Citesc
Citesc de-ale lui Cărtărescu
Lângă biserica adormirii maici domnului
Absorb sângele vărsat pe foaie
Sânge stins, sânge aprins
Oamenii vin, se uita și trec mai departe
Oh, cu toții atât de trecători
Doar unii stau, luptându-se cu timpul
Suflete răzvrătite
Iar eu
Țigareta înecându-mi plămânii
Chopin înecându-mi urechile
Iar el
Înecându-mi mintea
Înecându-mi inima
de S-L Macavei
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 13 августа 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 759
Стихи из этой категории
Ah, ce Doamnă ești tu, Viață...!
Ce Doamnă prea stilată ești tu, Viață!
Ce haine deocheate ai învățat să-mbraci!
Și ce frumos te machiezi pe față
Și-apoi, atât de inocentă, de toate te dezbraci.
Mă-ndrăgostesc zile la rând de tine
Si-așa cu dor nebun și disperare te doresc,
Dar când privesc oglinda ce râde odios la mine
Îmi vine, de pământ, să te trântesc...
Mă las sedus de-al tau parfum, ce-l porți ca o starletă;
Piciorul fin și-nalt, ce se strecoară de sub fustă
Mă-nebunește și m-adoarme, parc-ai avea baghetă
De vrajitoare, care mă îmbie: "- Ia și gustă!"
Ah! Când frivolă, când parșivă, sau nepăsătoare,
Îmi furi ba ochii, ba îmi spinteci inima,
Îmi rupi și glezna, chiar și gâtul și-mi spui că-i o favoare...
Și tot tu, mai mereu, o faci pe victima...
Ce Doamnă, vai ce Doamnă plină de tandrețe!
Întâi oferi și mă îmbii la multe delectări
Și-atunci când stăm de vorbă, ca două precupețe,
Îmi pomenești despre botezuri, nunți și despre-nmormântări.
Sunt zile-n care nervii mi-i întinzi la maxim
Și te-aș cam părăsi, frumoasă și unică osândă.
Îmi bei și lacrima și sângele, atât de intim
Și nu mai știu de ești feroce sau prea blândă.
Ce Doamnă, vai ce Doamnă esti tu Viață
Când treci, fatidic, pe langa mine, pe celalalt trotuar....!
Am învățat să trec strada - nu mai fi așa hoață!
Nu-i timpul să mă însoțească cortegiul funerar.
....Ce Doamnă, ah, ce Doamnă!
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Un baiat cu un skate si chitara
Un baiat cu un skate si chiatara
Se plimba aseara in gara
l am vazut si m am gandit
Oare ce are baiatul asta de oferit
Am mers la el statea pe skate cu chitara in spate
si imi povestea de iubirea lui mare
l am ascultat fara ca el sa stie
Ca as fi vrut sa fiu marea lui iubire
Sub lumina lunii blande
Mi am scos camera sa ne facem poze
O poza mi a fost de ajuns sa ii fac
sa stiu ca e cel mai minunat baiat
Acum poza ta ma bantuie
ca stiu ca am stricat totul
un baiat cu skate si o chitara
sper sa ne mai revedem odata
Doar două secunde
Nu ți-aș fi răpit prea mult din viată,
Doar două secunde, să-ți spun că te iubesc
Și cum în amintirea ta îmi doresc să putrezesc,
Doar că e întuneric si gândul e în ceață.
Mi-am permis să fur momente doar ca să te privesc
Și cum „dulceață” era alintul meu firesc,
Dar nu mi-e dor, de clipele deja înfipte în trecut.
Ci doar regret că după tine am rămas tăcut.
Mi-ai luat și glasul și privirea
Mi-ai luat și capul să mă pierd cu firea,
Să mă târăsc, spre al naibi tărâm al fericiri
Dar mă agăț in spini toxici ai iubiri.
Dragoste de munte
Iubite , nu ştiu ce mi se-ntâmplă ....
Ceva nedesluşit îmi bate-n tâmplă ,
Uneori se aşterne o linişte deplină ,
Să fie muntele de vină ?
Dinspre el o voce caldă şi duioasă
Îmi spune că sunt frumoasă
Şi cumva o mână simt pe frunte
Ce îmi alungă grijile mărunte .
Eu îl privesc cu dragoste-n tăcere ,
El mă îndeamnă să las a lumii plăcere
Să-i urc vârful înalt fără frică
Şi-mi va oferi căzduire în stâncă .
,,Hai vino la mine , departe de lume ,
Departe de tot , eu îţi voi purta noroc ,
Lasă totul în urmă , rău să nu-ţi pară ,
Îţi voi dărui izvoare , râuri , păduri
Şi te voi iubi în anotimpuri
Şi-n plus încă o vară'' .
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
Ah, ce Doamnă ești tu, Viață...!
Ce Doamnă prea stilată ești tu, Viață!
Ce haine deocheate ai învățat să-mbraci!
Și ce frumos te machiezi pe față
Și-apoi, atât de inocentă, de toate te dezbraci.
Mă-ndrăgostesc zile la rând de tine
Si-așa cu dor nebun și disperare te doresc,
Dar când privesc oglinda ce râde odios la mine
Îmi vine, de pământ, să te trântesc...
Mă las sedus de-al tau parfum, ce-l porți ca o starletă;
Piciorul fin și-nalt, ce se strecoară de sub fustă
Mă-nebunește și m-adoarme, parc-ai avea baghetă
De vrajitoare, care mă îmbie: "- Ia și gustă!"
Ah! Când frivolă, când parșivă, sau nepăsătoare,
Îmi furi ba ochii, ba îmi spinteci inima,
Îmi rupi și glezna, chiar și gâtul și-mi spui că-i o favoare...
Și tot tu, mai mereu, o faci pe victima...
Ce Doamnă, vai ce Doamnă plină de tandrețe!
Întâi oferi și mă îmbii la multe delectări
Și-atunci când stăm de vorbă, ca două precupețe,
Îmi pomenești despre botezuri, nunți și despre-nmormântări.
Sunt zile-n care nervii mi-i întinzi la maxim
Și te-aș cam părăsi, frumoasă și unică osândă.
Îmi bei și lacrima și sângele, atât de intim
Și nu mai știu de ești feroce sau prea blândă.
Ce Doamnă, vai ce Doamnă esti tu Viață
Când treci, fatidic, pe langa mine, pe celalalt trotuar....!
Am învățat să trec strada - nu mai fi așa hoață!
Nu-i timpul să mă însoțească cortegiul funerar.
....Ce Doamnă, ah, ce Doamnă!
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Un baiat cu un skate si chitara
Un baiat cu un skate si chiatara
Se plimba aseara in gara
l am vazut si m am gandit
Oare ce are baiatul asta de oferit
Am mers la el statea pe skate cu chitara in spate
si imi povestea de iubirea lui mare
l am ascultat fara ca el sa stie
Ca as fi vrut sa fiu marea lui iubire
Sub lumina lunii blande
Mi am scos camera sa ne facem poze
O poza mi a fost de ajuns sa ii fac
sa stiu ca e cel mai minunat baiat
Acum poza ta ma bantuie
ca stiu ca am stricat totul
un baiat cu skate si o chitara
sper sa ne mai revedem odata
Doar două secunde
Nu ți-aș fi răpit prea mult din viată,
Doar două secunde, să-ți spun că te iubesc
Și cum în amintirea ta îmi doresc să putrezesc,
Doar că e întuneric si gândul e în ceață.
Mi-am permis să fur momente doar ca să te privesc
Și cum „dulceață” era alintul meu firesc,
Dar nu mi-e dor, de clipele deja înfipte în trecut.
Ci doar regret că după tine am rămas tăcut.
Mi-ai luat și glasul și privirea
Mi-ai luat și capul să mă pierd cu firea,
Să mă târăsc, spre al naibi tărâm al fericiri
Dar mă agăț in spini toxici ai iubiri.
Dragoste de munte
Iubite , nu ştiu ce mi se-ntâmplă ....
Ceva nedesluşit îmi bate-n tâmplă ,
Uneori se aşterne o linişte deplină ,
Să fie muntele de vină ?
Dinspre el o voce caldă şi duioasă
Îmi spune că sunt frumoasă
Şi cumva o mână simt pe frunte
Ce îmi alungă grijile mărunte .
Eu îl privesc cu dragoste-n tăcere ,
El mă îndeamnă să las a lumii plăcere
Să-i urc vârful înalt fără frică
Şi-mi va oferi căzduire în stâncă .
,,Hai vino la mine , departe de lume ,
Departe de tot , eu îţi voi purta noroc ,
Lasă totul în urmă , rău să nu-ţi pară ,
Îţi voi dărui izvoare , râuri , păduri
Şi te voi iubi în anotimpuri
Şi-n plus încă o vară'' .
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
Другие стихотворения автора
Taina Nopții
Noanțe calde de violet
Pictează un amurg perfect
Soarele ca un aprins buchet
De Bujori ce se îneacă încet
Umbre lungi și Raze scurte
Pentru locuri pornesc să lupte
Către soare îs împletite
Până Bolta cerului pălește
Când privesc,cerul înstelat
Zăresc Luceafărul înalt
Sclipesc în inimă scântei
Când visez la razele ei
Vin norii, o i-au în brațe
Și-i fac un Palat de ațe
În el își ascunde raza aleasă
Fiindcă doarme și nu-i mai pasă
Albul ei devine palid
În vârful cerului s-a oprit
Să ridice valul mării
Și să dispară în răsărit...
Astrul galben iar s-a ivit
Să rupă a nopții vrajă
Și-a ei taină sfântă a-nlocuit
Cu a Zilei grabă oarbă.
Fata umbră
lar eu, rochia fantomei cenuşii o îmbarc,
Pentru o asemenea ocazie și demonii mi împac
Cu bune, cu rele, toate sunt acum gândurile
mele,
Toate, un scop au
Luna sa ţi-o dau
Cu ochi tăcuți și vorbe încuiate,
Mâna în față ți-o apleci,
Un zâmbet vanezi in mica poveste,
Un zâmbet cauți să culegi
Unul ce pe tine te îndeamnă să încerci
Un pas neclintit în fată il împingi,
Frica-n ochii se citeste
O ruptura in timp O ruptura in poveste
Umbra-mi este călcată iar buzele încleștate-mi tac
Merg la franghiile toate, încerc înapoi să trag
Dar pasul tău arzând în pământ, o fântâna de durere a format
Franghia usor se duce, golul cu găleată par să aibă același sol
M-a tras de caşmirul griului trecător în jos,
lar pentru sufletele separate, n-a mai existat
cale de întors
Pasul tău cu foc a aruncat
ln timp ce cârjele mie departe mi le-a aruncat
Carje din variate zâmbete ce cutremură meleaguri din gândul meu, necunoscute
M-am întors pe călcâiele tocite
Pantofii parcă în gleznă mi-au crescut,
M-am întors,
Ochii in fata apusului i-am descusut
O floare a înflorit
În timp ce alta s-a ofilit,
Două au crescut la cer,
lar a treia în focul pământului infern
De un pom am prins rădăcini,
lar ca o pană ciufulită a mea dorință a murit
În nemiscatul timpului înțepenit
Te-am privit cum ai zburat
Ciocănitoarea penei mele
Cum în urmă ti-ai lăsat
Vulturul uitat de vreme
Sa ştii, aşteaptă privind la stele
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Inca una se viseaza presedinte
Iar s-a mai gasit o hoasca
Ce se crede muierusca
Dupa ce si-a pavoazat fatada
Pe romani sa-i dea pe brazda
Ea ne vrea pe toti atlantici
Sa uitam a mai fi mitici
Si valorile europene
Sa ne fluture-n izmene
De la Iasi la Timisoara
Peste tot in toata tara
ROGVAIV-ul sa triumfe
Cu barbosi pe post de nimfe
Si din frageda pruncie
Ne vom plange ca-i urgie
Caci fermierii taranoi
Nu au taxe pe codoi
Vom iubi doar occidentul
Sa salvam si noi pamantul
Si vegani vom deveni
Fi-vom responsabili cetateni
Iar Lasconi prea-rujata
Va ajunge Presedinta
Si-o sa scape de bufeuri
Caci votata e de…. Fraieri (n-am gasit alta rima :D)
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Taina Nopții
Noanțe calde de violet
Pictează un amurg perfect
Soarele ca un aprins buchet
De Bujori ce se îneacă încet
Umbre lungi și Raze scurte
Pentru locuri pornesc să lupte
Către soare îs împletite
Până Bolta cerului pălește
Când privesc,cerul înstelat
Zăresc Luceafărul înalt
Sclipesc în inimă scântei
Când visez la razele ei
Vin norii, o i-au în brațe
Și-i fac un Palat de ațe
În el își ascunde raza aleasă
Fiindcă doarme și nu-i mai pasă
Albul ei devine palid
În vârful cerului s-a oprit
Să ridice valul mării
Și să dispară în răsărit...
Astrul galben iar s-a ivit
Să rupă a nopții vrajă
Și-a ei taină sfântă a-nlocuit
Cu a Zilei grabă oarbă.
Fata umbră
lar eu, rochia fantomei cenuşii o îmbarc,
Pentru o asemenea ocazie și demonii mi împac
Cu bune, cu rele, toate sunt acum gândurile
mele,
Toate, un scop au
Luna sa ţi-o dau
Cu ochi tăcuți și vorbe încuiate,
Mâna în față ți-o apleci,
Un zâmbet vanezi in mica poveste,
Un zâmbet cauți să culegi
Unul ce pe tine te îndeamnă să încerci
Un pas neclintit în fată il împingi,
Frica-n ochii se citeste
O ruptura in timp O ruptura in poveste
Umbra-mi este călcată iar buzele încleștate-mi tac
Merg la franghiile toate, încerc înapoi să trag
Dar pasul tău arzând în pământ, o fântâna de durere a format
Franghia usor se duce, golul cu găleată par să aibă același sol
M-a tras de caşmirul griului trecător în jos,
lar pentru sufletele separate, n-a mai existat
cale de întors
Pasul tău cu foc a aruncat
ln timp ce cârjele mie departe mi le-a aruncat
Carje din variate zâmbete ce cutremură meleaguri din gândul meu, necunoscute
M-am întors pe călcâiele tocite
Pantofii parcă în gleznă mi-au crescut,
M-am întors,
Ochii in fata apusului i-am descusut
O floare a înflorit
În timp ce alta s-a ofilit,
Două au crescut la cer,
lar a treia în focul pământului infern
De un pom am prins rădăcini,
lar ca o pană ciufulită a mea dorință a murit
În nemiscatul timpului înțepenit
Te-am privit cum ai zburat
Ciocănitoarea penei mele
Cum în urmă ti-ai lăsat
Vulturul uitat de vreme
Sa ştii, aşteaptă privind la stele
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Inca una se viseaza presedinte
Iar s-a mai gasit o hoasca
Ce se crede muierusca
Dupa ce si-a pavoazat fatada
Pe romani sa-i dea pe brazda
Ea ne vrea pe toti atlantici
Sa uitam a mai fi mitici
Si valorile europene
Sa ne fluture-n izmene
De la Iasi la Timisoara
Peste tot in toata tara
ROGVAIV-ul sa triumfe
Cu barbosi pe post de nimfe
Si din frageda pruncie
Ne vom plange ca-i urgie
Caci fermierii taranoi
Nu au taxe pe codoi
Vom iubi doar occidentul
Sa salvam si noi pamantul
Si vegani vom deveni
Fi-vom responsabili cetateni
Iar Lasconi prea-rujata
Va ajunge Presedinta
Si-o sa scape de bufeuri
Caci votata e de…. Fraieri (n-am gasit alta rima :D)
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021