Consolare
umbra mea dispăruse, vai, deodată
(se dizintegrase nevăzută ca un atom)
degeaba strigasem şi bătusem din poartă
în poartă
nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră
umblând fără om
bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau
trupurile în peregrinările lor
( încoresetate de-o voinţă supremă )
dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!
şi-atunci, mă întreb, cum naiba să ies
din această stânjenitoare dilemă?
simplu, fără să priveşti înapoi
( îi auzii glasu-n urechi cum mă scurmă )
dacă am încăput, iubitule, într-o inimă
amândoi
de ce n-am încăpea tot așa… într-o umbră?
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: aurel_contu
Дата публикации: 4 октября 2018
Просмотры: 1599
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Dramă pe Sena
Поэма: Ascult tăcerea ta
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul
Поэма: Timpul
Поэма: Ajutor...
Dansuri moldovenesti interpretate de copii din Kenya, poezii din Indonezia si Ucraina - liceul "Orizont" va gazdui un festival international de limba si cultura - VIDEO
Поэма: Liber
Поэма: Dragoste
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice