Dincolo de timp
Înconjurat de tomuri de drept și legi astrale,
Pierd timpul fără plată, pe căile banale.
Dar prin vene un sânge-mi fierbe însetat,
Să te cuprind în brațe, dor neîncătușat.
Nimic pe acest pământ nu are o valoare,
Doar taina frumuseții tale e o floare.
Iar sufletul îmi plânge încet, neîmpăcat,
Când timpul mușcă crud din tot ce ne-a fost dat.
Pătrunsă dintr-odată de-o stranie blândețe,
A vrut și oarbă soartă viața să-mi răsfețe.
Mi-a șoptit slab, cu glas lipsit de orice vlagă,
De vânturi ce distrug o lume-ntreagă.
Atunci te-a ales ea ca să fii a mea,
Când viața-mi era aridă, rece și grea.
Când de averi și spirit eram cumplit de gol,
Iar frumusețea lumii nu avea niciun rol.
Dar tot ce aveam mai scump și mai curat
Era privirea-n care m-am salvat.
Te iubesc mult, dar n-am cum să te fac...
A mea pe veci...și-n neputință tac.
Refugiul meu e o coală albă de hârtie,
Unde-mi aștern o oarbă fantezie,
Ce mai aruncă o fărâmă doar
La foamea mea de tine, ca un har.
Cu mintea mea pot castele să clădesc,
S-ajung la un renume pământesc,
Dar n-am învățat, în mersul meu bizar,
Să-nalț vreun idiot pe un altar.
Când voi ajunge-n culmea de succes,
Și aurul va curge tot mai des,
Când voi arunca veșmântul de naiv,
Purtând un scop în lume, posesiv,
Mă tem, iubito, că n-o să mai fii...
A mea...în reci și sumbre bucurii.
Și de-ai mai fi... vei mai purta în priviri
Acel ceva din vechile iubiri?
Acel mister pe care azi, cu drag,
O tinerețe-l lasă pe-al tău prag.
Peste ani mulți, voi fi supus la munci,
Ce vor schimba și mințile de-atunci.
O sumă-n schimbul unui confort cert,
Ce nu dă înapoi trecutul inert,
Ce nu oprește timpul cu suspin,
Să te cuprind în brațe din deplin.
S-adormim blând, în noaptea de-altădată,
De orice griji și temeri dezbrăcată,
Dar mă tem că timpul cel grăbit,
Nu mă va lăsa să te iubesc la nesfârșit.
Dar poate că destinul, ce-acum îmi pare greu,
Va lăsa o poartă în zidul strâns mereu,
Prin ea să evadăm din lumea de prisos,
Păstrând în suflet focul cel frumos.
Și când ridurile vremii ne vor trece peste față,
În ochii tăi, iubito, voi regăsi dulceață,
Iar goana după bani va fi doar praf și fum,
Căci inima-mi va bate la fel ca și acum.
Să opresc timpul în loc e doar un gând deșart,
Prin foaia de hârtie pe care ți-o împart.
Nu-ți pot promite-n viață castele fără umbre,
Dar flacăra va arde prin vremurile sumbre.
Iar la final de drum, lipsiți de-orice mândrie,
Te voi strânge în brațe-n deplină armonie.
Când tot ce-a fost în jur va fi un simplu mit,
Îți voi dovedi că timpul, de fapt, ne-a îndrăgostit.
Category: Love poems
All author's poems: Sebastian Dragoman 
Date of posting: 27 May
Added in favorites: 4
Comments: 1
Timp de citire: ~5 min.
Views: 593
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Poems in the same category
28 August
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
28 August
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
28 August
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...
28 August
Felicitări Alexina pentru această poiezie Vara fără Soare
27 August
Mulțumesc frumos tuturor celor care le place poeziile mele
27 August
Mulțumesc frumos pentru mesaj Smaranda Ploaie
27 August
Mulțumesc frumos pentru mesaj Smaranda Ploiești pentru că mi-ai apreciat poezia și nu în primul rând că ți-a plăcut
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Comments 1
ElenaD