Mimul fericirii
Mă uit de ani de zile la trecut,
Fereastra e aceeași și în astă seară
Și pentru o clipă broaștele-au tăcut
Să poată auzi dacă aprind țigară.
Inspir fumul amar-înțepător
Că poate v-a ajunge până la plămâni
Și poate-mi mai trece o zi, să mor
S-ajung în iad, lângă păgâni,
Că am mimat un zâmbet în oglindă,
Să cred că eu sunt încă fericit,
Dar gândul de a mă spânzura la grindă
A apărut de când m-ai părăsit.
Obișnuiesc să stau lângă fereastră
Și să privesc în gol, fumând
Și numai scrumul rămânând,
De când s-a dus iubirea noastră.
Și ochii-mi sunt trist și obosiți,
Dar nimeni nu vrea să mă creadă
De parcă ochii le-au rămas lipiți
De mime ce-au avut să vadă.
Стихи из этой категории
Nu m-ai visat...
Nu m-ai visat, dar eu eram acolo,
În liniştea ce-ţi înflorea pe frunte,
Ca un ecou tăcut venind spre tine,
Dintr-un abis ce nu mai are munte.
Sub pielea ta mi-am rătăcit conturul,
Şi nici nu ştiu că sunt din tine rupt,
Că-n ochii tăi mi-am regăsit azurul,
Și fericirea pentru care lupt.
Dar nu-i mai spune ierbii că nu-i verde,
Nici clipei, că în noi s-a înnoptat,
Căci tot ce arde tainic şi se pierde,
În veşnicie este transformat.
Mă vei visa sub ramuri dezvelite,
Acolo unde vântul este treaz,
Cu ochii ninși, cu mâinile cernite,
Și inima învăluită în necaz.
Şi dacă plânsu-mi va veni să ceară,
Un semn, o mângâiere, un sărut,
Apropie-te încet, și cu sfială,
Mă prinde-n brațe ca la început.
Înger de departe
Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.
Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor.
Din arhiva timpului
Era o noapte calda si ascunsa
de priviri,
Printre brazi înalți,nocturne
fantezii!
Liliecii in plin extaz
capturează amintiri,
Ceata doar prin gând,
decorul umezii!
Suflet vechi,pericol
ma ademenește!
Trecutul ascunde alchimie
printre rânduri.
Melancolic a noastră poveste
grăiește,
Tot ceea ce dezgrop din pământ,
dintre scânduri.
Razele de luna coboară in
valuri de satin,
Lumina slaba îmi șoptea ca
ne întâlnim.
Pe ce cărări ma poarta al
meu destin,
In miezul nopții,o scânteie,
strălucim!
Prima întâlnire,a noastră
prima privire.
Piesa de puzzle printre a
altarului ruine.
Valul ne cuprinde si iubim
si nestire!
Poveste neagră,pentru demoni,
sa-i aline!
Ne sorbeam sangele printre
priviri suave,
Suflete ce au in comun doar
moarte.
Etern legământ printre
urmările-i grave,
Aleșii hrănindu-se din curioasele-i
soarte.
Suflete goale,ne adancim
in plin abis!
Tu in râng înalt,te ascult,
ma delectez.
File ascunse dintr-un
vechi paradis,
Pun deoparte clipa,pe viitor
sa savurez.
Geaca de piele nu ii tine de cald,
e palid!
Trupu-i alb si rece cu
arome de bizar.
Plete lungi saten,
printre amatori,solid!
Ochii adânci si negri,al misterului
nectar.
Ma conduce pe a mele drumuri,
ochii sunt sclipind.
O floare de nu ma uita,sa-ți
amintești de mine!
Cu nuanțe de gri,gându-i simțeam,
pictând!
Inima-mi si chipul,
portret cu care ma alinta.
Cu zâmbet ascutit m-ai
vrăjit in noapte,
Străin ce te cunosc din
al vesniciei veac!
Timpul ne tine din scurt,
trece in șoapte,
Ne privim cu durere,
căutându-i leac!
Deftones-Change
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
MURIND
De-aș fi steauă căzătoare
Nebuloasa de pe frunți
Karma lungă,arzătoare
Toată noaptea s-o săruți
De-aș fi apă curgătoare
Printre vise și dorinți
O furtună pe-a ta mare
Multe zile , nopți fierbinți
De-aș fi pasăre-n văzduh
Să te caut până-n zare
Iar din lampa unui duh
Să-ți fiu rob în ascultare
De-aș fi umbra unui nuc
Ca să te cuprind pe cale
Șoapte multe să-ți aduc
Vorbe mute ,vise goale
De-aș fi ieri și azi deodată
Timpul tău să îl cuprind
Să te văd iubind o dată
Prea ușor să cad ,murind
ROMULUS U 08-06-2025
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Nu m-ai visat...
Nu m-ai visat, dar eu eram acolo,
În liniştea ce-ţi înflorea pe frunte,
Ca un ecou tăcut venind spre tine,
Dintr-un abis ce nu mai are munte.
Sub pielea ta mi-am rătăcit conturul,
Şi nici nu ştiu că sunt din tine rupt,
Că-n ochii tăi mi-am regăsit azurul,
Și fericirea pentru care lupt.
Dar nu-i mai spune ierbii că nu-i verde,
Nici clipei, că în noi s-a înnoptat,
Căci tot ce arde tainic şi se pierde,
În veşnicie este transformat.
Mă vei visa sub ramuri dezvelite,
Acolo unde vântul este treaz,
Cu ochii ninși, cu mâinile cernite,
Și inima învăluită în necaz.
Şi dacă plânsu-mi va veni să ceară,
Un semn, o mângâiere, un sărut,
Apropie-te încet, și cu sfială,
Mă prinde-n brațe ca la început.
Înger de departe
Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.
Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor.
Din arhiva timpului
Era o noapte calda si ascunsa
de priviri,
Printre brazi înalți,nocturne
fantezii!
Liliecii in plin extaz
capturează amintiri,
Ceata doar prin gând,
decorul umezii!
Suflet vechi,pericol
ma ademenește!
Trecutul ascunde alchimie
printre rânduri.
Melancolic a noastră poveste
grăiește,
Tot ceea ce dezgrop din pământ,
dintre scânduri.
Razele de luna coboară in
valuri de satin,
Lumina slaba îmi șoptea ca
ne întâlnim.
Pe ce cărări ma poarta al
meu destin,
In miezul nopții,o scânteie,
strălucim!
Prima întâlnire,a noastră
prima privire.
Piesa de puzzle printre a
altarului ruine.
Valul ne cuprinde si iubim
si nestire!
Poveste neagră,pentru demoni,
sa-i aline!
Ne sorbeam sangele printre
priviri suave,
Suflete ce au in comun doar
moarte.
Etern legământ printre
urmările-i grave,
Aleșii hrănindu-se din curioasele-i
soarte.
Suflete goale,ne adancim
in plin abis!
Tu in râng înalt,te ascult,
ma delectez.
File ascunse dintr-un
vechi paradis,
Pun deoparte clipa,pe viitor
sa savurez.
Geaca de piele nu ii tine de cald,
e palid!
Trupu-i alb si rece cu
arome de bizar.
Plete lungi saten,
printre amatori,solid!
Ochii adânci si negri,al misterului
nectar.
Ma conduce pe a mele drumuri,
ochii sunt sclipind.
O floare de nu ma uita,sa-ți
amintești de mine!
Cu nuanțe de gri,gându-i simțeam,
pictând!
Inima-mi si chipul,
portret cu care ma alinta.
Cu zâmbet ascutit m-ai
vrăjit in noapte,
Străin ce te cunosc din
al vesniciei veac!
Timpul ne tine din scurt,
trece in șoapte,
Ne privim cu durere,
căutându-i leac!
Deftones-Change
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
MURIND
De-aș fi steauă căzătoare
Nebuloasa de pe frunți
Karma lungă,arzătoare
Toată noaptea s-o săruți
De-aș fi apă curgătoare
Printre vise și dorinți
O furtună pe-a ta mare
Multe zile , nopți fierbinți
De-aș fi pasăre-n văzduh
Să te caut până-n zare
Iar din lampa unui duh
Să-ți fiu rob în ascultare
De-aș fi umbra unui nuc
Ca să te cuprind pe cale
Șoapte multe să-ți aduc
Vorbe mute ,vise goale
De-aș fi ieri și azi deodată
Timpul tău să îl cuprind
Să te văd iubind o dată
Prea ușor să cad ,murind
ROMULUS U 08-06-2025
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Другие стихотворения автора
Culoarea nopții
Culoarea nopții fără tine
E palidă și mult prea rece
Si nici cu timpul nu-mi va trece
Culoarea nopții, fără tine.
La o partida de sah cu moartea
Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.
Adam Ioana Andreea (2024-02.06)
Tablou
Mă privești ca pe-un tablou și-ți spui în gând
Că nici un alt tablou nu are tei
Sau cerul însorit și-o floare-n câmp
Însă nu pe mine, tu, ma vrei!
Îmi privești soarele ce-mi strălucește
Si cum străbate vântul prin păduri,
Și te gândești ca nimeni nu-mi iubește
Viața ce-mi descrisă prin picturi.
Mă privești ca pe-un tablou de toamnă,
Cu frunzele-mi pictate pe pământ
Și cu crengile-mi bătute-n zori de vânt,
Mă privești ca pe-un tablou de toamnă.
Te uiți la mine și vezi îndrăgostiți,
Dar în sufletu-ți e doar amăgire
Și-ți pare rău că nu am fost iubiți,
Dar acum sunt un tablou, si tu..
o amintire
Am rămas o arta neînțeleasă-n ochii tăi
Și altfel nu mă vei putea privi,
Dar vei rămâne în ale-mi inimii văpăi
Și n-am să încetez a te iubii!
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Cu ochii tăi senini, albaștri
Cu ochii tăi senini,albaștri
Sub clar de lună mă privești
Și când te văd, te rătăcești,
Cu ochii tăi senini,albaștri.
Gând funebru
O zi de luni, cu soare negru,
Pare că-mi zâmbește dinadins,
Un pui de flacără nestins
In amintirea unui gând funebru.
O zi de luni cu negru soare,
Pare că-mi zâmbește mai aprins
Și încet prin lume s-a întins
O zi de luni, cu negru soare.
O zi de luni, cu soare negru,
Zi întunecată și blestem,
Peste suflet rece din infern,
In amintire.. gând funebru.
O zi de luni cu soare negru,
O monotona așteptare
Spre vecile fără scăpare,
Gând funebru.
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Culoarea nopții
Culoarea nopții fără tine
E palidă și mult prea rece
Si nici cu timpul nu-mi va trece
Culoarea nopții, fără tine.
La o partida de sah cu moartea
Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.
Adam Ioana Andreea (2024-02.06)
Tablou
Mă privești ca pe-un tablou și-ți spui în gând
Că nici un alt tablou nu are tei
Sau cerul însorit și-o floare-n câmp
Însă nu pe mine, tu, ma vrei!
Îmi privești soarele ce-mi strălucește
Si cum străbate vântul prin păduri,
Și te gândești ca nimeni nu-mi iubește
Viața ce-mi descrisă prin picturi.
Mă privești ca pe-un tablou de toamnă,
Cu frunzele-mi pictate pe pământ
Și cu crengile-mi bătute-n zori de vânt,
Mă privești ca pe-un tablou de toamnă.
Te uiți la mine și vezi îndrăgostiți,
Dar în sufletu-ți e doar amăgire
Și-ți pare rău că nu am fost iubiți,
Dar acum sunt un tablou, si tu..
o amintire
Am rămas o arta neînțeleasă-n ochii tăi
Și altfel nu mă vei putea privi,
Dar vei rămâne în ale-mi inimii văpăi
Și n-am să încetez a te iubii!
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Cu ochii tăi senini, albaștri
Cu ochii tăi senini,albaștri
Sub clar de lună mă privești
Și când te văd, te rătăcești,
Cu ochii tăi senini,albaștri.
Gând funebru
O zi de luni, cu soare negru,
Pare că-mi zâmbește dinadins,
Un pui de flacără nestins
In amintirea unui gând funebru.
O zi de luni cu negru soare,
Pare că-mi zâmbește mai aprins
Și încet prin lume s-a întins
O zi de luni, cu negru soare.
O zi de luni, cu soare negru,
Zi întunecată și blestem,
Peste suflet rece din infern,
In amintire.. gând funebru.
O zi de luni cu soare negru,
O monotona așteptare
Spre vecile fără scăpare,
Gând funebru.
De Adam Ioana Andreea Lenuța