Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: T.A.D.
Дата публикации: 11 декабря 2024
Просмотры: 199
Стихи из этой категории
Oglinda ochilor
Luciul stins al ochilor
În care se reflectă,
Ca într-o oglindă perfectă,
Suferința anilor.
În suflet puternic se zbate
Dorința de a fi împlinit.
Fericirea nu-i decât mit
La care spiritul nu mai răzbate.
În minte, un val de gânduri
Dau buzna, năvală,
Și țin sub nicovală
Fruntea-mi cu mii de riduri.
Nici o fărâmă din tine
Nu poți s-o mai lași iar rănită.
Nici aspru de ceruri lovită,
Căci scut ți-e dorința de bine.
O mantie de vise croiești
Cu fir din mosorul vieții,
Cu o nuanță a tinereții,
Și ai forma la care gândești.
Ascunde-mă
Ascunde-mă în vânt să îţi şoptesc cuvânt
Ascunde-mă în gând şi-ai să mă vezi curând
Ascunde-mă în crâng, sădeşte-mă-n pământ
Răsar fără avânt floare de câmp plângând
Ascunde-mă în râu să curgă lung iubire
Topindu-mă încet tot n-am să uit de tine
Ascunde-mă în nori să văd cum ploaia vine
Căzând am să m-ascund în pletele-ţi divine
Ascunde-mă în mare să-nec iubirea toată
Ascunde-mă în piatră s-ajung nisip sub talpă
Ascunde-mă în vatră s-aduc iubire caldă
Topit de ochii tăi ascunde-mă sub pleoapă
Ascundemă-n culoare, prin apă trecând soare
Ascunsă-n mine floare tot sufletul mă doare
De ochii tăi ascuns iubirii nu-i dai cale
Deschide aripi blând și-adu-mi o alinare
Ascunsă-n mine-adânc nu pot să uit de tine
Te rog să nu m-ascunzi pierdut în amintire
La umbra ta umblând fi-mi azi și ieri și mâine
În loc să te ascunzi ascunde-mă la tine
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (ii) // Ze; amintiri; regrete.
Ze, un haiduc în propriul său gând, încă își caută azil.
În mintea sa sunt derulate felutire amintiri.
Scăpând cateva lacrimi, Ze realizează cât este de fragil
Momentele trecute acum sunt doar niște povestiri.
--Ze este sfâșiat de dor--
--Dor pentru Lebe și pentru fostele momente de amor--
Personajul nostru își aduce aminte de Lebe și al ei chip frumos
Se gândește la diferența dintre ce au fost cei doi si ce sunt în prezent
Parcă-i aude glasul blând și își imaginează trupul ei grandios
De ea Ze este cu adevărat dependent.
Lebe și Ze, în trecut, erau extrem de apropiați
Ziua fiecăruia conținea a celuilaltui prezență
Însă circumstanțele lor i-au făcut să devină schimbați
Iar acum Ze este convins că va muri de a Lebei absență.
--Distanța dintre cei doi in continuu crește--
--Ze, cu inima frântă, își imaginează cum al său puls se oprește--
-steinkampf
Am înțeles...
M-am îndoit de-a ta iubire
Crezând că tu nu m-ai iubit.
N-am înțeles schimbata-ți fire
Și cât de mult ai suferit...
Acum, am înțeles a ta iubire
Și sacrificiul tău divin
Prea mare a fost și peste-ți fire,
Cu umilință, eu mă-nclin!
Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022, ora 05:00
Tu,fii!
Fii speranța din ochii mei
Şi liniştea din suflet.
Fii soluția problemei
Când nu mai am cuget.
Fii căldura din inima mea
Și nu permite tristeții să mă doboare,
Căci ea e rece ca o ploaie de cristale,
Pe care să o simt nu aş mai vrea.
Și când totul pare a fi un pustiu
Fii lumina din gândul meu...
Fericită doar cu tine mă știu
A ta iubire e-un permanent imprimeu...
Oglinda ochilor
Luciul stins al ochilor
În care se reflectă,
Ca într-o oglindă perfectă,
Suferința anilor.
În suflet puternic se zbate
Dorința de a fi împlinit.
Fericirea nu-i decât mit
La care spiritul nu mai răzbate.
În minte, un val de gânduri
Dau buzna, năvală,
Și țin sub nicovală
Fruntea-mi cu mii de riduri.
Nici o fărâmă din tine
Nu poți s-o mai lași iar rănită.
Nici aspru de ceruri lovită,
Căci scut ți-e dorința de bine.
O mantie de vise croiești
Cu fir din mosorul vieții,
Cu o nuanță a tinereții,
Și ai forma la care gândești.
Ascunde-mă
Ascunde-mă în vânt să îţi şoptesc cuvânt
Ascunde-mă în gând şi-ai să mă vezi curând
Ascunde-mă în crâng, sădeşte-mă-n pământ
Răsar fără avânt floare de câmp plângând
Ascunde-mă în râu să curgă lung iubire
Topindu-mă încet tot n-am să uit de tine
Ascunde-mă în nori să văd cum ploaia vine
Căzând am să m-ascund în pletele-ţi divine
Ascunde-mă în mare să-nec iubirea toată
Ascunde-mă în piatră s-ajung nisip sub talpă
Ascunde-mă în vatră s-aduc iubire caldă
Topit de ochii tăi ascunde-mă sub pleoapă
Ascundemă-n culoare, prin apă trecând soare
Ascunsă-n mine floare tot sufletul mă doare
De ochii tăi ascuns iubirii nu-i dai cale
Deschide aripi blând și-adu-mi o alinare
Ascunsă-n mine-adânc nu pot să uit de tine
Te rog să nu m-ascunzi pierdut în amintire
La umbra ta umblând fi-mi azi și ieri și mâine
În loc să te ascunzi ascunde-mă la tine
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (ii) // Ze; amintiri; regrete.
Ze, un haiduc în propriul său gând, încă își caută azil.
În mintea sa sunt derulate felutire amintiri.
Scăpând cateva lacrimi, Ze realizează cât este de fragil
Momentele trecute acum sunt doar niște povestiri.
--Ze este sfâșiat de dor--
--Dor pentru Lebe și pentru fostele momente de amor--
Personajul nostru își aduce aminte de Lebe și al ei chip frumos
Se gândește la diferența dintre ce au fost cei doi si ce sunt în prezent
Parcă-i aude glasul blând și își imaginează trupul ei grandios
De ea Ze este cu adevărat dependent.
Lebe și Ze, în trecut, erau extrem de apropiați
Ziua fiecăruia conținea a celuilaltui prezență
Însă circumstanțele lor i-au făcut să devină schimbați
Iar acum Ze este convins că va muri de a Lebei absență.
--Distanța dintre cei doi in continuu crește--
--Ze, cu inima frântă, își imaginează cum al său puls se oprește--
-steinkampf
Am înțeles...
M-am îndoit de-a ta iubire
Crezând că tu nu m-ai iubit.
N-am înțeles schimbata-ți fire
Și cât de mult ai suferit...
Acum, am înțeles a ta iubire
Și sacrificiul tău divin
Prea mare a fost și peste-ți fire,
Cu umilință, eu mă-nclin!
Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022, ora 05:00
Tu,fii!
Fii speranța din ochii mei
Şi liniştea din suflet.
Fii soluția problemei
Când nu mai am cuget.
Fii căldura din inima mea
Și nu permite tristeții să mă doboare,
Căci ea e rece ca o ploaie de cristale,
Pe care să o simt nu aş mai vrea.
Și când totul pare a fi un pustiu
Fii lumina din gândul meu...
Fericită doar cu tine mă știu
A ta iubire e-un permanent imprimeu...
Другие стихотворения автора
GÂNDURI ...
Lungă-i calea ,drumu-i greu,
Nu-l abandona de ai un țel .
De undeva ,se va vedea ,
Luminița din tunel !
CULORILE TOAMNEI
Scăldată în ploaia de culori
Îmi prind un curcubeu în plete,
Mă ascund în ruginiul toamnei
Ca sub o ploaie caldă.
Înfloresc în urmă stropi de lumină
În care sufletul își va usca trupul.
Acum sau poate altă dată
Vom scrie poeme
Și povești de dragoste
Întregului univers.
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
TOAMNĂ DE NOIEMBRIE
În parcuri și pe alei
A ruginit frunza de tei.
Florile-s nedumerite
De brumă acoperite
Ploaia -i rece,parcă doare
Unde-s zilele cu soare?
Unde-s cântăreții dragi?
Goale cuiburi prin copaciț
Tot e trist și înnorat
Soarele le-a abandonat.
Dimineața cade bruma
Tot ce-a fost viu a murit
Va ierna cin nou natura,
Gâzile au adormit
TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
GÂNDURI ...
Lungă-i calea ,drumu-i greu,
Nu-l abandona de ai un țel .
De undeva ,se va vedea ,
Luminița din tunel !
CULORILE TOAMNEI
Scăldată în ploaia de culori
Îmi prind un curcubeu în plete,
Mă ascund în ruginiul toamnei
Ca sub o ploaie caldă.
Înfloresc în urmă stropi de lumină
În care sufletul își va usca trupul.
Acum sau poate altă dată
Vom scrie poeme
Și povești de dragoste
Întregului univers.
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
TOAMNĂ DE NOIEMBRIE
În parcuri și pe alei
A ruginit frunza de tei.
Florile-s nedumerite
De brumă acoperite
Ploaia -i rece,parcă doare
Unde-s zilele cu soare?
Unde-s cântăreții dragi?
Goale cuiburi prin copaciț
Tot e trist și înnorat
Soarele le-a abandonat.
Dimineața cade bruma
Tot ce-a fost viu a murit
Va ierna cin nou natura,
Gâzile au adormit
TRENUL FOAMEI 1947
Lângă stâlp ca o statuie
Împietrită mama tace,
Inima-i încetinește
Și cu mâna semn ne face.
Cu privirea grea cernită
Urmărește buna-mi mamă
Cu ochi duși ce parcă cheamă
Blesteme pentru ursită.
Doar ursita-i vinovată,
Pentru tot ce se întâmplă
Pui luați de lângă mamă
Duși în lumea neștiută.
Puii micuți infricoșați,
Scumpii mei unde plecați?
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.