Стихи из этой категории
Îndoiala...
Ce suflet o fi fost, între apă şi lut?
Ce muget anost, peste veacuri ascult.
Ce lumină a pătruns la-nceput în genom?
Ce întuneric i-acum pe pământ, peste om.
Ce cuvânt s-a rostit în vremelnicul haos?
Ce minciuni proslăvesc ei acum in pronaos.
Ce rugi au fost înălţate de sfinţi către cer?
Ce viaţă urâtă şi ce suflet mizer.
Ce om, ce cuvânt, care sfânt legământ?
Ce lumină, ce început, care apă... ce lut?
Ei bine
Ei bine preafrumoaso
Credeai că las eu timpul să se scurgă
Fără să-ți cânt sonet de-amor?
Sau să-ți compun o melodie
Dar nu sosită-n din melodioasă armonie
Ci din nebune versuri ce-mi vin în minte?!
Cum că pe lume nu există frumusețe revarsată
Așa cum izvorăște doar din tine,
Izvor de bunatate îngerească...
Flăcări ce pleacă din blânzi-ți ochi ce prevestesc iubirea Cerească ce nu moare niciodată!
Căci tu ești doar o pace ce suspină bucurie,
Ohhhh preafrumoaso...!
Primește-mă te rog la tine,
În visele ce-mi sunt șoptite,
Și-mi spun că tu ești amorul și iubirea sau mai degrabă Nemurirea!
(20 iunie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Căutând cuvinte
Cât vreau să îți mărturisesc
Ce simt când îmi colinzi prin gând,
Dar când privirea-ți întâlnesc,
De mine vorbele se-ascund.
De-atunci, de când te-am cunoscut,
Îmi tulburi mintea și simțirea
Iar glasu-ți cald când îl ascult,
Nu știu de ce, mă pierd cu firea.
Și, tot de-atunci caut cuvinte,
Ca împletindu-le să-ți spun
Că-n mine doarme-acum fierbinte,
Un foc fantastic și nebun.
Ce mă înnalță-mi dă putere
Și, să găsesc aș vrea, vr-un fel,
Să-mpart cu tine-astă avere,
Să-ți dăruiesc parte din el.
Când rătăceam prin întuneric
Gândind la vremea ce-o să vină,
Cărarea-mi lumină, feeric
O blândă rază de lumină.
Sădind un sâmbur de speranță
Că sunt și zile mai senine
Și, n-am visat, cu siguranță.
De fapt, te-am întâlnit pe tine.
Tu, ca un răsărit de soare,
La viață m-ai trezit din nou
Ș-aș vrea să pot găsi o cale
Să dau răspuns darului tău.
Acum, vreau doar să-ți mulțumesc
C-ai fost o clipă-n calea mea
Ș-ar fi un dar Dumnezeiesc,
Să te păstrez de voi putea.
Poezie
Eşti doar o poezie
Ce sublim sună
Ochii tăi m-au durut,m-au transpus
uitasem de acel dor nebun după tine,
Magia,mâinilor tale ce stiu curbele obrazului meu fin şi cald,
Era totul perfect lăsându-mi amprentă
Pe buzele mele ce ţi-ai găsit meleaguri.
Ne stim pe de rost,nu mai suntem ce am fost.
Trist sună,darr poţi ajunge la mine chit că e pe timp de furtună.
Azi
Azi
Chiar dacă azi...
poate pentru tine, numai însemn nimic,
eu nu te-am uitat...
ai intrat adânc
în zâmbetul,
în lacrima mea.
și adesea când oftez
nu stiu dacă sunt eu sau tu.
sau chiar acum...
când îți scriu,
oare cui îi este dor!
Mie sau ție?
Dar voi răspunde...să te apăr
Asa cum am făcut-o mere
că eu sunt acela
că eu
doar eu.
Другие стихотворения автора
Padurea
În pădurea adâncă și întunecată,
Cu copaci înalți și frunze vânturate,
Păsările cântă în armonie dulce,
Și totul în jur e o minune.
de ALEXANDRU GABRIEL
Despre tine
Frumoși sunt ochii tăi
Mai făcut să mă îndrăgostesc de ei
Voi scrie despre tine
Ca să cunoască lumea ce-i iubire
Vocea ta mă calmează
Deoarece îmi spune că-s în siguranță
Tu ești viața mea
Și-o însoțitoare stea
Chipul tău nicicând nu mă lasă
Iar ieșirile fără tine mă apasă
Și chiar dacă ești departe
Eu te voi iubi de parcă ești aproape
Când voi învăța
Când voi învăța cum să iubesc
Cum viața să o prețuiesc
Când voi ști cum să lucrez cu sentimentele
Și cum pe chipul tău să aduc doar zâmbete
Atunci în genunchi mă voi întoarce
Și pentru a ta iertare orice voi face
Îmi voi da inima doar pentru tine
Numai să legăm ale noastre destine
Dar de nu voi învața ce înseamnă să iubesc
De nu voi vrea să trăiesc
Când voi abandona sentimentele
Și când pe chip îți vor apărea lacrimile
Lasă-mă să mor
Nu-mi oferi ajutor
Nu merit a ta iubire
Ci doar o rece înlocuire
Ce a fost candva...
Si in momentul in care te-am privit
Am simtit.
Am simtit to ce n-am trait,
Acele momete in care trebuia sa fii fericit.
Dar oare ce ne desparte?
Uneori zici ca esti pe marte,
Iar eu stau si citesc acea carte.
Cea care imi dezvaluie cum am ajuns sa o dam parte-n parte.
Nestiind cine este mai dezamagit,
Tu sau gandul meu nestingherit,
Mereu am crezut ca tu esti cel de negasit,
Dar am sfarsit cu un maldar de ganduri napustit.
Schimbarile sunt uneori de nefacut,
Insa trebuie de retinut ca orice amanunt
Este ca painea cu unt,
Greu de vazut, dar important in acel punct.
Esti ca o carte neatinsa.
Neinteresanta pentru cei din jur,
Dar interesant pentru cei din imprejur.
Tu fiind cel pur.
A fost frumos ce a avut loc,
Mai bine sa fi fost decat deloc.
Si sper ca in momentul in care o sa-ti apara chipul meu in minte
Sa-ti zici ca am fost o fata pe cinse...
Cu inima lasata in creatie,
candva iubita ta
Fiori reci
Fiorii reci ai primei iubiri
inca domina privirea
ce, stand fixa este cuprinsa de o umbra deasa
a amimtitilor uitate, a noptilor pierdute
a sperantelor inselate si visuri spulberate
privirea fixa, apasatoare, se inchide incet
in cercuri negre periferice
nu o vede, dar o simte
iubirea cea dulce, ce dorul ei aduce
Treizeci de universuri posibile
dar asta n a fost unul...
intr-unul sigur exista un eu
mai bucuros ca niciunul
Unde esti acum, speranta?
Unde te ascunzi acum, iubire?
Cine te-a amutit, vorba dulce?
Viata mea usor se duce...