despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Amurg de toamnă
Poem: Iluzie perfectă
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Poem: Viata
Poem: Bătrânica hoață în norvegiană
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Poem: Cine oare?
Poem: Asemeni bradului în zile de An Nou
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?