Albastru de nu mă uita
Îmi plac florile de nu mă uita
Ele reflectă cerul infinit
Albastru neîntrerupt de nori
Albastru neîntrerupt de noi
Plăpânde și cu petale mici
Frumoase și cu multe înțelesuri
Oglinda sufletului, ochii
Oglinda sufletului, ochi albastrii
Flori de câmp răsfirate pretutindeni
Păstrează amintirile tuturor
Sentimente de dor și tristețe
Sentimente de "nu te voi uita"
Albastru ca reflexia in apa
Albastru ca cerul de ieri
Albastru ca ochii de mâine
Albastru de "vreau sa te uit"
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andrei Zoicas
Дата публикации: 9 октября 2024
Просмотры: 323
Стихи из этой категории
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Când cântă pământul
Când cântă pământul,
Şi pasărea tace,
Fur liniştea lunii,
Şi-o ascund în găoace.
Când tace dumbrava,
Şi pasărea cântă,
Fur liniştea serii,
Ca ea să m-ascundă.
Când tace pământul,
Şi pasărea-i dusă,
Razele albe ale lunii,
Îmi pătrund pe sub uşă.
Când cântă dumbrava,
Şi pasărea vine,
Pre-umblu pământul,
Cu luna în mine.
Declaratie de iubire!
Chiar dacă ești departe
Eu te simt lângă mine,
Și văd cu ochiul minții
Când ți-e rău sau bine
Aștept să treacă ziua
Și seara să-ți șoptesc,
Că-mi ești ființa dragă
Cu tine vreau să trăiesc
Când suntem amàndoi
Și ne ținem de mână,
Atunci mă simt stăpân
Lângă a mea stăpână
Ce bine este-n astă viață
Când El cu Ea se potrivesc,
Și ce ușor trec peste toate
Când zilnic își spun..te iubesc!
Ispita
Jumate chip zâmbește,
Jumate plânge-ntruna,
Căci inima nebuna,
La altă se gândește.
C-o mână mi te mângâi,
Cu alta te alung,
Și-n minte încet se strâng,
Spânzurători și frânghii.
Un pas spre tine pleacă,
Iar altul dă- înapoi,
Și port un crunt război,
Cu ura ce mă-ncearcă.
Te caut cu privirea,
Cu-n ochi mereu închis,
Și-n mine am ucis,
Prin amăgiri iubirea.
Mi-e trupul numai scuturi,
Dar astăzi mi le nărui,
Și zilnic am să-ți dărui,
O mie de săruturi.
În brațe cald mă prinde,
Cu-o buză încet mă ceartă,
Cu cealaltă mă iartă,
Și focul iar se-aprinde.
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Când cântă pământul
Când cântă pământul,
Şi pasărea tace,
Fur liniştea lunii,
Şi-o ascund în găoace.
Când tace dumbrava,
Şi pasărea cântă,
Fur liniştea serii,
Ca ea să m-ascundă.
Când tace pământul,
Şi pasărea-i dusă,
Razele albe ale lunii,
Îmi pătrund pe sub uşă.
Când cântă dumbrava,
Şi pasărea vine,
Pre-umblu pământul,
Cu luna în mine.
Declaratie de iubire!
Chiar dacă ești departe
Eu te simt lângă mine,
Și văd cu ochiul minții
Când ți-e rău sau bine
Aștept să treacă ziua
Și seara să-ți șoptesc,
Că-mi ești ființa dragă
Cu tine vreau să trăiesc
Când suntem amàndoi
Și ne ținem de mână,
Atunci mă simt stăpân
Lângă a mea stăpână
Ce bine este-n astă viață
Când El cu Ea se potrivesc,
Și ce ușor trec peste toate
Când zilnic își spun..te iubesc!
Ispita
Jumate chip zâmbește,
Jumate plânge-ntruna,
Căci inima nebuna,
La altă se gândește.
C-o mână mi te mângâi,
Cu alta te alung,
Și-n minte încet se strâng,
Spânzurători și frânghii.
Un pas spre tine pleacă,
Iar altul dă- înapoi,
Și port un crunt război,
Cu ura ce mă-ncearcă.
Te caut cu privirea,
Cu-n ochi mereu închis,
Și-n mine am ucis,
Prin amăgiri iubirea.
Mi-e trupul numai scuturi,
Dar astăzi mi le nărui,
Și zilnic am să-ți dărui,
O mie de săruturi.
În brațe cald mă prinde,
Cu-o buză încet mă ceartă,
Cu cealaltă mă iartă,
Și focul iar se-aprinde.
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Iubirea ta mă ține în viață
Iubirea ta este elixirul vieții mele
Imi curge din artere în arteriole și vene
Se scurge în atriu, trece de o valvă
Îmi bate inima ta în palmă.
Viață
Mi-era frică de necunoscut,
O gaură neagră, fară final sau început...
Știam doar că așa e viața,
Orișicand se poate rupe ața.
Nu am trecut prin toata, cum e ea
Am sa aflu pe parcurs, dar spun așa:
Acum, necunoscutul mi se pare-un fleac,
Pe langa faptul că ceea ce am cunoscut,
Va fi uitat.
Mare mirare
Nu se simte fericită
Ci doar recunoscătoare
Mi se pare foarte trist
Pentru o așa floare
Merită să simtă totul
Fiecare strop te ploaie
Adierile vântului
Razele de soare
Fulgii de nea
Cruda uitare
Ofilirea mea
Mare mirare
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Iubirea ta mă ține în viață
Iubirea ta este elixirul vieții mele
Imi curge din artere în arteriole și vene
Se scurge în atriu, trece de o valvă
Îmi bate inima ta în palmă.
Viață
Mi-era frică de necunoscut,
O gaură neagră, fară final sau început...
Știam doar că așa e viața,
Orișicand se poate rupe ața.
Nu am trecut prin toata, cum e ea
Am sa aflu pe parcurs, dar spun așa:
Acum, necunoscutul mi se pare-un fleac,
Pe langa faptul că ceea ce am cunoscut,
Va fi uitat.
Mare mirare
Nu se simte fericită
Ci doar recunoscătoare
Mi se pare foarte trist
Pentru o așa floare
Merită să simtă totul
Fiecare strop te ploaie
Adierile vântului
Razele de soare
Fulgii de nea
Cruda uitare
Ofilirea mea
Mare mirare