Poems in the same category
Sărbătoarea iubirii noastre
Nu e iubirea stralucitoare sărbătoare?
Și ce ne pasă nouă de lumea-ntunecată care zilnic moare
De neiubire,egoism și ură,
Ori cea care pe Dumnezeu îl gonește și alungă?
Noi doar ținându-ne de mână,
Ne-am declarat iubire veșnică, nemuritoare,
Iubindu-ne clipă de clipă, zilnic
Lună de lună, ani în șir, decenii multe,
Cu Harul Domnului în frunte!
Și ce-i iubirea cea nebună
De-i plimbă pe îndrăgostiți până pe Lună,
Și mai departe în Univers dacă e cazul..
Amorul este cel care singuratatea o alungă,
Tristețea o îndepărtează dar și necazul!
Iubito, nu e iubirea noastră Carnavalul?
Dar nu acela cu samba ori alegoricele care,
Cu dansatoare aproape dezbrăcate,goale și mii de privitori veniți din lumea largă....
Iubirea noastră este sacră sărbătoare,
A ta cu mine,fără gălagiosul public și plin de zarvă colorat spectacol,
Noi doi îmbrățișați sau doar ținându-ne de mână!
(21 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Iubire ciobita
Tu, iubire ciobita, mă ții în lanțurile tale,
Îmi sufoci visurile sau poate le dai aripi..
Mi-e bine, dar dincolo de castel e raza de soare pe care nu o vad...
Tu, iubire ciobita, ești nisipul auriu
Ce n-a cunoscut magia valului,
Ești chitara fără corzi,
Bărcuță fără vâsle,
Fluture fara aripi,
Ești drog ce mă împiedică să văd lumina visului împlinit...
Sărutul criptic
„Sinele“ sunt „Eu“;
„noi“ provine din „Sine“.
Nu mă cunosc atât de bine precum
cred eu că mă cunosc,
dar tu ești cel care mă cunoști
cel mai bine dintre toți.
Tot ce știu eu despre mine însămi este că
sunt mai valoroasă decât
această inteligență kinestezică,
care ne învăluie pe amândoi și
aparține acestui lanț imens de
ființe umane formând un colos.
Eu sunt cu mult mai presus decât
această inteligență, doar atunci când
ea se blochează între logică și conștiință.
Această conștiință este, uneori,
atât de limitată încât,
atunci când îi ceri prea multe,
începe să se spargă și să se scurgă.
Spre deosebire de tine,
eu sunt o realistă, pentru că
tu ești încă un adormit în această lume
ce aparține vegherii și realității.
Încă mai simt sărutul tău criptic
ca pe o manifestare metafizică
având scopul de a-ți satisface niște dorințe și
de a-ți împlini dragostea.
Poate că acest sărut înseamnă doar pasiune sau,
pur și simplu, doar magnetism,
sau poate că nu este nimic altceva
decât o alunecare a limbii.
Nu știu, dar știu că, în vise,
tu vii să mă săruți. Apoi, chiar mă săruți.
Simt dorința ta de a fi fericit într-o lume pacifistă.
Emoția asta dă glasului tău un ton feminin.
Tu ești unic în univers.
Unu, uneori, înseamnă întreg;
„sinele“ sunt „eu“;
„noi“ provine din „Sine“.
Poezie de Marieta Maglas
Aceasta poezie este publicata in OPA.
Lacrima de dor
O frunza suflata de vint
Cazuta usor la pamint
De tine calcata,uitata
In singuratate lasata.
O raza:
O raza de soare
Un semn ce doare
Ce suflet nu are.
Un suflet:
Un suflet ce minte
Un suflet fara viitor
O lacrima:
O lacrima fierbinte
O lacrima de dor.
O lacrima pe fata mea
Lasata de-un suflet pustiu
Lasata de inima ta
Uitata de ea.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Sărbătoarea iubirii noastre
Nu e iubirea stralucitoare sărbătoare?
Și ce ne pasă nouă de lumea-ntunecată care zilnic moare
De neiubire,egoism și ură,
Ori cea care pe Dumnezeu îl gonește și alungă?
Noi doar ținându-ne de mână,
Ne-am declarat iubire veșnică, nemuritoare,
Iubindu-ne clipă de clipă, zilnic
Lună de lună, ani în șir, decenii multe,
Cu Harul Domnului în frunte!
Și ce-i iubirea cea nebună
De-i plimbă pe îndrăgostiți până pe Lună,
Și mai departe în Univers dacă e cazul..
Amorul este cel care singuratatea o alungă,
Tristețea o îndepărtează dar și necazul!
Iubito, nu e iubirea noastră Carnavalul?
Dar nu acela cu samba ori alegoricele care,
Cu dansatoare aproape dezbrăcate,goale și mii de privitori veniți din lumea largă....
Iubirea noastră este sacră sărbătoare,
A ta cu mine,fără gălagiosul public și plin de zarvă colorat spectacol,
Noi doi îmbrățișați sau doar ținându-ne de mână!
(21 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Iubire ciobita
Tu, iubire ciobita, mă ții în lanțurile tale,
Îmi sufoci visurile sau poate le dai aripi..
Mi-e bine, dar dincolo de castel e raza de soare pe care nu o vad...
Tu, iubire ciobita, ești nisipul auriu
Ce n-a cunoscut magia valului,
Ești chitara fără corzi,
Bărcuță fără vâsle,
Fluture fara aripi,
Ești drog ce mă împiedică să văd lumina visului împlinit...
Sărutul criptic
„Sinele“ sunt „Eu“;
„noi“ provine din „Sine“.
Nu mă cunosc atât de bine precum
cred eu că mă cunosc,
dar tu ești cel care mă cunoști
cel mai bine dintre toți.
Tot ce știu eu despre mine însămi este că
sunt mai valoroasă decât
această inteligență kinestezică,
care ne învăluie pe amândoi și
aparține acestui lanț imens de
ființe umane formând un colos.
Eu sunt cu mult mai presus decât
această inteligență, doar atunci când
ea se blochează între logică și conștiință.
Această conștiință este, uneori,
atât de limitată încât,
atunci când îi ceri prea multe,
începe să se spargă și să se scurgă.
Spre deosebire de tine,
eu sunt o realistă, pentru că
tu ești încă un adormit în această lume
ce aparține vegherii și realității.
Încă mai simt sărutul tău criptic
ca pe o manifestare metafizică
având scopul de a-ți satisface niște dorințe și
de a-ți împlini dragostea.
Poate că acest sărut înseamnă doar pasiune sau,
pur și simplu, doar magnetism,
sau poate că nu este nimic altceva
decât o alunecare a limbii.
Nu știu, dar știu că, în vise,
tu vii să mă săruți. Apoi, chiar mă săruți.
Simt dorința ta de a fi fericit într-o lume pacifistă.
Emoția asta dă glasului tău un ton feminin.
Tu ești unic în univers.
Unu, uneori, înseamnă întreg;
„sinele“ sunt „eu“;
„noi“ provine din „Sine“.
Poezie de Marieta Maglas
Aceasta poezie este publicata in OPA.
Lacrima de dor
O frunza suflata de vint
Cazuta usor la pamint
De tine calcata,uitata
In singuratate lasata.
O raza:
O raza de soare
Un semn ce doare
Ce suflet nu are.
Un suflet:
Un suflet ce minte
Un suflet fara viitor
O lacrima:
O lacrima fierbinte
O lacrima de dor.
O lacrima pe fata mea
Lasata de-un suflet pustiu
Lasata de inima ta
Uitata de ea.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Other poems by the author
Ploua din Cer
Ploua din Cer
Ploua din Cer cu stropi înmiresmați,
Cat de frumos miroase ploaia -n seri de vara
Iar eu, cu gandul tot la tine,
Insir cuvinte pe o foaie de hartie,
A nu stiu cata oara…
Cat de frumos se-astern picuri de ploaie
Pe frunzele si florile de verde sănătos,
Cat de duios adie gândul meu spre tine
Atent , sa nu-mi șteargă sărutul
De pe ale sale aripi fine…
Cat de frumos sopteste ploaia asta seara,
Tot despre tine si ale tale carismatice culori,
Iar eu ascult atent Dulcele-i cantec
Si nu mai stiu daca -i visare
Caci fiecare vers e un buchet de flori…
Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Vaza mea de lut
Vaza mea de lut
Ofilite, ca florile ce se sting in vaza de pe masa,
asa-mi sunt clipele
In apa ce devine de - o culoare nămoloasă .
Fara de apa sau de aer proaspat,
Ma ofilesc in vaza mea de lut.
M am ridicat de-atatea ori din negru
Dar pentru ce sa ma mai lupt?
Cand timpul s a oprit cu totul
De cand ultima oara te am văzut…
Ce rost mai au si zilele , si florile?
Cand eu ma sting in vaza mea de lut.
M am saturat sa mai mai lupt cu mine,
Si in genunchi mereu sa cad plângând
De cate ori imi amintesc de tine,
Raman fara puteri la fiecare gand
Ca nu esti langa mine
Nici azi, nici maine si nicicand!
Au trecut ani fara sa te fi văzut…
Au trecut ani si peste mine
Si peste vaza mea de lut!
Negru Pamant
Negru pamant eu am in suflet
Cu foc si fum înecăcios
Ma uit si tac, imi spirijin putred
De gaica Cerului duios
Un suflu trist si singuratic
Fara de sete sau de vis
Si-n al vietii tremur sadic
Am fost si sunt,
Dar azi, si răsăritul meu s a stins
Negru pamant.
Negru pamant voi fi la randu mi
Cand toate-n loc se vor opri
Si inima si stele cazatoare
Iar apa- n mari nu va mai fi,
Nici lacrimi pe obrajii tristi
Nici mute strigate pierdute
Azi aruncate in simtiri
Sa se adune multe , multe
In negre amintiri.
Negru pamant gandesc adesea
Ce - n urma -n lume am lasat.
Un trist suspin , si o ploaie rece
Ce-azi pe mine ele cad
Negru pamant pe pleoape-mi greu
Rasuna tipete pierdute
Se pierd usor de Dumnezeu
Pasind in fulgerele mute
Astazi In urma v am lasat.
Tu te-ai uitat in ochii mei
Tu te-ai uitat in ochii mei
Deci stii cu siguranta ce-ascund ei,
Cat oft ca nu te am , macar o clipa
Caci fiecare zi ce trece e-o ripisa…
Tu te-ai uitat in ochii mei si -ai stat
Si -am inteles atunci ce-mi este dat,
Sa te tanjesc desi nu pot sa fac nimic,
Sa te visez, sa te sarut, sa te ating…
Tu te ai uitat in ochii mei si ai zis cu ei
Ca intr un vis, ca vrei
Si -am inteles ,
dar ce folos cand timpul strica?
Ma -ntreb de ce asa mereu
Cad mult, fara sa vreau , in fluturi
Ce snoaba inima sa am
Sau doar o fi pt a scrie randuri?
Tu te-ai uitat in ochii mei
Tu te-ai uitat in ochii mei
Deci stii cu siguranta ce-ascund ei,
Cat oft ca nu te am , macar o clipa
Caci fiecare zi ce trece e-o ripisa…
Tu te-ai uitat in ochii mei si -ai stat
Si -am inteles atunci ce-mi este dat,
Sa te tanjesc desi nu pot sa fac nimic,
Sa te visez, sa te sarut, sa te ating…
Tu te ai uitat in ochii mei si ai zis cu ei
Ca intr un vis, ca vrei
Si -am inteles ,
dar ce folos cand timpul strica?
Ma -ntreb de ce asa mereu
Cad mult, fara sa vreau , in fluturi
Ce snoaba inima sa am
Sau doar o fi pt a scrie randuri?
Ploua din Cer
Ploua din Cer
Ploua din Cer cu stropi înmiresmați,
Cat de frumos miroase ploaia -n seri de vara
Iar eu, cu gandul tot la tine,
Insir cuvinte pe o foaie de hartie,
A nu stiu cata oara…
Cat de frumos se-astern picuri de ploaie
Pe frunzele si florile de verde sănătos,
Cat de duios adie gândul meu spre tine
Atent , sa nu-mi șteargă sărutul
De pe ale sale aripi fine…
Cat de frumos sopteste ploaia asta seara,
Tot despre tine si ale tale carismatice culori,
Iar eu ascult atent Dulcele-i cantec
Si nu mai stiu daca -i visare
Caci fiecare vers e un buchet de flori…
Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Vaza mea de lut
Vaza mea de lut
Ofilite, ca florile ce se sting in vaza de pe masa,
asa-mi sunt clipele
In apa ce devine de - o culoare nămoloasă .
Fara de apa sau de aer proaspat,
Ma ofilesc in vaza mea de lut.
M am ridicat de-atatea ori din negru
Dar pentru ce sa ma mai lupt?
Cand timpul s a oprit cu totul
De cand ultima oara te am văzut…
Ce rost mai au si zilele , si florile?
Cand eu ma sting in vaza mea de lut.
M am saturat sa mai mai lupt cu mine,
Si in genunchi mereu sa cad plângând
De cate ori imi amintesc de tine,
Raman fara puteri la fiecare gand
Ca nu esti langa mine
Nici azi, nici maine si nicicand!
Au trecut ani fara sa te fi văzut…
Au trecut ani si peste mine
Si peste vaza mea de lut!
Negru Pamant
Negru pamant eu am in suflet
Cu foc si fum înecăcios
Ma uit si tac, imi spirijin putred
De gaica Cerului duios
Un suflu trist si singuratic
Fara de sete sau de vis
Si-n al vietii tremur sadic
Am fost si sunt,
Dar azi, si răsăritul meu s a stins
Negru pamant.
Negru pamant voi fi la randu mi
Cand toate-n loc se vor opri
Si inima si stele cazatoare
Iar apa- n mari nu va mai fi,
Nici lacrimi pe obrajii tristi
Nici mute strigate pierdute
Azi aruncate in simtiri
Sa se adune multe , multe
In negre amintiri.
Negru pamant gandesc adesea
Ce - n urma -n lume am lasat.
Un trist suspin , si o ploaie rece
Ce-azi pe mine ele cad
Negru pamant pe pleoape-mi greu
Rasuna tipete pierdute
Se pierd usor de Dumnezeu
Pasind in fulgerele mute
Astazi In urma v am lasat.
Tu te-ai uitat in ochii mei
Tu te-ai uitat in ochii mei
Deci stii cu siguranta ce-ascund ei,
Cat oft ca nu te am , macar o clipa
Caci fiecare zi ce trece e-o ripisa…
Tu te-ai uitat in ochii mei si -ai stat
Si -am inteles atunci ce-mi este dat,
Sa te tanjesc desi nu pot sa fac nimic,
Sa te visez, sa te sarut, sa te ating…
Tu te ai uitat in ochii mei si ai zis cu ei
Ca intr un vis, ca vrei
Si -am inteles ,
dar ce folos cand timpul strica?
Ma -ntreb de ce asa mereu
Cad mult, fara sa vreau , in fluturi
Ce snoaba inima sa am
Sau doar o fi pt a scrie randuri?
Tu te-ai uitat in ochii mei
Tu te-ai uitat in ochii mei
Deci stii cu siguranta ce-ascund ei,
Cat oft ca nu te am , macar o clipa
Caci fiecare zi ce trece e-o ripisa…
Tu te-ai uitat in ochii mei si -ai stat
Si -am inteles atunci ce-mi este dat,
Sa te tanjesc desi nu pot sa fac nimic,
Sa te visez, sa te sarut, sa te ating…
Tu te ai uitat in ochii mei si ai zis cu ei
Ca intr un vis, ca vrei
Si -am inteles ,
dar ce folos cand timpul strica?
Ma -ntreb de ce asa mereu
Cad mult, fara sa vreau , in fluturi
Ce snoaba inima sa am
Sau doar o fi pt a scrie randuri?