Lună plină
Luna stă să nască,
Și urlă la lup,
Moașa-i pământească,
Însă n-are trup.
Soarele-i poznașul,
Ce-a produs pricina,
Se ascunde lașul,
Ca să-i uite vina.
Roșie, pustie,
Stă tristă și plânge,
Parcă-i o stafie,
Înmuiată-n sânge.
Mâine în zori de zi,
Spune un oracol,
Ea va zămisli,
Un mare miracol.
Soare nu va fi,
Nici Lună completă,
Ci ne vom trezi,
C-un pui de cometă.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 14 februarie
Vizualizări: 110
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Strămoșii
Poem: Valuri o mie
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Îngheață islandeză în franceză
Poem: Destin!
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Pace pentru țara mea!
Poem: Fluturii de Elena Farago în suedeză
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin