Dulce ispită
Ce dulce e ispita
Buzelor tale,
Ca două petale
De trandafir,
Ca un elixir
Al vieții,
Ca un strop
Din roua dimineții.
Ce dulce îmbiere
Gustul de miere
Al buzelor tale,
Fierbinte chemare
În adânca tăcere
A unui sărut
Ce îl visez demult.
Ce dulce e ispita
Glasului tău blând,
Tremurând,
Ce sună lin,
Ca un suspin,
Ca o șoaptă de catifea,
În urechea mea.
Ce dulce e ispita
Pieptului tău frmătând,
Ca un gând,
Un gând fugar,
Ce mă cheamă iar și iar,
Să m-apropii, să-l ascult
Să-l ating, să-l sărut,
Cu patimă să-l frământ.
Ce dulce ispită
Mai presus de fire,
Trupul tău subțire.
Îl visez, îl admir,
Îl sorb din priviri.
Un vis, o minune
Ce parcă-mi spune
brațele să-ntind,
Să-l cuprind.
Ce dulce chemare,
Atingerea care
Mă face să uit
Ceea ce sunt.
Ce dulce uitare,
Privirea ta care
Îmi înlănțuie firea
Și îmi cere iubirea,
Ca o adiere,
Mă cheamă în tăcere.
Ca o șoaptă mă cheamă,
Să te iubesc mă-ndeamnă.
Și cât îmi doresc să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun.
Și, mai doresc în secret,
În suflet să-ți picur încet,
Strop cu strop,
Al dragostei mele potop,
De foc și dor.
Să-l picur ușor.
Până când, într-o zi
Și tu mă vei iubi.
Category: Love poems
All author's poems: Marius Andreescu
Date of posting: 12 февраля 2024
Views: 579
Poems in the same category
Scut de iubire
Scut de iubire
Doamne, dă-mi scut de iubire,
Nu săgeți ce dor și dor,
Să nu rănesc în răzbunare,
Ci-n tăcere să cobor.
Dă-mi o inimă ce iartă,
Chiar când sufletu-i sfâșiat,
Să rămân lumină-n noapte,
Nu cuvânt întunecat.
Nu-mi da arme de dreptate
Dacă dorul e prea greu,
Dă-mi răbdare și blândețe,
Și puterea din cuvântul Tău.
Să fiu pace în furtună,
Să alin, nu să strivesc,
Chiar când inima-mi suspină,
Să iubesc… și-n rău, și-n chin, smerit.
⸻
Dar te iubesc..
Mă îmbăt în răbdarea ta,
Dar mă sting ca focul lângă apă,
Mă pierd în lumina ta,
Că stau în negură totală,
Mă ridici până la stele,
Și înapoi cad, în gol abis,
Mă găsesc pierdută n-ele,
Și mă trezesc din al meu vis,
Tu ma iei, mă dai deoparte ,
Și îți vezi de al tău drum,
Povestea noastră dintr-o carte,
Are un farmec dur,
Dur ca valul fără urmă,
Urmă goală de mister,
Mister vag fără-nteles,
Neînțeles de al tău suflet,
Suflet gol, ca al tău regret,
Regret plin de vast secret,
Secret dus cu multă ură,
Ură amplă și abhor,
Ce mi-ai făcut, că te iubesc ,
Te urăsc, dar te iubesc ,
Te detest, dar te iubesc ,
Mă urăști și mă iubești..
Povestea ta n-are final,
Ești prezent, mereu constant,
Mă privești neriguros,
Dar nimic nu e frumos,
Atragi tot ce îți dorești ,
Lumea ta e ca n-povești,
Dar poveștile-s povesti,
Le citești, le prețuiești,
Și e bine să-nțelegi,
Că nu e așa cum crezi,
Între noi sunt doi pereți,
Nu ai voie s-ocolești.
Brațele în care mă regăsesc
Cred că mă înțelegi,fiindcă văd acea sclipire
Din ochii mei, rânjetul ăla lung ca de copil cu-n surâs ideal.
Mă văd fericită alături de al tău braț
M-ai scos din râpa nesfârșită și m-ai adus pe câmpie
Mi se pare ireal.
Îmi alungi până și amarul fierii mele
Cu acei ochi, cu acel stil de a vorbi
Mă faci să nu mai știu ce e real
Mă pierd în jurul a mii de stele
Dar tu când mă găsești în final începi a-mi șopti:
“Nu-ți observ defectele. Nu mai vărsa lacrimi ca n-ai de ce.
Am să găsesc mereu o cale să nu te mai simți ca și cum ai sta pe ace.”
N-am mai simțit de mult acest sentiment de acceptare de sine
Ma faci să mă pot descărca în ale tale brațe
Să mă spun , să-ți spun suspinele
Și să nu mă simt ciudat după ce am terminat
De spus cuvintele de nespus…
Orașul gol
Orașul gol
Orașul pare mai pustiu,
De când nu-ți mai trimit ce scriu.
Străzile tac, luminile pier,
Vântul îmi șoptește stingher.
Băncile vechi îmi spun de noi,
Umbre se-ntind pe trotuare goi.
Fără cuvinte, fără avânt,
Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.
Dar dacă mâna-mi va scrie iar,
Poate va fi un alt hotar,
Unde orașul va înflori,
Și tu, din nou, vei reveni.
Trecute vieți
Monotonia frunzelor trecute,
Si galbene, și prea tăcute.
Lipsește foșnetul,
Lipsesc.
Trecute vieți și bucurii,
Iubiri târzii,
Timpuri trecute peste noi,
Fire de-argint ce se-mpletesc
din fiecare fir de păr...
Mai iubim ce a mai rămas.
Cam tot.
Absenta si Destin
Născut să te iubesc,
Sortit să nu te pot privi,
Blestemat să-ți fiu străin în cale,
Chinuit, doar în vise a te mai ști...
Predestinat să te ador,
Canonit mana sa nu ti-o ating,
Purtat de doruri în zbor,
Rătăcind în praf divin.
Răpus de dorință,
Strivit de un destin hain,
Chinuit de-a ta absență,
Căutându-te în cerul senin.
Furat de-al tău parfum
Si dus departe vazduh de lumi,
Pierit în visul unui drum,
Doar ecoul dorului rămâi.
Nebun după tine,
Norocos că te-am întâlnit,
Pierdut în pustie,
Un suflet captiv, ce doar te a iubit.
Scut de iubire
Scut de iubire
Doamne, dă-mi scut de iubire,
Nu săgeți ce dor și dor,
Să nu rănesc în răzbunare,
Ci-n tăcere să cobor.
Dă-mi o inimă ce iartă,
Chiar când sufletu-i sfâșiat,
Să rămân lumină-n noapte,
Nu cuvânt întunecat.
Nu-mi da arme de dreptate
Dacă dorul e prea greu,
Dă-mi răbdare și blândețe,
Și puterea din cuvântul Tău.
Să fiu pace în furtună,
Să alin, nu să strivesc,
Chiar când inima-mi suspină,
Să iubesc… și-n rău, și-n chin, smerit.
⸻
Dar te iubesc..
Mă îmbăt în răbdarea ta,
Dar mă sting ca focul lângă apă,
Mă pierd în lumina ta,
Că stau în negură totală,
Mă ridici până la stele,
Și înapoi cad, în gol abis,
Mă găsesc pierdută n-ele,
Și mă trezesc din al meu vis,
Tu ma iei, mă dai deoparte ,
Și îți vezi de al tău drum,
Povestea noastră dintr-o carte,
Are un farmec dur,
Dur ca valul fără urmă,
Urmă goală de mister,
Mister vag fără-nteles,
Neînțeles de al tău suflet,
Suflet gol, ca al tău regret,
Regret plin de vast secret,
Secret dus cu multă ură,
Ură amplă și abhor,
Ce mi-ai făcut, că te iubesc ,
Te urăsc, dar te iubesc ,
Te detest, dar te iubesc ,
Mă urăști și mă iubești..
Povestea ta n-are final,
Ești prezent, mereu constant,
Mă privești neriguros,
Dar nimic nu e frumos,
Atragi tot ce îți dorești ,
Lumea ta e ca n-povești,
Dar poveștile-s povesti,
Le citești, le prețuiești,
Și e bine să-nțelegi,
Că nu e așa cum crezi,
Între noi sunt doi pereți,
Nu ai voie s-ocolești.
Brațele în care mă regăsesc
Cred că mă înțelegi,fiindcă văd acea sclipire
Din ochii mei, rânjetul ăla lung ca de copil cu-n surâs ideal.
Mă văd fericită alături de al tău braț
M-ai scos din râpa nesfârșită și m-ai adus pe câmpie
Mi se pare ireal.
Îmi alungi până și amarul fierii mele
Cu acei ochi, cu acel stil de a vorbi
Mă faci să nu mai știu ce e real
Mă pierd în jurul a mii de stele
Dar tu când mă găsești în final începi a-mi șopti:
“Nu-ți observ defectele. Nu mai vărsa lacrimi ca n-ai de ce.
Am să găsesc mereu o cale să nu te mai simți ca și cum ai sta pe ace.”
N-am mai simțit de mult acest sentiment de acceptare de sine
Ma faci să mă pot descărca în ale tale brațe
Să mă spun , să-ți spun suspinele
Și să nu mă simt ciudat după ce am terminat
De spus cuvintele de nespus…
Orașul gol
Orașul gol
Orașul pare mai pustiu,
De când nu-ți mai trimit ce scriu.
Străzile tac, luminile pier,
Vântul îmi șoptește stingher.
Băncile vechi îmi spun de noi,
Umbre se-ntind pe trotuare goi.
Fără cuvinte, fără avânt,
Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.
Dar dacă mâna-mi va scrie iar,
Poate va fi un alt hotar,
Unde orașul va înflori,
Și tu, din nou, vei reveni.
Trecute vieți
Monotonia frunzelor trecute,
Si galbene, și prea tăcute.
Lipsește foșnetul,
Lipsesc.
Trecute vieți și bucurii,
Iubiri târzii,
Timpuri trecute peste noi,
Fire de-argint ce se-mpletesc
din fiecare fir de păr...
Mai iubim ce a mai rămas.
Cam tot.
Absenta si Destin
Născut să te iubesc,
Sortit să nu te pot privi,
Blestemat să-ți fiu străin în cale,
Chinuit, doar în vise a te mai ști...
Predestinat să te ador,
Canonit mana sa nu ti-o ating,
Purtat de doruri în zbor,
Rătăcind în praf divin.
Răpus de dorință,
Strivit de un destin hain,
Chinuit de-a ta absență,
Căutându-te în cerul senin.
Furat de-al tău parfum
Si dus departe vazduh de lumi,
Pierit în visul unui drum,
Doar ecoul dorului rămâi.
Nebun după tine,
Norocos că te-am întâlnit,
Pierdut în pustie,
Un suflet captiv, ce doar te a iubit.
Other poems by the author
La ginecolog
O mamă, foarte "simțitoare",
Văzându-și fica deseori
Pierdută și cu capu-n nori,
A devenit bănuitoare.
Deci, la ginecolog fugind,
Îl roagă cu îngrijorare:
- Verificați a fetei floare,
De i-a furat-o-al ei iubbit !
....................................
- Da doamnă, nesimțit băiat,
E-ntemeiată-ngrijorarea...
Știți, nu s-a mulțumit cu floarea
Ci și ghiveciul i l-a spart...
Icoană
Nu știu ce am azi:
Tu în brațe-mi cazi,
Dar mie îmi vine
Să mă închin la tine
Ca la o icoană
Diafană
A unei zeițe sfinte,
Ce nu vrea să fie cuminte.
Cu teamă parcă, m-apropii
Să-ți sărut ochii
Blânzi și senini, uneori triști,
Să-ți mulțumesc că exiști.
Ca unei icoane, cu credință,
Vreau să-ți întorc recunoștință
Că alături îmi stai,
Și-mi dăruiești tot ce ai.
Parcă trăiesc o minune
iar mintea îmi spune
Că poate-astă clipă nu e reală,
Așez deci cu sfială
O sărutare
Tremurătoare
Pe buzele tale îmbătătoare
Fermecătoare
Ca două petale de flori
Ce-m dau când le-ating fiori.
Nu știu ce am azi,
Tu-n brațe îmi cazi
Eu parcă mă tem să m-aprind
Să-ți cuprind
Trupul gingaș
De demon pătimaș,
Mă tem parcă să-l strâng,
Cumva să nu-l frâng.
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
Gânduri ascunse
- Iubito, câte "bunuri" ai!
Tu, ești ca o căsuță-n rai:
Sunt ochii tăi, fermecători,
Ferestre spre ai zilei zori;
Îmi pare pieptul tău, cel plin,
Ca un balcon cu flori de crin.
- Iubitule, ești vrăjitor.
Ia las-o mai încetișor!
Te faci c-admiri ce am frumos,
Dar tu, privești ceva mai jos
Și, ca bețivul ordinar,
Ai mintea lângă "vinuri" doar.
Hai,zi, pe față-acuma deci
C-ai vrea să dai un tur prin beci...
La ginecolog
O mamă, foarte "simțitoare",
Văzându-și fica deseori
Pierdută și cu capu-n nori,
A devenit bănuitoare.
Deci, la ginecolog fugind,
Îl roagă cu îngrijorare:
- Verificați a fetei floare,
De i-a furat-o-al ei iubbit !
....................................
- Da doamnă, nesimțit băiat,
E-ntemeiată-ngrijorarea...
Știți, nu s-a mulțumit cu floarea
Ci și ghiveciul i l-a spart...
Icoană
Nu știu ce am azi:
Tu în brațe-mi cazi,
Dar mie îmi vine
Să mă închin la tine
Ca la o icoană
Diafană
A unei zeițe sfinte,
Ce nu vrea să fie cuminte.
Cu teamă parcă, m-apropii
Să-ți sărut ochii
Blânzi și senini, uneori triști,
Să-ți mulțumesc că exiști.
Ca unei icoane, cu credință,
Vreau să-ți întorc recunoștință
Că alături îmi stai,
Și-mi dăruiești tot ce ai.
Parcă trăiesc o minune
iar mintea îmi spune
Că poate-astă clipă nu e reală,
Așez deci cu sfială
O sărutare
Tremurătoare
Pe buzele tale îmbătătoare
Fermecătoare
Ca două petale de flori
Ce-m dau când le-ating fiori.
Nu știu ce am azi,
Tu-n brațe îmi cazi
Eu parcă mă tem să m-aprind
Să-ți cuprind
Trupul gingaș
De demon pătimaș,
Mă tem parcă să-l strâng,
Cumva să nu-l frâng.
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
Gânduri ascunse
- Iubito, câte "bunuri" ai!
Tu, ești ca o căsuță-n rai:
Sunt ochii tăi, fermecători,
Ferestre spre ai zilei zori;
Îmi pare pieptul tău, cel plin,
Ca un balcon cu flori de crin.
- Iubitule, ești vrăjitor.
Ia las-o mai încetișor!
Te faci c-admiri ce am frumos,
Dar tu, privești ceva mai jos
Și, ca bețivul ordinar,
Ai mintea lângă "vinuri" doar.
Hai,zi, pe față-acuma deci
C-ai vrea să dai un tur prin beci...