Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Monica-Gabriela Mare
iubire neimplintă
Дата публикации: 29 декабря 2022
Просмотры: 926
Стихи из этой категории
Tăcerea
Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi
Hipnotizați ,
În iubirea noastră fără de lume
Căci noi doi și fără ei putem trăi ,
Unde tu ești totul și eu sunt totul
Iar nimeni nu ne poate opri .
Întunericul e crud și nu mă lasă
Să te văd ,
Mă cert cu el pentru o secundă
De iubire ,
Și-i promit până-n zenit
Că mult voi avea de suferit
Dacă nu voi avea chipul tău
În mâinile mele .
Strig după ajutor , dar nimeni nu
Răspunde ,
Așa că plec iubire , numai
Pentru tine
Să fur soarele de pe cer
Să fugim în lumea noastră
Să putem să ne iubim , etern .
Acolo unde tu ai luat sfârșit
Eram doar un copil ce se temea ce te va pierde
Iar odată cu asta lumina interioară o va ucide
Și-a spus că va deveni fata ce te va răni
Dar nu a fost nevoie pentru că inima ta te va dușmăni
Că nu ai putut avea grijă de fata ce te-a iubit
Si de aceea a zdrobit
Amintirile cu voi au trecut
Dar niciodată nu va uita cât a durut
Să schimbe un băiat ce nu știa ce e iubirea
Dar între timp nici măcar nu realiza cât se distrugea
Pentru o persoană ce își bătea joc
Iar la final s-a dovedit a fi doar un dobitoc
A 8-a minune a lumii
Când te-am cunoscut pe tine
Te vedeam ca pe a opta minune a lumii
Sau... poate de atâta dragoste ce-avem în mine
Am crezut ca ești a opta minune a lumii...
Te-am găsit pe tine
Când nici prin gând nu-mi trecea să caut iubire
Azi nu mai ești și nu mi-e bine
Trăiesc cu amintirea c-ai fost a lumii a opta minune...
Lasă-ți
Lasă-ți sufletul iubito, de-al meu suflet să se lege!
Astfel, toate, taine sfinte, amândoi le-am înțelege.
Lasă-ți capul tău iubito, pe-al meu umăr să se culce
Astfel, orișice durere s-ar spăla-n lacrima dulce.
Lasă-ți creștetul, iubito, cu săruturi să-l hrănesc,
Fericire și speranță, lasă-n minte să-ți sădesc!
Lasă-ți inima, iubito, cu a mea să se unească,
Iar iubirea cea divină, las-o-n ele să vorbească!
Să ne-nvețe dăruirea, să ne-nvețe și iertarea,
Apoi, mai presus de toate, pasiunea și, uitarea...
Aș uita poftele toate, chiar și veșnica țigare,
De vei stinge-aceste pofte cât mai des c-o sărutare.
Aș uita, tot ce e-n lume, foame nu aș mai avea
De-ai lăsa să mă hrănească tot mereu dragostea ta.
Sete n-aș avea, chiar vinul, l-aș uita de tot, ști bine,
Dacă m-ai lăsa iubito, zilnic să mă-mbăt cu tine.
Goi am fi, n-am vrea veșminte ș-am vrea goi să fim mereu,
Dacă m-ai lăsa iubito, să mă-mbrac cu trupul tău.
Să trăim ca-ntr-o văpaie, nici ce-i frigul nu ai ști,
De-i veni la mine-n brațe ș-al meu trup te va-nveli.
Lasă-ți lumea, vino-n lumea cea de vis ce-ți dăruiesc!
Tu-nflorește lângă mine, eu, prin tine să-nfloresc.
Uită-ți grija, bucuria las-o-n mintea ta să vină,
Eu să fiu plin de iubire, tu, de-a mea iubire plină.
Dragostea mea
De vreți să știți povestea unei mari iubiri,
Ce încă nenăscută este,
Să nu mă întrebați acum la început de povestire,
Vreun nume sau alte amănunte,
Ori dacă sunt minciuni scornite chiar de mine,
Făcând acestea doar ca faima să-mi parvină....
Dragi cititori vă spun că adevărul îmi este prieten solitar,
Și-i martor pe vecie de-l voi ruga să vină,
De nu-s crezut!
Căci vă vorbesc de o minune vie,
Frumoasa feciorelnica prințesă a iubirilor pierdute!
Căci despre ea se spune că-i doar un înger
Cu chip de om,femeie plină de lumină,
Ce vrea să schimbe lumea-ntreagă,
Iar pe cei triști sau rătăciți să îi adune,
Sub a iubirii dulce ocrotitoare blândă aripă!
Ei bine,bine o să-mi spuneți...
De unde până unde am scornit povestea asta de iubire?
Sau dacă nu cumva arunc doar vorbe goale găunoase,
Și cum prințesa aceasta să-și murdărească rangul cu un coate goale,
Ea înger, plină de iubire,
Iar eu un simplu muritor de rând,
Ce crede că poate s-o închidă pe vecie,
În sărăcăcioasa viață pe pământ sau poleită silnicie...
Și cum ar fi posibil ca iubirea să se nască totuși,
Dintre al cerului trimis și-un oarecare muritor,
Căci îngerul acesta este cum cred că știți, nemuritor
Iar eu,sărmanul un simplu om de lut!?
Cum auziți!
Iubirea este clipa fără rațiune,
Poate e-o simplă nebunie!
Ce știți voi proștii sau prostimea,mi-i tot una!
Nu-mi pierd eu vremea cu vulgul sau plebea sau micimea,
Eu știu că ea e însăși amorul și iubirea,
În rest ce-mi pasă mie ce spune lumea oarbă,
Mă voi lupta s-o cuceresc precum cetățile ce-s pline de arcași,
Pe toți îi voi culca ca secerați,
Căci voi nu-mi știți curajul sau vitejia!
Călare sunt cu sabia și scutul și flutur steagul fericirii,
Pe care-am scris în greacă și latină,
Cu litere de aur sclipitoare,
Ce ies din gura unui lup pictat
Doar ea îmi este veșnicia fericită,
Fie și doar o-nchipuire plăsmuită!
(24 mai 2023-H.S Irepetabila Iubire)
Tăcerea
Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi
Hipnotizați ,
În iubirea noastră fără de lume
Căci noi doi și fără ei putem trăi ,
Unde tu ești totul și eu sunt totul
Iar nimeni nu ne poate opri .
Întunericul e crud și nu mă lasă
Să te văd ,
Mă cert cu el pentru o secundă
De iubire ,
Și-i promit până-n zenit
Că mult voi avea de suferit
Dacă nu voi avea chipul tău
În mâinile mele .
Strig după ajutor , dar nimeni nu
Răspunde ,
Așa că plec iubire , numai
Pentru tine
Să fur soarele de pe cer
Să fugim în lumea noastră
Să putem să ne iubim , etern .
Acolo unde tu ai luat sfârșit
Eram doar un copil ce se temea ce te va pierde
Iar odată cu asta lumina interioară o va ucide
Și-a spus că va deveni fata ce te va răni
Dar nu a fost nevoie pentru că inima ta te va dușmăni
Că nu ai putut avea grijă de fata ce te-a iubit
Si de aceea a zdrobit
Amintirile cu voi au trecut
Dar niciodată nu va uita cât a durut
Să schimbe un băiat ce nu știa ce e iubirea
Dar între timp nici măcar nu realiza cât se distrugea
Pentru o persoană ce își bătea joc
Iar la final s-a dovedit a fi doar un dobitoc
A 8-a minune a lumii
Când te-am cunoscut pe tine
Te vedeam ca pe a opta minune a lumii
Sau... poate de atâta dragoste ce-avem în mine
Am crezut ca ești a opta minune a lumii...
Te-am găsit pe tine
Când nici prin gând nu-mi trecea să caut iubire
Azi nu mai ești și nu mi-e bine
Trăiesc cu amintirea c-ai fost a lumii a opta minune...
Lasă-ți
Lasă-ți sufletul iubito, de-al meu suflet să se lege!
Astfel, toate, taine sfinte, amândoi le-am înțelege.
Lasă-ți capul tău iubito, pe-al meu umăr să se culce
Astfel, orișice durere s-ar spăla-n lacrima dulce.
Lasă-ți creștetul, iubito, cu săruturi să-l hrănesc,
Fericire și speranță, lasă-n minte să-ți sădesc!
Lasă-ți inima, iubito, cu a mea să se unească,
Iar iubirea cea divină, las-o-n ele să vorbească!
Să ne-nvețe dăruirea, să ne-nvețe și iertarea,
Apoi, mai presus de toate, pasiunea și, uitarea...
Aș uita poftele toate, chiar și veșnica țigare,
De vei stinge-aceste pofte cât mai des c-o sărutare.
Aș uita, tot ce e-n lume, foame nu aș mai avea
De-ai lăsa să mă hrănească tot mereu dragostea ta.
Sete n-aș avea, chiar vinul, l-aș uita de tot, ști bine,
Dacă m-ai lăsa iubito, zilnic să mă-mbăt cu tine.
Goi am fi, n-am vrea veșminte ș-am vrea goi să fim mereu,
Dacă m-ai lăsa iubito, să mă-mbrac cu trupul tău.
Să trăim ca-ntr-o văpaie, nici ce-i frigul nu ai ști,
De-i veni la mine-n brațe ș-al meu trup te va-nveli.
Lasă-ți lumea, vino-n lumea cea de vis ce-ți dăruiesc!
Tu-nflorește lângă mine, eu, prin tine să-nfloresc.
Uită-ți grija, bucuria las-o-n mintea ta să vină,
Eu să fiu plin de iubire, tu, de-a mea iubire plină.
Dragostea mea
De vreți să știți povestea unei mari iubiri,
Ce încă nenăscută este,
Să nu mă întrebați acum la început de povestire,
Vreun nume sau alte amănunte,
Ori dacă sunt minciuni scornite chiar de mine,
Făcând acestea doar ca faima să-mi parvină....
Dragi cititori vă spun că adevărul îmi este prieten solitar,
Și-i martor pe vecie de-l voi ruga să vină,
De nu-s crezut!
Căci vă vorbesc de o minune vie,
Frumoasa feciorelnica prințesă a iubirilor pierdute!
Căci despre ea se spune că-i doar un înger
Cu chip de om,femeie plină de lumină,
Ce vrea să schimbe lumea-ntreagă,
Iar pe cei triști sau rătăciți să îi adune,
Sub a iubirii dulce ocrotitoare blândă aripă!
Ei bine,bine o să-mi spuneți...
De unde până unde am scornit povestea asta de iubire?
Sau dacă nu cumva arunc doar vorbe goale găunoase,
Și cum prințesa aceasta să-și murdărească rangul cu un coate goale,
Ea înger, plină de iubire,
Iar eu un simplu muritor de rând,
Ce crede că poate s-o închidă pe vecie,
În sărăcăcioasa viață pe pământ sau poleită silnicie...
Și cum ar fi posibil ca iubirea să se nască totuși,
Dintre al cerului trimis și-un oarecare muritor,
Căci îngerul acesta este cum cred că știți, nemuritor
Iar eu,sărmanul un simplu om de lut!?
Cum auziți!
Iubirea este clipa fără rațiune,
Poate e-o simplă nebunie!
Ce știți voi proștii sau prostimea,mi-i tot una!
Nu-mi pierd eu vremea cu vulgul sau plebea sau micimea,
Eu știu că ea e însăși amorul și iubirea,
În rest ce-mi pasă mie ce spune lumea oarbă,
Mă voi lupta s-o cuceresc precum cetățile ce-s pline de arcași,
Pe toți îi voi culca ca secerați,
Căci voi nu-mi știți curajul sau vitejia!
Călare sunt cu sabia și scutul și flutur steagul fericirii,
Pe care-am scris în greacă și latină,
Cu litere de aur sclipitoare,
Ce ies din gura unui lup pictat
Doar ea îmi este veșnicia fericită,
Fie și doar o-nchipuire plăsmuită!
(24 mai 2023-H.S Irepetabila Iubire)
Другие стихотворения автора
Un dar de neprețuit
Misterios apare, dar dispare!
Pare simplă, dar e grea!
Fericire îți aduce,
Dar printre lacrimi și amar!
Ne bucurăm de ea
Și mult o prețuim,
Dar nu e a noastră,
Ci doar un dar de la cel Divin!
NU știu
NU știu ce mi-ai făcut,
Nu știu de ce îmi place
Nu știam că mereu va mai exista cineva,
Nu știam cum se face,
Dar știam că ești minunat,
Deși nu ne cunoșteam.
.....
Iubirea, ce e ea?
Un sentiment, nu știu?
Un loc, nu știu?
Dar tu mi-ai luat-o.
Iubirea ESTE,
Iubirea VA FI totul pentru toți.
Ea te dărâmă când e cazul,
Dar tot ea te și ridica.
Contradicții
Pare că tot ce scrie,
tot ce simte
are legătură cu el.
O pură coincidență de sentimente comune,
necunoscute.
Îl vede…
El zâmbește.
Vrea să-l uite,
dar cei doi ochi căprui
o privesc
nu o lasă să-l scoată din sufletul ei…
Atâtea gânduri, atâtea întrebări,
Toate duc la el.
A uitat de sine.
Inima ei, întreaga, îl caută.
Va fi ea cea care va reuși să îi aducă fericirea?
S-a apropiat încet, timid
A auzit -șoptit- un simplu: „Te iubesc!”
Atunci a înțeles tot ce părea de necrezut.
Așa e dragostea…
Te urăsc, poate
Urăsc să fiu fragilă,
Să simt cum mă ia vântul,
Iar vântul meu ești tu!
_
IUBIREA te face fragil, vulnerabil
În fața persoanei iubite!
_
M-ai făcut să o simt,
Când fugeam de ea.
Te urăsc, poate,
Pentru că te prea iubesc!
Miriadele de sclipiri
Sclipesc miriadele pe cer
Înecate parcă-n bleu,
Le admirăm și le-adorăm,
Cum te admir și eu pe tine,
Dar rămân cufundată-n acest întuneric gol
Și te pierd prin miriadele de sclipiri din jurul tău!
Un dar de neprețuit
Misterios apare, dar dispare!
Pare simplă, dar e grea!
Fericire îți aduce,
Dar printre lacrimi și amar!
Ne bucurăm de ea
Și mult o prețuim,
Dar nu e a noastră,
Ci doar un dar de la cel Divin!
NU știu
NU știu ce mi-ai făcut,
Nu știu de ce îmi place
Nu știam că mereu va mai exista cineva,
Nu știam cum se face,
Dar știam că ești minunat,
Deși nu ne cunoșteam.
.....
Iubirea, ce e ea?
Un sentiment, nu știu?
Un loc, nu știu?
Dar tu mi-ai luat-o.
Iubirea ESTE,
Iubirea VA FI totul pentru toți.
Ea te dărâmă când e cazul,
Dar tot ea te și ridica.
Contradicții
Pare că tot ce scrie,
tot ce simte
are legătură cu el.
O pură coincidență de sentimente comune,
necunoscute.
Îl vede…
El zâmbește.
Vrea să-l uite,
dar cei doi ochi căprui
o privesc
nu o lasă să-l scoată din sufletul ei…
Atâtea gânduri, atâtea întrebări,
Toate duc la el.
A uitat de sine.
Inima ei, întreaga, îl caută.
Va fi ea cea care va reuși să îi aducă fericirea?
S-a apropiat încet, timid
A auzit -șoptit- un simplu: „Te iubesc!”
Atunci a înțeles tot ce părea de necrezut.
Așa e dragostea…
Te urăsc, poate
Urăsc să fiu fragilă,
Să simt cum mă ia vântul,
Iar vântul meu ești tu!
_
IUBIREA te face fragil, vulnerabil
În fața persoanei iubite!
_
M-ai făcut să o simt,
Când fugeam de ea.
Te urăsc, poate,
Pentru că te prea iubesc!
Miriadele de sclipiri
Sclipesc miriadele pe cer
Înecate parcă-n bleu,
Le admirăm și le-adorăm,
Cum te admir și eu pe tine,
Dar rămân cufundată-n acest întuneric gol
Și te pierd prin miriadele de sclipiri din jurul tău!