Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: PurSiSimpluEu
#dragoste#speranta
Дата публикации: 13 июня 2024
Просмотры: 419
Стихи из этой категории
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
Iacrimi de iubire
si-mi curg lacrimi pe fata
si nu le pot opri
am inima ranita
ranita foarte rau
iubirea doare tare
dar doare si mai rau
cand stii ca nu o poti opri
durerea o vei intelege
doar cand o vei trai
impotriva iubiri gloantele nau rost
iubirea doare mai tare ca orice glot
Domnul e cu noi !
De câte ori durerea se răzbună ,
Și dările -s mari ,fără de măsură ,
Când în guvern ,minciuna -i suverană
Și sărăcia doare ca o rană ,
Oricâte forțe o să aveți cu voi ,
Un Dumnezeu e în ceruri ,
Și dânsul e cu noi !...
EVUL ACESTA-I BOLNAV
Bolnav e pământul...
Și lumea de acum e bolnavă..
Suntem îngroziți,timpul ne aleargă
Spre marginea lumii deșarte.
Ne fură iubirea de semeni
Ne fură simțirea și mila
Iubirea de vatră.
Descătușate-s urgiile toate
Și flutură flamuri de moarte
Peste evul acesta bolnav.
Miai dă-ne Doamne o oază.
MAGIA IUBIRII
Doar o dată întâmplător ,
Ne-am întânlit privirea
Și de atunci , din clipa aceia ,
Am cunoscut iubirea .
În câți ochi m-am oglindit ,
Cu trecerea prin vreme ,
Nici o privire na știut
Ca tine să mă cheme .
În ochii tăi am deslușit ,
Pentru întâia oară ,
Ce e fiorul dorului ,
Când trupul se înfioară ?
Și dor mi-a fost de-atunci ,
De ochii tăi negri , adânci ,
Și tu ai înțeles izvorul
Dorințelor din ochii mei ...
Mi-ai aprins în suflet
Atâta vâlvătaie ...
Credeam că , dacă ai să pleci ,
De dor , eu am să mor ...
Trebuie să recunosc cât sunt de fericit ,
Că-ci te iubesc - AUZI FEMEIE ? -
Și văd că sunt iubit ...
Și ce va fi la urmă ?
Și mă gândesc când sunt nebun ...
Iubirea de ne moare ,
Ce vom face noi , cu viața noastră ,
Vom mai trăi noi oare ?
Hai să ne păstrăm iubirea ,
S-o ascundem , la nevoie ,
Căci tu esti , pentru mine tot ;
Altar , și mamă și femeie .
Sunt iubiri de multe feluri
Mulți se laudă cu ea ,
Iubirea noastră a fost una ,
Cu alta nu pot compara .
Dor de amor
Caldura corpului tău ma arde,
Dorința creste mai mare,
Mâinile se plimba orbește pe mine
Facandu ma sa stresar.
Inima îmi arde în interior,
Pielea pe exterior,
Duși de val spre marele abis,
Strălucește sudoarea ca oglinda în lumina.
Ne am îndrăgostit unu de altu,
De inima, trup și suflet,
Sufocantul aer nu se lasă,
Un obstacol între noi,
Iar caldura arzătoare.
Ne iubim ca doi nebuni,
Ce demult nu sau văzut!
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
Iacrimi de iubire
si-mi curg lacrimi pe fata
si nu le pot opri
am inima ranita
ranita foarte rau
iubirea doare tare
dar doare si mai rau
cand stii ca nu o poti opri
durerea o vei intelege
doar cand o vei trai
impotriva iubiri gloantele nau rost
iubirea doare mai tare ca orice glot
Domnul e cu noi !
De câte ori durerea se răzbună ,
Și dările -s mari ,fără de măsură ,
Când în guvern ,minciuna -i suverană
Și sărăcia doare ca o rană ,
Oricâte forțe o să aveți cu voi ,
Un Dumnezeu e în ceruri ,
Și dânsul e cu noi !...
EVUL ACESTA-I BOLNAV
Bolnav e pământul...
Și lumea de acum e bolnavă..
Suntem îngroziți,timpul ne aleargă
Spre marginea lumii deșarte.
Ne fură iubirea de semeni
Ne fură simțirea și mila
Iubirea de vatră.
Descătușate-s urgiile toate
Și flutură flamuri de moarte
Peste evul acesta bolnav.
Miai dă-ne Doamne o oază.
MAGIA IUBIRII
Doar o dată întâmplător ,
Ne-am întânlit privirea
Și de atunci , din clipa aceia ,
Am cunoscut iubirea .
În câți ochi m-am oglindit ,
Cu trecerea prin vreme ,
Nici o privire na știut
Ca tine să mă cheme .
În ochii tăi am deslușit ,
Pentru întâia oară ,
Ce e fiorul dorului ,
Când trupul se înfioară ?
Și dor mi-a fost de-atunci ,
De ochii tăi negri , adânci ,
Și tu ai înțeles izvorul
Dorințelor din ochii mei ...
Mi-ai aprins în suflet
Atâta vâlvătaie ...
Credeam că , dacă ai să pleci ,
De dor , eu am să mor ...
Trebuie să recunosc cât sunt de fericit ,
Că-ci te iubesc - AUZI FEMEIE ? -
Și văd că sunt iubit ...
Și ce va fi la urmă ?
Și mă gândesc când sunt nebun ...
Iubirea de ne moare ,
Ce vom face noi , cu viața noastră ,
Vom mai trăi noi oare ?
Hai să ne păstrăm iubirea ,
S-o ascundem , la nevoie ,
Căci tu esti , pentru mine tot ;
Altar , și mamă și femeie .
Sunt iubiri de multe feluri
Mulți se laudă cu ea ,
Iubirea noastră a fost una ,
Cu alta nu pot compara .
Dor de amor
Caldura corpului tău ma arde,
Dorința creste mai mare,
Mâinile se plimba orbește pe mine
Facandu ma sa stresar.
Inima îmi arde în interior,
Pielea pe exterior,
Duși de val spre marele abis,
Strălucește sudoarea ca oglinda în lumina.
Ne am îndrăgostit unu de altu,
De inima, trup și suflet,
Sufocantul aer nu se lasă,
Un obstacol între noi,
Iar caldura arzătoare.
Ne iubim ca doi nebuni,
Ce demult nu sau văzut!
Другие стихотворения автора
SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Început de sfârșit
Te urăsc fiindcă...
m-ai ucis printr-o privire,
ca să mă renasc la o viață de sclavă...
sunt sclava gândurilor
și dorințelor mele,
iar fiecare picătură ce curge prin mine
are chipul tău.
Dar...
mai mult te urăsc pentru că,
iubindu-te, nu pot sa te iubesc.
Deja vu
Totul a început în vis.
Nu te cunoșteam încă.
Dar...
a făcut timpul o pauză
și privirile noastre s-au îmbrățișat
într-o infinitate de emoții.
Poate din altă viață te cunoașteam.
Am descoperit în calmul timid al ochilor tăi
o viață, poate, trăită deja.
O viață în care viața mea
era și viața ta.
... și atunci am știut
că în acea clipă infinită,
pe care timpul a strâns-o sub pleoapele tale,
că inima mea te-a recunoscut.
Retrăire
Ai aruncat în mine cu flăcări
proaspăt aprinse sub pleoapele tale.
Iar eu...
Fără scut și fără arme,
m-am abandonat unui dor
născut înainte
ca eu să fi cunoscut norii
care au picurat oceanele.
Totuși... acum, când timpul
a prăfuit clipele,
te rog,
încătușează umbra acestor gânduri
care fug spre tine!
SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Început de sfârșit
Te urăsc fiindcă...
m-ai ucis printr-o privire,
ca să mă renasc la o viață de sclavă...
sunt sclava gândurilor
și dorințelor mele,
iar fiecare picătură ce curge prin mine
are chipul tău.
Dar...
mai mult te urăsc pentru că,
iubindu-te, nu pot sa te iubesc.
Deja vu
Totul a început în vis.
Nu te cunoșteam încă.
Dar...
a făcut timpul o pauză
și privirile noastre s-au îmbrățișat
într-o infinitate de emoții.
Poate din altă viață te cunoașteam.
Am descoperit în calmul timid al ochilor tăi
o viață, poate, trăită deja.
O viață în care viața mea
era și viața ta.
... și atunci am știut
că în acea clipă infinită,
pe care timpul a strâns-o sub pleoapele tale,
că inima mea te-a recunoscut.
Retrăire
Ai aruncat în mine cu flăcări
proaspăt aprinse sub pleoapele tale.
Iar eu...
Fără scut și fără arme,
m-am abandonat unui dor
născut înainte
ca eu să fi cunoscut norii
care au picurat oceanele.
Totuși... acum, când timpul
a prăfuit clipele,
te rog,
încătușează umbra acestor gânduri
care fug spre tine!