Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Darie Oxana
Дата публикации: 11 сентября 2022
Просмотры: 997
Стихи из этой категории
Sub acelasi cer.
Sub acelasi cer te nasti
sub acelasi cer te stingi
tu incerci ceva sa lasi,
dar nu reusesti sa stringi.
Cind pamintul te va trage
stii ca poti sa te ridici,
insa timpul te impinge
sub acelasi cer te stingi
Vei lasa numai petale
pe o margine de drum
tu le string dar totusi doare
parca anii iti aduni.
Sub acelasi cer traeste
pretueste orice zi
Chiar si daca te vei stinge
Tu in inimi vei trai.
Inima fugara
Ma uit la inima mea goală
In corpul meu fost’ feudală,
Nici soarele n-o poate incalzi,
Nici un chip frumos n-o poate inveseli.
Se uita si ea la mine,
Si vede un camp de lupta unde au ramas ruine,
Urlu dupa ea sa vina inapoi,
Deoarece creierul incepe sa fie mai greoi.
Soarele a apus,
Iar inima mea s-a dus.
Am ramas goala si neajutorată,
De parca nu eram asa odată.
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Suflet viu ,dar ingropat
Acum totul s-a sfârșit
S-a sfârșit Amaru
Lângă piatra de sub zid
S-a sfârșit coșmarul
Lângă piatra de mormânt
Lacrimi , luate ușor de vânt
Vânt ușor de clima rece
Ceea ce lasă nu trece
A început de ieri de vina
Însă nu m-am așteptat
Sa îmi ia si sa îmi ducă
Sufletul la ingropat
Și-a început apoi să doară
Nici acum tot n-a trecut
Si mi-am zis apoi în sine
Ca degeaba n-a venit
A venit ca să mă cheme
Colo sus ,lângă mormânt
Unde azi e plin de ruine
Iar sufletul îmi e distrus
Nu a stat prea mult de vorbă
Si apoi repede a plecat
Însă în drum spre ruine
Si pe mine m-a luat
Si m-am ținut strâns de mine
S-a temut că sa nu plec
Însă el știe mai bine
Ca sufletul eu mi-l înec
Și-a început din nou să doară
Dar eu nu m-am așteptat
Sufletul apoi sa-mi scrie
Poezie ,ingropat
Moonlight
I stay under the moonlight.
Blanket on me like it's banging on me.
Covered in light, like I won't survive.
Covered in stars like I won't apply the rules I learned as a kid.
The rules I lived by.
Covered in the moonlight like it's takin me away.
Cover me until you slay my little throat and it takes me up the sky...
Covered in moonlight I survived...
Murind iţi cumperi libertatea
Din minte apare gindul
Din inima iubirea
Din somn apare visul
Din dragoste apare fericirea
Din vorbe-apare scrisul
Iar cei uşor devine greu
Din amintiri te modelez pe tine
Iar din tine-apar şi eu
Din timp apare graba
Şi fuga după fericire
Din clipe alcătueşti trecutul
Şi visezi la nemurire
Din viaţă apare moartea
Din linişte singurătatea
Din dor apare lacrima
Murind iţi cumperi libertatea
Sub acelasi cer.
Sub acelasi cer te nasti
sub acelasi cer te stingi
tu incerci ceva sa lasi,
dar nu reusesti sa stringi.
Cind pamintul te va trage
stii ca poti sa te ridici,
insa timpul te impinge
sub acelasi cer te stingi
Vei lasa numai petale
pe o margine de drum
tu le string dar totusi doare
parca anii iti aduni.
Sub acelasi cer traeste
pretueste orice zi
Chiar si daca te vei stinge
Tu in inimi vei trai.
Inima fugara
Ma uit la inima mea goală
In corpul meu fost’ feudală,
Nici soarele n-o poate incalzi,
Nici un chip frumos n-o poate inveseli.
Se uita si ea la mine,
Si vede un camp de lupta unde au ramas ruine,
Urlu dupa ea sa vina inapoi,
Deoarece creierul incepe sa fie mai greoi.
Soarele a apus,
Iar inima mea s-a dus.
Am ramas goala si neajutorată,
De parca nu eram asa odată.
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Suflet viu ,dar ingropat
Acum totul s-a sfârșit
S-a sfârșit Amaru
Lângă piatra de sub zid
S-a sfârșit coșmarul
Lângă piatra de mormânt
Lacrimi , luate ușor de vânt
Vânt ușor de clima rece
Ceea ce lasă nu trece
A început de ieri de vina
Însă nu m-am așteptat
Sa îmi ia si sa îmi ducă
Sufletul la ingropat
Și-a început apoi să doară
Nici acum tot n-a trecut
Si mi-am zis apoi în sine
Ca degeaba n-a venit
A venit ca să mă cheme
Colo sus ,lângă mormânt
Unde azi e plin de ruine
Iar sufletul îmi e distrus
Nu a stat prea mult de vorbă
Si apoi repede a plecat
Însă în drum spre ruine
Si pe mine m-a luat
Si m-am ținut strâns de mine
S-a temut că sa nu plec
Însă el știe mai bine
Ca sufletul eu mi-l înec
Și-a început din nou să doară
Dar eu nu m-am așteptat
Sufletul apoi sa-mi scrie
Poezie ,ingropat
Moonlight
I stay under the moonlight.
Blanket on me like it's banging on me.
Covered in light, like I won't survive.
Covered in stars like I won't apply the rules I learned as a kid.
The rules I lived by.
Covered in the moonlight like it's takin me away.
Cover me until you slay my little throat and it takes me up the sky...
Covered in moonlight I survived...
Murind iţi cumperi libertatea
Din minte apare gindul
Din inima iubirea
Din somn apare visul
Din dragoste apare fericirea
Din vorbe-apare scrisul
Iar cei uşor devine greu
Din amintiri te modelez pe tine
Iar din tine-apar şi eu
Din timp apare graba
Şi fuga după fericire
Din clipe alcătueşti trecutul
Şi visezi la nemurire
Din viaţă apare moartea
Din linişte singurătatea
Din dor apare lacrima
Murind iţi cumperi libertatea
Другие стихотворения автора
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.