie.
Ai plecat și mi-ai lăsat fiori ce inima-mi îngheață
Sau poate-i doar frigul iernii ce bântuie afară
M-ai simt fiori ce nasc în suflet flori de gheață
Încerc să le topesc usor gândind la ultima toamnă...
Pledoaria sufletului
Încă o dată instanța s-a reunit
In boxa acuzaților... Sufletul ce prea mult a simțit....
În stânga procurorul Aroganță de Tupeu secondat,
Acuzând că-i prea sensibil, prea profund, prea greu de suportat!
Procurorul începe... de ce te-ascunzi, de ce nu te lași citit?
Oamenii n-au timp de tine...ei vor doar scurtături!
Sufletul tace...Tupeul intervine...
De ce ești moale? De ce te lași ranit?...de ce înduri???
In zilele de azi se trăiește cu armură... nu cu aripi!
Sufletul zâmbește... Judecătorul se gândește...
Cere pledoaria finală... Instanța se ridică
Sufletul începe.... discursul și-l rostește...
Mă judecați pentru că simt... Pledez nevinovat!
Dar eu nu pot fi posedat... doar întâlnit...
Nu mă puteți cuceri... doar recunoaște...
Eu nu sunt slab, sunt doar adânc în simțuri infinit!
Nu sunt o sală de-asteptare... sunt un templu
Și nu-mi doresc decât un minim de respect
Iar celor care vor cu tăcerea să mă consume
Le spun clar! Plecați!... nicicând n-am să regret!
Judecătorul oftează ușor lovind masa lejer
Liber!... azvârlind ciocanul, rostește ferm...
Sufletul nu poate fi condamnat!!!
E victima tăcerii crunte cu care l-ați ignorat!
Cand iubești
Când iubești nu există hotare
Există doar EL în lumea asta mare.
Tot pământul se oglindește-n ochii lui căprui
Numai pe EL ai vrea sa îl săruți!
Nimic si nimeni nu-ți stă în cale
Nici drumurile lungi sau tăcerea prea mare,
Căci inima iti bate din ce în ce mai tare
Când te gândești la o ultimă îmbrățișare.
Nu există distanță când pe EL îl iubești
Și nici piedici impuse nefiresc
Nimic nu ți-l poate scoate din gând
Pe EL... ce ți-a cucerit inima pe veci!
O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Unui "vino"
Mi-am făcut un capuccino
Sa-l beau în loc de-al tău "vino"
Are-o tentă de amar
Cum ai fost tu la final...
Si-mi stârnește amintirea
Și simt cum mă pierd cu firea
Și te simt cum bați în piept
De parcă încă te aștept....
Bătaia lui îmi zdruncină gândirea
Și îmi întunecă privirea
Și simt dezamagire-n suflet
Ca azi mi-e vinul... tăcut urlet...
Si-n loc de al tău dulce " vino"
Beau astă seară un capuccino
În trei culori, cu gust amar
Ca al nostru "story" pe final...