Autorul Adriana Tidor

Total 8 creaţii
Inregistrat pe 3 iulie 2023
Toamna - 652 vizualizări
Când tu... - 665 vizualizări
Mi-e dor - 699 vizualizări
Dorul - 671 vizualizări
Sărutul - 752 vizualizări
Cine oare? - 704 vizualizări
Dramă pe Sena - 681 vizualizări
Seara - 1026 vizualizări
Creaţii aleatorii :)
Pentru tata
Au trecut zile, saptamani,
Si in curand vor trece ani
De cand durerea grea m-apasa
Dorul de tine, tati, greu se lasa.
Mi-e tare dor de acele zile, tata
Cand dupa un drum lung, la tine ajungeam,
Pe pieptul tau capul mi-l asezam.
Ma mangaiai si dulce imi spuneai “ fetita tatii, draga tatii fata “.
O boala grea a vrut sa ne desparta,
Nu am putut in calea ei sa stau,
Am incercat, am sperat sa se poata
Macar cateva zile de la mine sa-ti dau.
Erai atat de trist la ultima intalnire,
Stiai cu siguranta ca va fi ultima.
Dar nu voiai sa mori, erai altfel de fire
Si nici eu nu credeam ca se va intampla.
Imaginea pe care nicicand n-o voi uita,
Cand priveai peste poarta masina ce pleca.
Cu ochii plini de lacrimi priveam in urma eu,
Simteam lacrimile tale si sufletul tau greu.
Si de atunci stiu bine ca tu ne-ai asteptat
In fiecare sambata frumos te-ai aranjat,
Dar “ draga tatii fata” poarta n-a mai deschis
Si singur, trist si singur sufletul ti-ai inchis.
Tot intr-o zi de sambata la tine am ajuns,
Dar nu ma asteptai taticule … te-ai dus.
Am pus capul pe pieptul tau, dar nu m-ai mangaiat,
Nici cu o vorba dulce nu m-ai mai alintat.
Printre lacrimi te rog tati,
De ti-am gresit, sa ma ierti.
Sa veghezi asupra noastra
Si in cer sa ne astepti.
Vei fii tot timpul cu mine,
Si-n sufletul si-n gandul meu,
Voi trai mereu cu dorinta,
Speranta de-a ne revedea … intr-o sambata … candva.
Vom rămâne
Vom cuprinde munți și ape,
Tu ai vrut așa,
Vom rămâne printre șoapte,
Căci doar asta ne liniștea..
Vom pleca diferit,
Eu pe veac.. tu cu altu’
Vom fii ca doi străini,
Eu prin nori, tu prin leacuri..
Vom săpa amintiri frumoase,
Doar că tu, le vei îneca..
Vom rămâne doi oameni,
Ce cândva.. ei se iubeau…
Vom învăța din greșeli,
Iar eu le voi asculta..
Vom zburda printre stele,
Dar tu vei fi, doar a ta..
Vom cunoaște lume nouă,
Dar eu voi fi lumea…
Vom rămâne printre șoapte,
Dar eu cu gându la moarte..
Vom călători prin vise,
Doar că tu prin ale mele..
Vom muri într-un sfârșit,
Doar că tu mă vei vizita..
Vom avea timpul,
Doar că timpu’ nu constă-n durere..
Vom vedea cum va fi,
Printre șoapte printre nori,
Printre rugăciuni uitate,
Printre lacrimi de flori..
Vom uita unu de altu,
Fără răbdare multă,
Cu oglinzi de arginti..
Îmi cântă ceasu.. tic tac..
Eu sunt mort.. iar tu ești vie,
Și prin străini ne vom abate..
Vom cânta la răsărit,
Dar tu vei privi spre cer..
Vom fi împreună când vin…
Tu să vii, să vin spre tine,
Să uit timpu’ ce l-ai purtat cu mine..
Vom ajunge la răscruce..
Printre garduri, printre grati..
Printre stele cele uitate,
Printre lacrimi din trup..
Vom avea sentimente,
Doar că curge din suflet,
Curge..curge.. încet pe obraji,
Curge lacrimi frământe..
Vom vedea vitorul,
Tu cu altul eu cu tine..
Vom străluci printre ecouri..
Printre șoapte adormite..
Printre strigăte de ajutor,
Printre durere răzbunată,
Printre morți și printre vii,
Tu să-mi vii la cavou cu altu’..
Vom recita împreună gânduri,
Gânduri bune.. gânduri rele..
Îți culeg un zâmbet,
să te mai pot vedea prin vise,
Prin răsăritul cel frumos,
Prin odaie de bucurie,
De prin nămeți și câmpi,
De prin zori de prin văi..
De prin soarta de eliberare pierdută..
Vom rămâne doi străini,
Pe veac și pe veci..
Tu să-mi vii să adormiți.
cu răsunul tău descântec.
Bârfitorul
Să judeci ale mele fapte...
Greșit-am, oare, cu ceva
De toci aşa mărunt, mărunt,
Cam tot ce e în viaţa mea?
Întoarce-ţi faţa către tine,
Doreşte-ţi să te schimbi cumva!
Aşa, poate, mă uiţi pe mine
Şi faci ceva cu viaţa ta.
Nu plânge altul pentru tine
Şi nici nu vrea durerea ta.
De ce te-ar mai durea pe tine
Durerea surdă a altcuiva?
Trăieşte-ţi viaţa cum o ştii
Nu critica şi nici huli,
Doar uită-te la umbra ta
Şi, poate, vezi ce om devii.
Poveste de dragoste
Asa cum luna straluceste in apele libezi ale oceanelor
Iar stelele ne bucura cu stralucirea lor in fiecare noapte iar frumusetea lor este de nedescris!
Asa esti tu in inima mea frumusetea si sistralucirea ta este de nedescris iar dragostea mea pentru tine creste din ce in ce mai mult,
Infiecare noapte cand privesc luna si stelele ma aduce tot mai aproape de tine ,defiecare data cand luna cu splendoarea ei bate in geamul meu o privesc si stiu ca este trimisa de tine sa ma veghieze ,asa ca in seara asta privesc cerul instelat si astept sa rarsare luna si am sa o rog sa vina la tine sa te pazeasca si sa spuna din partea mea ,
Te iubiesc micuta mea raza de primvara te astept sa vi si sa te impratisez puternic iar noaptea cand suntem amandoi in pat si luna va veni in vizita si ne va vedea inpreuna va lumina din ce in ce mai tare pentru ca insfarsit nea vazut inpreuna asa cum soarele si luna au fost despartite din cauza dragostei lor una cu alta,
Si se intalesc o data pe an formand eclipsa iar dragostea lor uimeste o intreaca plneta, asa suntem noi acum dar diferenta intre luna soare si noi este ca noi cand vom fi impreuna vom fi de nedespartiti si ne vom iubi neincetat iar dragostea noastra va uimii nu doar o planta si o intreaga galaxie.
Dragostea noastra va dainui peste toate galaxiile chiar si tote planetele din univers va fi uimit de dragostea si iubirea noastra
Vie fantomă
Abis , un rol de mult împachetat
In aur și mărgele
Un sentiment îngreunat
De uscat si de rele
Nu apa și îngerul blând
Nu calul și omul de rând
Nu vorbele promițând
Ci, iubitul nostru gând
Conștiința-i ca o vie fantomă
N-au destule haruri mari
Tot orașul intr-o comă
Trece praful peste ani.
Să ne amintim o vorbă
Pusă sus, in loc select
Impusă precum o normă
Închis intr-un cub discret
Păr întins ... ca un ecuator pe hartă
Figură modelată , un meșteșug , o artă
Un nor și prima plată
Pentru bărbat : “ o fată”
O fată , crește , una piere
Născut chiar din durere
Un pelin , un altul miere
Care drepturile cere ...
Ochi cu formă și culoare
Riduri nu, e doar o floare
Piele meschină , egoistă
Din nou arta este artistă.
Gropița templului modern
Rădăcina din etern
Chip sculptat după infern
Astăzi fără dor patern
Spirit liber , vremuri duse
Cauze de mult apuse
Frunze scurte și pătrunse
De ploi multe , lungi și plânse
Șase astre se îmbină
S-o descrie pe regină
Păr cu cifre presărat
Firul sumbru numărat
FRAGILĂ făptură domoală
Care acoperă c-o boală
Destainuie groapa de smoală
Mormăie câte-o vocală.
Secunde de realitate
Suntem nebuni în această lume închisă,
Unde părerea diferită de alții e interzisă
Uităm să mai vorbim, cuvintele ne sunt străine,
Unde dragostea celuilalt cu greu se obține
Alergăm după nimic, și tot mai mult pierdem,
Timpul ne fuge, dar nu-l înțelegem
Bunica ne-a spus că timpul ne va salva,
Dar noi rămânem cu cârpa pe frunte, fără altceva
Mă-ta spune că „nu-i așa, dar noi știm”
Că orice lucru „bun” pe care-l facem îl plătim
Viața se rupe în fâșii de promisiuni
Și așteptăm mereu să se întâmple minuni
Patria noastră e fără valoare,
O luptă pierdută, fără onoare,
Înjurăm în ploaie, cu o voce disperată
Cristalul se sparge, dar nu știm cum și ce ne arată,
Scara fericirii se ridică, dar e mult prea înaltă,
Și sperăm să găsim ce căutăm în lumea cealaltă
Aleargă-n zadar speranța ce nu se salvează
Și când nu primim ce vrem ne enervează
Căutăm libertatea, dar nu știm cum s-o prindem,
Scânteia din noi se stinge și nu știm s-o aprindem
Fără prieteni, fără iubire, fără speranță,
Chestia asta ne ucide în fiecare dimineață.
Am dat de la mine, dar niciodată n-am primit,
Părinții ne-au bătut , dar nu s-a simțit
Prietenii ne spun „frate e doar un joc”
Dar viața te-nvață când ești în prag de noroc,
Că nu vrem să ne plecăm, dar totuși cădem
Când corupția ne sună îndată răspundem
M-am lovit de prostia ce ne-o tot spun
Și calc în picioare tot ce găsesc ca un nebun
Pentru tata
Au trecut zile, saptamani,
Si in curand vor trece ani
De cand durerea grea m-apasa
Dorul de tine, tati, greu se lasa.
Mi-e tare dor de acele zile, tata
Cand dupa un drum lung, la tine ajungeam,
Pe pieptul tau capul mi-l asezam.
Ma mangaiai si dulce imi spuneai “ fetita tatii, draga tatii fata “.
O boala grea a vrut sa ne desparta,
Nu am putut in calea ei sa stau,
Am incercat, am sperat sa se poata
Macar cateva zile de la mine sa-ti dau.
Erai atat de trist la ultima intalnire,
Stiai cu siguranta ca va fi ultima.
Dar nu voiai sa mori, erai altfel de fire
Si nici eu nu credeam ca se va intampla.
Imaginea pe care nicicand n-o voi uita,
Cand priveai peste poarta masina ce pleca.
Cu ochii plini de lacrimi priveam in urma eu,
Simteam lacrimile tale si sufletul tau greu.
Si de atunci stiu bine ca tu ne-ai asteptat
In fiecare sambata frumos te-ai aranjat,
Dar “ draga tatii fata” poarta n-a mai deschis
Si singur, trist si singur sufletul ti-ai inchis.
Tot intr-o zi de sambata la tine am ajuns,
Dar nu ma asteptai taticule … te-ai dus.
Am pus capul pe pieptul tau, dar nu m-ai mangaiat,
Nici cu o vorba dulce nu m-ai mai alintat.
Printre lacrimi te rog tati,
De ti-am gresit, sa ma ierti.
Sa veghezi asupra noastra
Si in cer sa ne astepti.
Vei fii tot timpul cu mine,
Si-n sufletul si-n gandul meu,
Voi trai mereu cu dorinta,
Speranta de-a ne revedea … intr-o sambata … candva.
Vom rămâne
Vom cuprinde munți și ape,
Tu ai vrut așa,
Vom rămâne printre șoapte,
Căci doar asta ne liniștea..
Vom pleca diferit,
Eu pe veac.. tu cu altu’
Vom fii ca doi străini,
Eu prin nori, tu prin leacuri..
Vom săpa amintiri frumoase,
Doar că tu, le vei îneca..
Vom rămâne doi oameni,
Ce cândva.. ei se iubeau…
Vom învăța din greșeli,
Iar eu le voi asculta..
Vom zburda printre stele,
Dar tu vei fi, doar a ta..
Vom cunoaște lume nouă,
Dar eu voi fi lumea…
Vom rămâne printre șoapte,
Dar eu cu gându la moarte..
Vom călători prin vise,
Doar că tu prin ale mele..
Vom muri într-un sfârșit,
Doar că tu mă vei vizita..
Vom avea timpul,
Doar că timpu’ nu constă-n durere..
Vom vedea cum va fi,
Printre șoapte printre nori,
Printre rugăciuni uitate,
Printre lacrimi de flori..
Vom uita unu de altu,
Fără răbdare multă,
Cu oglinzi de arginti..
Îmi cântă ceasu.. tic tac..
Eu sunt mort.. iar tu ești vie,
Și prin străini ne vom abate..
Vom cânta la răsărit,
Dar tu vei privi spre cer..
Vom fi împreună când vin…
Tu să vii, să vin spre tine,
Să uit timpu’ ce l-ai purtat cu mine..
Vom ajunge la răscruce..
Printre garduri, printre grati..
Printre stele cele uitate,
Printre lacrimi din trup..
Vom avea sentimente,
Doar că curge din suflet,
Curge..curge.. încet pe obraji,
Curge lacrimi frământe..
Vom vedea vitorul,
Tu cu altul eu cu tine..
Vom străluci printre ecouri..
Printre șoapte adormite..
Printre strigăte de ajutor,
Printre durere răzbunată,
Printre morți și printre vii,
Tu să-mi vii la cavou cu altu’..
Vom recita împreună gânduri,
Gânduri bune.. gânduri rele..
Îți culeg un zâmbet,
să te mai pot vedea prin vise,
Prin răsăritul cel frumos,
Prin odaie de bucurie,
De prin nămeți și câmpi,
De prin zori de prin văi..
De prin soarta de eliberare pierdută..
Vom rămâne doi străini,
Pe veac și pe veci..
Tu să-mi vii să adormiți.
cu răsunul tău descântec.
Bârfitorul
Să judeci ale mele fapte...
Greșit-am, oare, cu ceva
De toci aşa mărunt, mărunt,
Cam tot ce e în viaţa mea?
Întoarce-ţi faţa către tine,
Doreşte-ţi să te schimbi cumva!
Aşa, poate, mă uiţi pe mine
Şi faci ceva cu viaţa ta.
Nu plânge altul pentru tine
Şi nici nu vrea durerea ta.
De ce te-ar mai durea pe tine
Durerea surdă a altcuiva?
Trăieşte-ţi viaţa cum o ştii
Nu critica şi nici huli,
Doar uită-te la umbra ta
Şi, poate, vezi ce om devii.
Poveste de dragoste
Asa cum luna straluceste in apele libezi ale oceanelor
Iar stelele ne bucura cu stralucirea lor in fiecare noapte iar frumusetea lor este de nedescris!
Asa esti tu in inima mea frumusetea si sistralucirea ta este de nedescris iar dragostea mea pentru tine creste din ce in ce mai mult,
Infiecare noapte cand privesc luna si stelele ma aduce tot mai aproape de tine ,defiecare data cand luna cu splendoarea ei bate in geamul meu o privesc si stiu ca este trimisa de tine sa ma veghieze ,asa ca in seara asta privesc cerul instelat si astept sa rarsare luna si am sa o rog sa vina la tine sa te pazeasca si sa spuna din partea mea ,
Te iubiesc micuta mea raza de primvara te astept sa vi si sa te impratisez puternic iar noaptea cand suntem amandoi in pat si luna va veni in vizita si ne va vedea inpreuna va lumina din ce in ce mai tare pentru ca insfarsit nea vazut inpreuna asa cum soarele si luna au fost despartite din cauza dragostei lor una cu alta,
Si se intalesc o data pe an formand eclipsa iar dragostea lor uimeste o intreaca plneta, asa suntem noi acum dar diferenta intre luna soare si noi este ca noi cand vom fi impreuna vom fi de nedespartiti si ne vom iubi neincetat iar dragostea noastra va uimii nu doar o planta si o intreaga galaxie.
Dragostea noastra va dainui peste toate galaxiile chiar si tote planetele din univers va fi uimit de dragostea si iubirea noastra
Vie fantomă
Abis , un rol de mult împachetat
In aur și mărgele
Un sentiment îngreunat
De uscat si de rele
Nu apa și îngerul blând
Nu calul și omul de rând
Nu vorbele promițând
Ci, iubitul nostru gând
Conștiința-i ca o vie fantomă
N-au destule haruri mari
Tot orașul intr-o comă
Trece praful peste ani.
Să ne amintim o vorbă
Pusă sus, in loc select
Impusă precum o normă
Închis intr-un cub discret
Păr întins ... ca un ecuator pe hartă
Figură modelată , un meșteșug , o artă
Un nor și prima plată
Pentru bărbat : “ o fată”
O fată , crește , una piere
Născut chiar din durere
Un pelin , un altul miere
Care drepturile cere ...
Ochi cu formă și culoare
Riduri nu, e doar o floare
Piele meschină , egoistă
Din nou arta este artistă.
Gropița templului modern
Rădăcina din etern
Chip sculptat după infern
Astăzi fără dor patern
Spirit liber , vremuri duse
Cauze de mult apuse
Frunze scurte și pătrunse
De ploi multe , lungi și plânse
Șase astre se îmbină
S-o descrie pe regină
Păr cu cifre presărat
Firul sumbru numărat
FRAGILĂ făptură domoală
Care acoperă c-o boală
Destainuie groapa de smoală
Mormăie câte-o vocală.
Secunde de realitate
Suntem nebuni în această lume închisă,
Unde părerea diferită de alții e interzisă
Uităm să mai vorbim, cuvintele ne sunt străine,
Unde dragostea celuilalt cu greu se obține
Alergăm după nimic, și tot mai mult pierdem,
Timpul ne fuge, dar nu-l înțelegem
Bunica ne-a spus că timpul ne va salva,
Dar noi rămânem cu cârpa pe frunte, fără altceva
Mă-ta spune că „nu-i așa, dar noi știm”
Că orice lucru „bun” pe care-l facem îl plătim
Viața se rupe în fâșii de promisiuni
Și așteptăm mereu să se întâmple minuni
Patria noastră e fără valoare,
O luptă pierdută, fără onoare,
Înjurăm în ploaie, cu o voce disperată
Cristalul se sparge, dar nu știm cum și ce ne arată,
Scara fericirii se ridică, dar e mult prea înaltă,
Și sperăm să găsim ce căutăm în lumea cealaltă
Aleargă-n zadar speranța ce nu se salvează
Și când nu primim ce vrem ne enervează
Căutăm libertatea, dar nu știm cum s-o prindem,
Scânteia din noi se stinge și nu știm s-o aprindem
Fără prieteni, fără iubire, fără speranță,
Chestia asta ne ucide în fiecare dimineață.
Am dat de la mine, dar niciodată n-am primit,
Părinții ne-au bătut , dar nu s-a simțit
Prietenii ne spun „frate e doar un joc”
Dar viața te-nvață când ești în prag de noroc,
Că nu vrem să ne plecăm, dar totuși cădem
Când corupția ne sună îndată răspundem
M-am lovit de prostia ce ne-o tot spun
Și calc în picioare tot ce găsesc ca un nebun