Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Loredana Țurcan
Дата публикации: 17 февраля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 879
Стихи из этой категории
Tendențios
Intre mine si tine e vremea,
Cu ploaie de fluturi grăbiți
Ne zburdă vopseauă din aripi
Și noi o răzbatem cuminți.
Ne pensează și vântul șuvițe,
Pufnind din văzduh plictisit,
Ne incearcă și luna răbdarea
Cu refracții prâsnite-n dichis.
Ne perturbă o gloată distanța
Cand noi mai aproape râvnim,
Te incearcă pe tine cu marea
Mă găsește cu tine-n nisip...
Din clepsidra eternă iubirea
Se scurge in suflet râzând,
Se presară-n suspine amare,
Și se-ntoarce când golul e plin...
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?
Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.
I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,
iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?
Eram...
Eram frumoasă și-ţi plăceam
Părea să-ți fiu ceva aparte,
Sufletu-mi râdea când te-auzea
Și își dorea să-l ţii n brate.
În părul meu plângea o Lună
Eu, dinadins mereu zâmbeam
Când te vedeam ochi-mi erau furtună
Eram "nebună" și-ți plăcea.
Cu dorul meu am spart tipare
Gândirea mea cumva te-a depășit..
Dar știi.. când dorul îmi era prea 'mare
Mereu cu al tău vin I-am potolit.
Mi-e dor de mine indiscutabil
Sufletul mi-i trist ...nefericit,
Că orice gest mi I-ai făcut condamnabil
De ce???..că doar m-ai plắcut și eu am iubit?
Am suportat mulți km de tăcere
Și "adevăruri" spuse printre rânduri,
Mi te-amintesc adesea cu durere
Când dorurile toate se deshumă.
Buzele incă imi ard ca focul
Cu-n vin ar vrea să le săruti,
Încă ii simt mirosul, ii simt gustul
De luni întregi însă..tu mi-l refuzi!..
Aștept să ne mai treacă vremea,
Gândul ca vinul sắ ți se limpezească...
De te-ai grăbi un pic că trece vara!
Vreau fericirea să mă mai găsească.
N-am somn...mereu îmi zic răbdare
Am insomnii..stres și multă oboseală,
Nici muzica nu mai ajută..e bezna-n a mea
minte
Dar nu renunt...vreau să mai fiu ca înainte.
Azi timpu-mi trece atât de greu
Sunt mai mereu ingândurată și stingheră,
Să-ți spun de ce am teama eu?
Că-mi vei rămâne o veșnică durere..
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
🎤 Primăvara inimii mele în maghiară
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Szívem tavasza
Kedves fiú, George...
Egy introvertált fiú, George...
Egy vicces fiú, George...
Egy fiú, akivel még soha nem találkoztam, George,
Egy fiú, akire minden figyelem számít, George,
Egy fiú, aki szereti a verseket, George,
Egy kifejező és művészi fiú, George,
Egy fiú, aki nagyon szeretne elvinni minket egy hidrobiciklire, George...
Egy fiú, aki nagyon szeretné, hogy üljünk és meséljünk a pikniken, George,
Egy fiú, akivel moziba megy, játszik, George,
Egy egyszerű, de jól megválasztott ízlésű fiú, George,
Egy bátor és határozott fiú, George,
Egy fiú, aki szereti a régi divatlapokat, George,
Egy fiú, aki minden alkalommal több virágot, cukorkát hoz, George,
Egy fiú, akinek a versei egyre jobban vonzanak, George,
Egy fiú, aki ezerszer ír, vág és újraír, amíg pontosan kifejezi, amit akar, George,
Egy fiú, akivel a szomszédhoz megyek, aki spanyol órát tart, George,
Egy fiú, aki ha lemaradok a tanulásban, rám is elmélkedik, George,
Egy fiú, aki nagyjából ugyanilyen zenét hallgat, George.
George, az emlékeim rólad, hogy megismertelek és mennyire szerettem, ahogy írtál, ahogyan pizzát ettél, ahogy nevettél a vicceimen (mert általában csak én nevetek), ahogy néha nevettél rajtam, ahogy szoktunk. séta a sikátorokon, ahogy mindketten motoroztunk, a Nap országútján, sebességhatárt túllépve, hajjal a szélben, gondtalanul, hogyan tudtuk, hogyan hozzuk jó közérzetünket egymásnak, hogy feldobjuk a kedvünket, érezd jól magad a kocsmákban, menj focimeccsre, üvöltözz és köpködj, játssz a nebelung macskámmal, adj egy tollat, amit meguntál, megjavítanám és nagyon boldog lennél. Édes emlékek, kár, hogy nem tudom milyen projekttel távoztál Brazíliában. Nem semmi, fiatal voltál, ahogy Otilia az "Otilia's Enigma"-ból mondaná, voltak álmaid, és meg kellett valósítanod azokat. Annyi más lány van, de neked nagyon kellett ez a projekt. Megértelek, nem te tetted sok verset hagyj rám, de megőrzöm, emlékük egyre jobban felvirágzik, ha olvasom, lapozgatom, amikor élvezem az írásodat és azt, amit ezeken a sorokon keresztül ki akartál fejezni.
Cat de mult aș vrea
De-ai ști...cât de mult aș vrea
Să te pot căuta
La ușa sufletului tău să pot să bat
Tu să m-astepti, sa îmi deschizi cu drag
De-ai ști ... cât de mult aș vrea,
Atunci când te-aș vedea
Să simți cum mă topesc,
De dragul tău... când te zăresc.
De-ai ști... cât de mult aș vrea
Să îți mai stau pe canapea
Să degust vinul sub privirea ta,
Oh, Doamne... erați fericirea mea!
De-ai sti... cât de mult aș vrea
Să simt din nou îmbrățișarea ta
Să îți ascult inima cum bate
Tu să mă mângâi ușor pe spate.
Cât de mult aș vrea...de-ai ști
Odată să mai pot simți
Gustul ce mă ducea în paradis
Dulceața vinului rămas...promis
Cât de mult aș vrea... de-ai ști
O clipă să mai fiu a ta
Toată lumea s-ar opri
Să simtă cum îmi râde inima...
Tendențios
Intre mine si tine e vremea,
Cu ploaie de fluturi grăbiți
Ne zburdă vopseauă din aripi
Și noi o răzbatem cuminți.
Ne pensează și vântul șuvițe,
Pufnind din văzduh plictisit,
Ne incearcă și luna răbdarea
Cu refracții prâsnite-n dichis.
Ne perturbă o gloată distanța
Cand noi mai aproape râvnim,
Te incearcă pe tine cu marea
Mă găsește cu tine-n nisip...
Din clepsidra eternă iubirea
Se scurge in suflet râzând,
Se presară-n suspine amare,
Și se-ntoarce când golul e plin...
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?
Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.
I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,
iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?
Eram...
Eram frumoasă și-ţi plăceam
Părea să-ți fiu ceva aparte,
Sufletu-mi râdea când te-auzea
Și își dorea să-l ţii n brate.
În părul meu plângea o Lună
Eu, dinadins mereu zâmbeam
Când te vedeam ochi-mi erau furtună
Eram "nebună" și-ți plăcea.
Cu dorul meu am spart tipare
Gândirea mea cumva te-a depășit..
Dar știi.. când dorul îmi era prea 'mare
Mereu cu al tău vin I-am potolit.
Mi-e dor de mine indiscutabil
Sufletul mi-i trist ...nefericit,
Că orice gest mi I-ai făcut condamnabil
De ce???..că doar m-ai plắcut și eu am iubit?
Am suportat mulți km de tăcere
Și "adevăruri" spuse printre rânduri,
Mi te-amintesc adesea cu durere
Când dorurile toate se deshumă.
Buzele incă imi ard ca focul
Cu-n vin ar vrea să le săruti,
Încă ii simt mirosul, ii simt gustul
De luni întregi însă..tu mi-l refuzi!..
Aștept să ne mai treacă vremea,
Gândul ca vinul sắ ți se limpezească...
De te-ai grăbi un pic că trece vara!
Vreau fericirea să mă mai găsească.
N-am somn...mereu îmi zic răbdare
Am insomnii..stres și multă oboseală,
Nici muzica nu mai ajută..e bezna-n a mea
minte
Dar nu renunt...vreau să mai fiu ca înainte.
Azi timpu-mi trece atât de greu
Sunt mai mereu ingândurată și stingheră,
Să-ți spun de ce am teama eu?
Că-mi vei rămâne o veșnică durere..
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
🎤 Primăvara inimii mele în maghiară
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Szívem tavasza
Kedves fiú, George...
Egy introvertált fiú, George...
Egy vicces fiú, George...
Egy fiú, akivel még soha nem találkoztam, George,
Egy fiú, akire minden figyelem számít, George,
Egy fiú, aki szereti a verseket, George,
Egy kifejező és művészi fiú, George,
Egy fiú, aki nagyon szeretne elvinni minket egy hidrobiciklire, George...
Egy fiú, aki nagyon szeretné, hogy üljünk és meséljünk a pikniken, George,
Egy fiú, akivel moziba megy, játszik, George,
Egy egyszerű, de jól megválasztott ízlésű fiú, George,
Egy bátor és határozott fiú, George,
Egy fiú, aki szereti a régi divatlapokat, George,
Egy fiú, aki minden alkalommal több virágot, cukorkát hoz, George,
Egy fiú, akinek a versei egyre jobban vonzanak, George,
Egy fiú, aki ezerszer ír, vág és újraír, amíg pontosan kifejezi, amit akar, George,
Egy fiú, akivel a szomszédhoz megyek, aki spanyol órát tart, George,
Egy fiú, aki ha lemaradok a tanulásban, rám is elmélkedik, George,
Egy fiú, aki nagyjából ugyanilyen zenét hallgat, George.
George, az emlékeim rólad, hogy megismertelek és mennyire szerettem, ahogy írtál, ahogyan pizzát ettél, ahogy nevettél a vicceimen (mert általában csak én nevetek), ahogy néha nevettél rajtam, ahogy szoktunk. séta a sikátorokon, ahogy mindketten motoroztunk, a Nap országútján, sebességhatárt túllépve, hajjal a szélben, gondtalanul, hogyan tudtuk, hogyan hozzuk jó közérzetünket egymásnak, hogy feldobjuk a kedvünket, érezd jól magad a kocsmákban, menj focimeccsre, üvöltözz és köpködj, játssz a nebelung macskámmal, adj egy tollat, amit meguntál, megjavítanám és nagyon boldog lennél. Édes emlékek, kár, hogy nem tudom milyen projekttel távoztál Brazíliában. Nem semmi, fiatal voltál, ahogy Otilia az "Otilia's Enigma"-ból mondaná, voltak álmaid, és meg kellett valósítanod azokat. Annyi más lány van, de neked nagyon kellett ez a projekt. Megértelek, nem te tetted sok verset hagyj rám, de megőrzöm, emlékük egyre jobban felvirágzik, ha olvasom, lapozgatom, amikor élvezem az írásodat és azt, amit ezeken a sorokon keresztül ki akartál fejezni.
Cat de mult aș vrea
De-ai ști...cât de mult aș vrea
Să te pot căuta
La ușa sufletului tău să pot să bat
Tu să m-astepti, sa îmi deschizi cu drag
De-ai ști ... cât de mult aș vrea,
Atunci când te-aș vedea
Să simți cum mă topesc,
De dragul tău... când te zăresc.
De-ai ști... cât de mult aș vrea
Să îți mai stau pe canapea
Să degust vinul sub privirea ta,
Oh, Doamne... erați fericirea mea!
De-ai sti... cât de mult aș vrea
Să simt din nou îmbrățișarea ta
Să îți ascult inima cum bate
Tu să mă mângâi ușor pe spate.
Cât de mult aș vrea...de-ai ști
Odată să mai pot simți
Gustul ce mă ducea în paradis
Dulceața vinului rămas...promis
Cât de mult aș vrea... de-ai ști
O clipă să mai fiu a ta
Toată lumea s-ar opri
Să simtă cum îmi râde inima...
Другие стихотворения автора
Născut îndrăgostit
Născut îndrăgostit,
Unde in Pererîta își are începutul,
O minte strălucită, Grigore, așa a fost numit,
Ce a avut ca vis să treacă Prutul.
"Nu sunt atâția ochi pe pământ,
câtă frumusețe-n jur" ,
Poetul spuse-ntr-un citat,
Și că nu exista niciunde un loc mai sfânt
Decât pământul pe care ai fost creat.
Un om ce nu putea să nu se lupte
Pentru a sa țară ca să scape,
De cele timpuri în care sufletele erau corupte
Și de rele încărcate.
Un om iubitor ce nu putea sa nu se zbată
Pentru a sa țară ca să aibă într-un sfârșit,
O Independență și o limbă
Ai cărui muncă I s-a reușit.
Grigore Vieru, un creator al poeziilor, blândul din inima copiilor,
Un discipolul din inima-nțelepților
Și prietenul adevărat al cărților.
O persoana ce va rămâne mereu cu cei iubitori de a lor limbă română,
A poporului românesc stăpână,
Iar Vieru e cel care a reușit să cultive
În sufletul a zeci de generații,
Dragostea de neam și țară
Prin minunatele creații.
Eu o sa vin
Eu o să vin, nu o să mă duc fără să nu vin,
Nu voi părăsi, nu voi pleca fără să nu mă-ntorc,
Eu o să iubesc, mai greu dar voi iubi din plin,
Balansul între noi o să mențin, dezechilibru, eu, nu o să provoc.
Eu o să încerc, nu o să mă las fără ca să nu încerc,
Nu voi urî, nu voi urî căci nu-mi stă în fire,
Eu o să înot prin viață, încet ca să nu mă înec
În cele ce mă așteaptă, să le trec printr-o privire.
Eu o să înțeleg, nu voi lăsa ca întrebări să apară,
De-or apărea, nu o să întreb, nu o voi face dacă tu nu te simți comod,
Eu o să aștept, nu o să mă grăbesc, să fiu sigură
Că inima mea cu a ta vor avea un rod.
Tăcut
Îmi spuneai că-s prea emotivă
Atunci când scrisori îți scriam,
Realizând acum ca-m fost naivă
Și că prea mult mă chinuiam.
Îmi spuneai că nu ai timp adesea ori
Sau doar voiai să mă ignori?
Atunci am înțeles ce nu puteai să-mi spui...
Ceea că efort în "asta" nu mai vrei să pui.
Tăceai în momente când nu trebuia de tăcut,
Fiind aceea ce numai ea vorbea...
Cuvinte din tine, să scot, nu am putut,
Fiind aceea ce numai ea iubea.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Ascunsă sub lună
Ochii ei albaștri
Și parul ei de-un cafeniu închis,
Cu ale sale plete-n vânt
Se ascunde-n propriul râs,
Se teme să se arate.
Se ascunde după foile ce cu sutele le scrie
În timp ce răsare luna ruginie...
Povestind în rânduri despre ale dragostei aventuri cutreierate,
Și nu o vede nimeni, stă sub lună, ascunsă de toți și de toate.
Una cu natura
La începutul verii mă pomenesc plimbându-mă prin foioasele păduri,
Puteam vedea frumusețea naturii ce mă scăpa de așa numite gânduri,
Cutreieram câmpiile pe la apus de soare prin iarba verde, pe răcoare,
Priveam fiecare detaliu, întregul pastel încărcat de a soarelui culoare.
În miezul verii mă pomenesc pășind prin apa dimineții din lacul adormit,
Eram una cu lacul, în fiecare dimineață de iulie prin apele lui am plutit,
Puteam simți cum mă trezesc mai tare cu fiecare pas pe care-l făceam,
Cu apa lui atât de rece, de el eu depindeam.
La sfârșitul verii mă pomenesc stând sub copacul cel pustiu ce mai scotea câte un murmur,
Lipit de el, de parca îi citeam povestea, înțelegând că era bătrân și atât de singur...
Singurătatea pe care o împărțeam, prin scoarța lui o puteam captura
Și nu eram atât de singură, eram una de-a lui, una cu natura.
Născut îndrăgostit
Născut îndrăgostit,
Unde in Pererîta își are începutul,
O minte strălucită, Grigore, așa a fost numit,
Ce a avut ca vis să treacă Prutul.
"Nu sunt atâția ochi pe pământ,
câtă frumusețe-n jur" ,
Poetul spuse-ntr-un citat,
Și că nu exista niciunde un loc mai sfânt
Decât pământul pe care ai fost creat.
Un om ce nu putea să nu se lupte
Pentru a sa țară ca să scape,
De cele timpuri în care sufletele erau corupte
Și de rele încărcate.
Un om iubitor ce nu putea sa nu se zbată
Pentru a sa țară ca să aibă într-un sfârșit,
O Independență și o limbă
Ai cărui muncă I s-a reușit.
Grigore Vieru, un creator al poeziilor, blândul din inima copiilor,
Un discipolul din inima-nțelepților
Și prietenul adevărat al cărților.
O persoana ce va rămâne mereu cu cei iubitori de a lor limbă română,
A poporului românesc stăpână,
Iar Vieru e cel care a reușit să cultive
În sufletul a zeci de generații,
Dragostea de neam și țară
Prin minunatele creații.
Eu o sa vin
Eu o să vin, nu o să mă duc fără să nu vin,
Nu voi părăsi, nu voi pleca fără să nu mă-ntorc,
Eu o să iubesc, mai greu dar voi iubi din plin,
Balansul între noi o să mențin, dezechilibru, eu, nu o să provoc.
Eu o să încerc, nu o să mă las fără ca să nu încerc,
Nu voi urî, nu voi urî căci nu-mi stă în fire,
Eu o să înot prin viață, încet ca să nu mă înec
În cele ce mă așteaptă, să le trec printr-o privire.
Eu o să înțeleg, nu voi lăsa ca întrebări să apară,
De-or apărea, nu o să întreb, nu o voi face dacă tu nu te simți comod,
Eu o să aștept, nu o să mă grăbesc, să fiu sigură
Că inima mea cu a ta vor avea un rod.
Tăcut
Îmi spuneai că-s prea emotivă
Atunci când scrisori îți scriam,
Realizând acum ca-m fost naivă
Și că prea mult mă chinuiam.
Îmi spuneai că nu ai timp adesea ori
Sau doar voiai să mă ignori?
Atunci am înțeles ce nu puteai să-mi spui...
Ceea că efort în "asta" nu mai vrei să pui.
Tăceai în momente când nu trebuia de tăcut,
Fiind aceea ce numai ea vorbea...
Cuvinte din tine, să scot, nu am putut,
Fiind aceea ce numai ea iubea.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Ascunsă sub lună
Ochii ei albaștri
Și parul ei de-un cafeniu închis,
Cu ale sale plete-n vânt
Se ascunde-n propriul râs,
Se teme să se arate.
Se ascunde după foile ce cu sutele le scrie
În timp ce răsare luna ruginie...
Povestind în rânduri despre ale dragostei aventuri cutreierate,
Și nu o vede nimeni, stă sub lună, ascunsă de toți și de toate.
Una cu natura
La începutul verii mă pomenesc plimbându-mă prin foioasele păduri,
Puteam vedea frumusețea naturii ce mă scăpa de așa numite gânduri,
Cutreieram câmpiile pe la apus de soare prin iarba verde, pe răcoare,
Priveam fiecare detaliu, întregul pastel încărcat de a soarelui culoare.
În miezul verii mă pomenesc pășind prin apa dimineții din lacul adormit,
Eram una cu lacul, în fiecare dimineață de iulie prin apele lui am plutit,
Puteam simți cum mă trezesc mai tare cu fiecare pas pe care-l făceam,
Cu apa lui atât de rece, de el eu depindeam.
La sfârșitul verii mă pomenesc stând sub copacul cel pustiu ce mai scotea câte un murmur,
Lipit de el, de parca îi citeam povestea, înțelegând că era bătrân și atât de singur...
Singurătatea pe care o împărțeam, prin scoarța lui o puteam captura
Și nu eram atât de singură, eram una de-a lui, una cu natura.