Furtună în suflet ,
Ninge în sufletul ,plin de furtună
Ninge si ploua in inima plina de ura
Ninge ,ca să înghețe tot ce e stricat
Ninge,dar după totul -i reparat
Ninge-n inima plina de copaci fără verdeață
Ninge,si lasă totul fără viață
Ninge ,dar sufletul varsă furtună
Si spala obrazul,ce e pictat numai cu ură
Ninge,dar inima arunca încă gloanțe
E frig ...si vreau doar să te iau în brațe
Ninge,dar în inima ta inca e soare
Ninge,si...doar eu stiu ce mă doare
Ninge,ninge ...Dar vreau să se oprească
Îmbrățișează-ma ca furtună din ochi sa -si cunoască
Inima și sufletul în care s-au născut
Vin-o ,căci a trecut prea mult
Am așteptat ca doctorul inima sa apară
Si inca aștept ...
Doctor fără stetoscop,ci doar cu scurt de apărare
Doar el va știa atunci tot ce mă mai doare
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ONOFREI LIDIA
Дата публикации: 9 декабря 2021
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1549
Стихи из этой категории
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
CARUSELUL DRAGOSTEI
Magic carusel
De trăiri altfel,
Urcă şi coboară,
Stă şi iară zboară…
Inimi sfărâmate,
Vise spulberate,
Speranţe deşarte,
Zile-ntunecate,
Nopţi însingurate,
Covor de frunze moarte…
Toamnă aurie,
Emoţie vie,
Culmi nebănuite
În cântări grăite…
Leac de alinare
Pentru inimi goale,
Suflete rănite,
De dor chinuite
Şi iar înflorite!
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
CARUSELUL DRAGOSTEI
Magic carusel
De trăiri altfel,
Urcă şi coboară,
Stă şi iară zboară…
Inimi sfărâmate,
Vise spulberate,
Speranţe deşarte,
Zile-ntunecate,
Nopţi însingurate,
Covor de frunze moarte…
Toamnă aurie,
Emoţie vie,
Culmi nebănuite
În cântări grăite…
Leac de alinare
Pentru inimi goale,
Suflete rănite,
De dor chinuite
Şi iar înflorite!
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Suflet viu ,dar ingropat
Acum totul s-a sfârșit
S-a sfârșit Amaru
Lângă piatra de sub zid
S-a sfârșit coșmarul
Lângă piatra de mormânt
Lacrimi , luate ușor de vânt
Vânt ușor de clima rece
Ceea ce lasă nu trece
A început de ieri de vina
Însă nu m-am așteptat
Sa îmi ia si sa îmi ducă
Sufletul la ingropat
Și-a început apoi să doară
Nici acum tot n-a trecut
Si mi-am zis apoi în sine
Ca degeaba n-a venit
A venit ca să mă cheme
Colo sus ,lângă mormânt
Unde azi e plin de ruine
Iar sufletul îmi e distrus
Nu a stat prea mult de vorbă
Si apoi repede a plecat
Însă în drum spre ruine
Si pe mine m-a luat
Si m-am ținut strâns de mine
S-a temut că sa nu plec
Însă el știe mai bine
Ca sufletul eu mi-l înec
Și-a început din nou să doară
Dar eu nu m-am așteptat
Sufletul apoi sa-mi scrie
Poezie ,ingropat
Lasă-mi,...
Lasă-mi,viata,trinerețea
Lasă-mi oamenii mei dragi
Lasă-mi bucuria vieții
Suferința și necaz
Lasă-mi, florile de vară
Lasă-mi,viața cea amară
Lasă-mi,stelele si luna
Că când nu iau nici una
Lasă-mi, roua dimineții
Lasă-mi ,și lumina vieți
Lasă-mi,să mai simt puțin
Că de plec ,eu nu mai vin
Lasă-mi,tomna cea pustie
Lasă-mi , viața... viața vie
Lasă-mi,soarele pe cer
Asta -i viața ce o cer
Suflet viu ,dar ingropat
Acum totul s-a sfârșit
S-a sfârșit Amaru
Lângă piatra de sub zid
S-a sfârșit coșmarul
Lângă piatra de mormânt
Lacrimi , luate ușor de vânt
Vânt ușor de clima rece
Ceea ce lasă nu trece
A început de ieri de vina
Însă nu m-am așteptat
Sa îmi ia si sa îmi ducă
Sufletul la ingropat
Și-a început apoi să doară
Nici acum tot n-a trecut
Si mi-am zis apoi în sine
Ca degeaba n-a venit
A venit ca să mă cheme
Colo sus ,lângă mormânt
Unde azi e plin de ruine
Iar sufletul îmi e distrus
Nu a stat prea mult de vorbă
Si apoi repede a plecat
Însă în drum spre ruine
Si pe mine m-a luat
Si m-am ținut strâns de mine
S-a temut că sa nu plec
Însă el știe mai bine
Ca sufletul eu mi-l înec
Și-a început din nou să doară
Dar eu nu m-am așteptat
Sufletul apoi sa-mi scrie
Poezie ,ingropat
Lasă-mi,...
Lasă-mi,viata,trinerețea
Lasă-mi oamenii mei dragi
Lasă-mi bucuria vieții
Suferința și necaz
Lasă-mi, florile de vară
Lasă-mi,viața cea amară
Lasă-mi,stelele si luna
Că când nu iau nici una
Lasă-mi, roua dimineții
Lasă-mi ,și lumina vieți
Lasă-mi,să mai simt puțin
Că de plec ,eu nu mai vin
Lasă-mi,tomna cea pustie
Lasă-mi , viața... viața vie
Lasă-mi,soarele pe cer
Asta -i viața ce o cer
Suflet viu ,dar ingropat
Acum totul s-a sfârșit
S-a sfârșit Amaru
Lângă piatra de sub zid
S-a sfârșit coșmarul
Lângă piatra de mormânt
Lacrimi , luate ușor de vânt
Vânt ușor de clima rece
Ceea ce lasă nu trece
A început de ieri de vina
Însă nu m-am așteptat
Sa îmi ia si sa îmi ducă
Sufletul la ingropat
Și-a început apoi să doară
Nici acum tot n-a trecut
Si mi-am zis apoi în sine
Ca degeaba n-a venit
A venit ca să mă cheme
Colo sus ,lângă mormânt
Unde azi e plin de ruine
Iar sufletul îmi e distrus
Nu a stat prea mult de vorbă
Si apoi repede a plecat
Însă în drum spre ruine
Si pe mine m-a luat
Si m-am ținut strâns de mine
S-a temut că sa nu plec
Însă el știe mai bine
Ca sufletul eu mi-l înec
Și-a început din nou să doară
Dar eu nu m-am așteptat
Sufletul apoi sa-mi scrie
Poezie ,ingropat
Lasă-mi,...
Lasă-mi,viata,trinerețea
Lasă-mi oamenii mei dragi
Lasă-mi bucuria vieții
Suferința și necaz
Lasă-mi, florile de vară
Lasă-mi,viața cea amară
Lasă-mi,stelele si luna
Că când nu iau nici una
Lasă-mi, roua dimineții
Lasă-mi ,și lumina vieți
Lasă-mi,să mai simt puțin
Că de plec ,eu nu mai vin
Lasă-mi,tomna cea pustie
Lasă-mi , viața... viața vie
Lasă-mi,soarele pe cer
Asta -i viața ce o cer
Suflet viu ,dar ingropat
Acum totul s-a sfârșit
S-a sfârșit Amaru
Lângă piatra de sub zid
S-a sfârșit coșmarul
Lângă piatra de mormânt
Lacrimi , luate ușor de vânt
Vânt ușor de clima rece
Ceea ce lasă nu trece
A început de ieri de vina
Însă nu m-am așteptat
Sa îmi ia si sa îmi ducă
Sufletul la ingropat
Și-a început apoi să doară
Nici acum tot n-a trecut
Si mi-am zis apoi în sine
Ca degeaba n-a venit
A venit ca să mă cheme
Colo sus ,lângă mormânt
Unde azi e plin de ruine
Iar sufletul îmi e distrus
Nu a stat prea mult de vorbă
Si apoi repede a plecat
Însă în drum spre ruine
Si pe mine m-a luat
Si m-am ținut strâns de mine
S-a temut că sa nu plec
Însă el știe mai bine
Ca sufletul eu mi-l înec
Și-a început din nou să doară
Dar eu nu m-am așteptat
Sufletul apoi sa-mi scrie
Poezie ,ingropat
Lasă-mi,...
Lasă-mi,viata,trinerețea
Lasă-mi oamenii mei dragi
Lasă-mi bucuria vieții
Suferința și necaz
Lasă-mi, florile de vară
Lasă-mi,viața cea amară
Lasă-mi,stelele si luna
Că când nu iau nici una
Lasă-mi, roua dimineții
Lasă-mi ,și lumina vieți
Lasă-mi,să mai simt puțin
Că de plec ,eu nu mai vin
Lasă-mi,tomna cea pustie
Lasă-mi , viața... viața vie
Lasă-mi,soarele pe cer
Asta -i viața ce o cer