Nu mă certa,,,

Draga mea,Claudia!

Poate toate lucrurile care se întâmplă în viața mea se întâmplă cu un motiv.
Știu ca toate care s au întâmplat sunt nu mai vina mea.
Dar iubesc faptul ca te am cunoscut și m ai făcut să zâmbesc atât puțin cat a fost pentru ca mă gândeam ca vom fi împreună.
Ești atât de bună la suflet și atât de frumoasă în cat nu mi ajunge să scriu pentru câte calități ai.
Eu știu ca nu ești o fată pentru mine.
Nci eu îi sunt un băiat pentru tine.
Nu am ce să îți ofer ca să pot să te fac fericită.
De fie care dată când intri în încăpere mă faci să mă simt bine și să uit de tot dezastrul din viața mea.
Dar apoi când pleci mă simt cel mai singur om din lume.
Mă uit la tine și te privesc de parcă tu ești singurul meu scop pentru care mai respir și pentru care ar trebui să mulțumesc lu Dumnezeu.
M am schimbat foarte mult.recunosc asta.
Sunt foarte trist de o prioada foarte lungă de timp.
Nu îmi găsesc de lucru și tata este bolnav.
Nu ai idee cat aș putea să dau doar pentru o îmbrățișare de la tine ca să simt ca nu e totu atât de rău pe lume.
Știu ca ești cu cineva care te face fericită și tu îl faci pe el rândul tău.
Iubesc să te văd când razi sau zâmbești chiar dacă nu eu sunt motivul fericirii tale.
Știu ca de multe ori te am deranjat..
Dar eram puțin trist și voiam să vorbesc cu tine ca să pot uita măcar pentru un minut ce se întâmplă în viața mea.
Mă bucur atât de mult ca te am cunoscut și ca am simțit pentru prima oară în viața mea cum e să fi îndrăgostit.
M-ai făcut să realizez ca cel
Mai important lucru în viață este să ai pe cineva care ar plânge dacă tu ai fi trist.
Care ține la tine poate mai
Mult decât la el.
Faptul ca mi am făcut vise și planuri cu tine a fost un gest extrem de copilăros și imatur.
Ca nu voi fi cu tine asta știu ca nu se va întâmpla.
Dar să te iubesc și să mă gândesc la tine din asta nu mă voi opri.

Poate ca am multe regrete în viața mea.
Dar tu ești cel mai mare regret al meu
Regret atât de mult ca nu pot fi destul de bun pentru tine.
Dar vreau să îți mulțumesc!
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat să te privesc în ochii.
Vreau să iti mulțumesc ca ai vorbit cu mine.
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat sa te vad chiar și atunci când te am deranjat.
Iubesc viața asta ciudată care este plină de tine.
Viața asta care a făcut ca visul
Meu să fie să împodobesc un brad de Crăciun cu tine..
Sau să te văd în fiecare dimineața când mă trezesc..
Ciudat ca acel băiat care este cu tine îmi trăiește visurile..
Nu știu dacă în altă viață voi mai da de tine dar totuși sper să am dreptul la o dorință.
O lungă perioadă de timp am simțit ca am fost creat doar să te iubesc.
Erai în capul meu pe timp de zi
Erai în visele mele atunci cand adormeam.
Te am văzut când mă apropiam de tine cum voiai să pleci și simțeam cum mi se frânge inima.
Să vezi cum deranjezi singura persoană care te mai face să zâmbești..
Chiar e ceva ce doare..
Multă lume mi-a spus să te las în pace pentru ca oricum nu sunt bun pentru tine.
Așa ca am încercat să mă angajez ca să mă pot schimba măcar puțin în ochii tăi.
Era extrem de greu acolo dar faptul ca atunci când terminam veneam la tine să îți aduc dulciuri asta mă făcea să uit cat de groaznic era acolo.
Am vrut să plec din prima zi..
Dar știam că trebuie să încerc să mă schimb pentru tine ori cat de greu ar parea..
Am un mare regret ca te am cunoscut prea târziu..
Am încercat să mă schimb în ochii tăi dar cred ca în loc să fac mai
Mult bine am făcut mai mult rău.
Poate ca sunt doar un nimeni care s a îndrăgostit..
Poate ca știam ca nu am nici o șansă de când m am uitat în ochii tăi..
Dar am știut ca o sa încep să te iubesc cu fie care zi care trecea.
Mi aș dori să te părăsesc chiar dacă nu am fost niciodată împreună..dar să ști ca florile pe care eu ți le-am dat au fost din toată inima..
Și nu ți le am dat ca să te impresionez,ți le am dat ca să ști ca mai există cineva care vede cat de frumosa și cat de specială ești.
Iartă mă pentru zilele în care te am privit ca pe ultima floare din grădina mea..
Sunt zile în care te văd și zile care nu știu nimic de tine.
Aș vrea să cred ca a fost doar un vin și de fapt nici măcar nu știu cum te cheamă.

Îmi pare rău pentru deranj..
Ești chiar dacă nu crezi singur lucru care m a făcut să zâmbesc cu adevărat în acești 27 de ani..
Încă odată îmi pare rău pentru deranj..
Dar te iubesc și nu vei afla asta niciodată.
Te iubesc Claudia!
Îți mulțumesc pentru zâmbet..

           Lăsat de izbeliște

           În abisul-ntunecat ,

           Agonia-i boală crunta

           Când incerci să scapi.

            Hoinar si trist 

            Cu păcatele in spate,

             Singur ,tăcut

             Cu gânduri tulburare,

             Privind etern spre nicăieri.

            Fără vreun scop sau datorie,

            Pustiul sufletului meu 

            Ca un deșert fără camile ,

            Statornic inghetat in mine. 

Când Fericirea Atinge Cerul 🌌✨

Într-o seară țesută din stele,

Cu cerul plin de sclipici,

Fericirea a venit ușor,

Ca un basm spus pe furiș.

Pașii ei aveau lumină caldă,

Ochi ce străluceau de dor și culoare,

Atingea inimile noastre,

Ca raze ce cad din soare.

Visele se făceau aripi albe

Și dansau printre nori de catifea,

Emoțiile, mii de scântei,

Aprindeau cerul în inima mea.

Totul era magie pură,

Un univers mic și aprins —

Unde iubirea nu doare,

Ci face sufletul să atingă cerul.

Parcă simt un discomfort, 

Fără să depun efort,

Prima dată m-am speriat,

Căci cumva m-am degradat.

Dar apoi veni din suflet,

Și-o durere ca un urlet,

Mă ghidă spre-a mea crevasă,

Posterioara prețioasă.

Se făcu din chin cadou,

Și primi-i un bibelou.

Dar avea puteri ascunse,

Transparent, dar tot impunse.

De te-ai uita fix în sticlă,

Și îl sui frumos pe plită;

Poti sa-i pui o intrebare

Dintr-un subiect oarecare.

Că obiectul misterios,

Întrebat scopul din dos:

"Ieri doar ce m-ai invocat,

Doar în fund ești constipat?!

Sincer nu m-am așteptat,

Ieri cazat, azi evacuat."

am promis ca nu am sa mai vin..

am mintit.

venin cu gust de vin,

buze rosii de la vin ,

suflet negru de la prea mult venin,

de la atata dor amar..

dar mai toarna inca puti  in pahar.

poate asa nu o sa mi mai aduc aminte iar..

de datile in care calcai pe mine fara habar,

cand ma puneai intr un tablou rece si sumar...

atat de vulgar

erai…murdar.

murdar, singur, si ranit,

eu, te puneam pe piedestal, pe un altar

dar in zadar.

caci erai clipa intre vis si cosmar...

cand simti ca te ai nascut doar ca sa dispari.

dar tu, paradoxal apari.

desi cioburile mele erau tăioase

ai venit cu maine goale sa ma repari

nu mai simt moarte in parfum de crin

iar ma dezbin, de aceasta data, sublim

in fata mea, alb deplin

ai vazut haosul din mine si n ai fugit

per-asamblu, un dezastru, am orbit

un cer fara stele, dezgolit

am avut oare ceva de oferit?

ceva diferit?

te ai intâmplat sa pot mă întâmplu

afara era un aer asa sumbru

dar ai fost ca un anotimp

o noapte de martie

tu, eu

sorbim din acelasi pahar de vin

si iar ma dezbin

de aceasta data, sublim.

Pe trepte reci, pe inimi goale

Și cu aripi cusute din umbre și dor,

Am visat că tu-mi ești a mea cale,

Că aici, eu n-am să mor.

M-am prăbușit în abisul flămând,

Dar simt cum o mână mă rupe din loc.

La capătul ei, erai tu, un chip blând,

O stea rătăcită-n altar de foc.

Nu te-am întrebat de ce,

Dar nici tu n-ai spus nimic.

Un legământ ce ușor se frânge,

Pierdut și uitat într-un colț de foc.

Când tăcerea îmi devenise casă,

Și ecourile mă îngropau încet,

Vocea ta s-a strecurat în orice umbră

Și din haos, m-ai chemat înapoi, în vis.

Am sădit un gând, mai la mijloc de inimă,

Dar pământul l-a scuipat ca un blestem.

Aici, unde sunt eu, speranța e o candelă

Bătută în furtuna nebună a infernului demn.

Sunt suflet, dar nu de pus în cui

Pe peretele gol al nimănui

O prea tânără floare,

Bate la ușa inimii mele.

Vreau să-i deschid că știu c-o doare,

Dar ușile-mi sunt de piatră și-s tare grele.

Privește spre a mea inimă și se ofilește,

Îngenunchează de frig și dragoste îmi cere.

Iar cu foste amintiri oare se învelește,

Vreau s-o primesc,dar sufletu-mi e plin de durere.

Urlă și mă roagă să-i deschid calea spre inima mea,

S-o primesc acolo unde i-a fost cald și bine.

Însă nu !!! Când a avut ocazia să stea în ea,

A plecat și doar și-a șters picioarele de mine.

Mi-ai spus: „Sper că nu ești supărată pe mine...”

Și fraza ta mi-a intrat în carne,

ca o săgeată înmuiată în tăcere.

Nu, nu sunt supărată —

eu ard.

Țin în mine o rană fără margini,

care nu urlă, dar pulsează.

E ca și cum aș fi într-o pădure

unde copacii plâng cu frunze de fier,

unde ecoul meu se întoarce

făr' să mă mai recunoască.

Doare.

Nu simplu —

ci până la os,

acolo unde cuvintele îngheață pe buze

și aerul devine spin.

Îmi tremură gândul,

îmi crapă vocea,

și-n piept îmi moare aerul

ca un fluture prins sub piele....

A.Turcanu

Același "te iubesc" pare refrenul iubirii iubito,

Dar nu-i,te asigur...

Refrenul ești doar tu!

Fară tine iubirea-și pierde refrenul,

Te iubesc este refrenul,

Cum să existe fără tine refrenul iubirii,

Când ceasul amorului își pierde rostul lui?

Pustiul se-ntrevede pretutindeni fără sărutul ce pleacă din tine,

Eu sunt doar un mort viu fără iubirea trimisă-n spre mine,

Fară tine dragostea-și pierde refrenul,

Te iubesc este refrenul ce-i scris pentru tine,

Cum să existe fără tine refrenul iubirii iubito,

Mai caldă e moartea cea rece,urâtă și hâdă

Dacă te iubescul dispare odată cu tine!

(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

Veniţi şi alungaţi-mi teama,

Voi, mângâieri de mamă ,

Se întinde peste mine drama,

Şi-mi simt privirea ca pe-o rană .

Veniţi şi alungaţi-mi grija,

Voi, sfaturi părinteşti

Mă hăcuieşte-n suflet schija,

Şi toate în jur par nefireşti.

Veniţi şi-mi alinaţi durerea,

Voi, leacuri din străbuni,

Mi-e inima amară  precum fierea,

Iar ochii-mi ard în cap ca doi tăciuni.

Veniţi şi sufletul mi-l curăţaţi,

Voi, preoţi din altarele creştine,

O singură  meteahnă  nu-mi iertaţi,

Şi anume, c-am iubit pe orişicine.

Veniţi şi-mi puneţi o aripă ,

Voi, îngeri păzitori,

Să-mi pot sălta pentru o clipă,

Privirea peste muritori.