Ceia ce simt
Mă simt ca o pasăre fără lumină,
O pasăre mică în lumea străină
Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,
Mănghesuie lumea în această închisoare.
Nu văd eu lalele după gratii de fier,
Nu simt eu nici aer fără miros de oțel
Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,
Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.
Стихи из этой категории
Alcoolul
Din nou şi din nou alcoolul îmi fură mintea,
Mă ajută sa nu îmi aduc aminte ,
De lucrurile din trecut
Care care cu mine s-au petrecut,
dar totuşi nu mai pot să uit .
Daru-mi fură Dumnezeu,
Pe care le-am avut,
Dar şi tot am pierdut,
Azi e sau mâine nu mai are rost sa ţi-n în cap
Mai bine beau alcool ,vin sau bere să uit de tot .
Uit sau îmi aduc aminte
Nu mai conteaza
Aurul a ruginit
Rugina s-a pierdut
În apa căzătoare.
Zamurca Alina cl 9, Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa .
Derută
o șuviță de salivă mi se scurge necontrolat dintr-un colț al gurii
și-o revoltă mai mare împotriva-mi n-am mai simțit până acum
s-au adunat prea mulți țurțuri de gheață la streșina casei
chiar și așa încă mai mozolesc între gingii halcă de viață din frigider
congelată la minus o sute de grade
până când într-o zi m-am trezit în șoc hipotermic
n-a lipsit mult să nu mor
însă n-am murit
mi s-au fisurat doar gleznele
și a trebuit să-mi reconfigurez mersul
să-mi schimb optica
să privesc lumea ca liliecii
spânzurat de picioare
să mă deprind cu această sminteală a ochiului
de-a inversa totul
de a deforma totul
imaginea unei sălciii care se reflectă în apă
devine numitorul comun al tuturor lucrurilor și ființelor
de jos poți distinge iridescența culorii unei păsări
cu cât se restrîng sau se lărgesc unghiurile
plutirea maistoasă a lebedei albe sub luciu scânteietor al lacului
picurat cu cerneala albastră a cerului
zvâcnirea nebănuită a ursului brun
care prinde un pește și tulbură liniștea nuferilor galbeni
trăiesc coșmarul vieții mele alături de verdele crud al firului de iarbă
de respirația sufocantă a teilor și a mentei
simt tot sângele năvâlindu-mi în cap
coagulându-se pe aleile umbroase ale creierului
pesemne că ultima femeie pe care nu mi-ș dori s-o întâlnesc
se apropie...
.
Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru
Cicluri
de la un anumit timp zilele se scurg mai repede
parcă prea repede
în hăul prăpăstios al timpului
în urma lor rămâne de fiecare dată câte ceva important de făcut
pentru mâine
care se termină la rându-i cu alte lucruri neterminate
altădată mai aveai timp să tai crengile uscate
din pomi
să smulgi buruienile
să ari pământul
să semeni
acum îți dau târcoale tot mai des nopțile
bântuite de gânduri
viața trufașă
își numără singură diminețile
mugetul cerbului încolțit în mijlocul codrului
se pierde dincolo de ceruri
dacă n-ar fi fost mușcătura aceea de moarte
din dreptul inimii
te-ai fi resemnat până la urmă
ca un Prometeu obosit
în ciocurile vulturilor…
Spațiu instabil
Nu mă ține de mână, dulce este visul în care mă aflu;
Camera în care sunt e prea întunecată, rămân fără suflu,
Aud din nou acele gânduri care nu-mi dau pace, urlu.
Mă scufund.
Realitatea se luptă cu idealul, eu doar privesc și zac,
Vorbele tale sunt prea dulci, ești otravă fără leac;
Spectatorul propriei povești, nu mai pot să mă prefac.
Salvează-mă,
Apa din lacul lacrimilor se revarsă pe fața mea fără oprire,
Mă înec, cerul e un albastru închis, nu există nemurire;
Nu există salvare pentru mine, poate doar pentru iubire...
Te rog
disensiuni/2
înțepătoare
parfumuri de salvie
domolesc pornirile....
de un violet aprins e
orizontul;
÷
bat clopotele
bisericii de pe dealul Cetății,
Radule,
bat clopotele,
sa-alunge norii negrii
îmbibați de frustrări,
neatinși de
loialitate
Jurnal
Mâinile imi sunt prea calde
ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc
prin rece furtuna.
Ceata imi cere mâna,
drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de
firea-mi prea nocturna.
Sufletul caută aer rece,
dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,
trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana
acum se leagă.
Drumul e ud,ploua rece
si melancolic,
Dragostea a îngheatat,
focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori
de alcoholic,
Vântul încă bate in
aerul prea morbid.
Umbra mi se conturează
lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in
poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un
decor parca trucat,
Solitudinea e o stare
rece de ador.
Las totul in urma si
pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un
timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu
o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,
nu vreau mai voluptuos.
Teleport prin timp si
lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura
ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii
sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii
si unor patimi.
Sentiment adolescentin
imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia
sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit
sa am triplet,
Uit si de timpurile
negre ce sunt făcute.
Sunt doar eu si dragostea
mea eterna,
Imi fac si cadou o matura
care e a mea!
In lumea mea nu e moale
nici o perna,
Totul e rece si îngheață,
când vrea e rea.
Deschid si cărți sa-mi spună
ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!
Nu voi sa continui sa scriu si antet,
E liniște pe tărâmurile
prea sfinte...
Alcoolul
Din nou şi din nou alcoolul îmi fură mintea,
Mă ajută sa nu îmi aduc aminte ,
De lucrurile din trecut
Care care cu mine s-au petrecut,
dar totuşi nu mai pot să uit .
Daru-mi fură Dumnezeu,
Pe care le-am avut,
Dar şi tot am pierdut,
Azi e sau mâine nu mai are rost sa ţi-n în cap
Mai bine beau alcool ,vin sau bere să uit de tot .
Uit sau îmi aduc aminte
Nu mai conteaza
Aurul a ruginit
Rugina s-a pierdut
În apa căzătoare.
Zamurca Alina cl 9, Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa .
Derută
o șuviță de salivă mi se scurge necontrolat dintr-un colț al gurii
și-o revoltă mai mare împotriva-mi n-am mai simțit până acum
s-au adunat prea mulți țurțuri de gheață la streșina casei
chiar și așa încă mai mozolesc între gingii halcă de viață din frigider
congelată la minus o sute de grade
până când într-o zi m-am trezit în șoc hipotermic
n-a lipsit mult să nu mor
însă n-am murit
mi s-au fisurat doar gleznele
și a trebuit să-mi reconfigurez mersul
să-mi schimb optica
să privesc lumea ca liliecii
spânzurat de picioare
să mă deprind cu această sminteală a ochiului
de-a inversa totul
de a deforma totul
imaginea unei sălciii care se reflectă în apă
devine numitorul comun al tuturor lucrurilor și ființelor
de jos poți distinge iridescența culorii unei păsări
cu cât se restrîng sau se lărgesc unghiurile
plutirea maistoasă a lebedei albe sub luciu scânteietor al lacului
picurat cu cerneala albastră a cerului
zvâcnirea nebănuită a ursului brun
care prinde un pește și tulbură liniștea nuferilor galbeni
trăiesc coșmarul vieții mele alături de verdele crud al firului de iarbă
de respirația sufocantă a teilor și a mentei
simt tot sângele năvâlindu-mi în cap
coagulându-se pe aleile umbroase ale creierului
pesemne că ultima femeie pe care nu mi-ș dori s-o întâlnesc
se apropie...
.
Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru
Cicluri
de la un anumit timp zilele se scurg mai repede
parcă prea repede
în hăul prăpăstios al timpului
în urma lor rămâne de fiecare dată câte ceva important de făcut
pentru mâine
care se termină la rându-i cu alte lucruri neterminate
altădată mai aveai timp să tai crengile uscate
din pomi
să smulgi buruienile
să ari pământul
să semeni
acum îți dau târcoale tot mai des nopțile
bântuite de gânduri
viața trufașă
își numără singură diminețile
mugetul cerbului încolțit în mijlocul codrului
se pierde dincolo de ceruri
dacă n-ar fi fost mușcătura aceea de moarte
din dreptul inimii
te-ai fi resemnat până la urmă
ca un Prometeu obosit
în ciocurile vulturilor…
Spațiu instabil
Nu mă ține de mână, dulce este visul în care mă aflu;
Camera în care sunt e prea întunecată, rămân fără suflu,
Aud din nou acele gânduri care nu-mi dau pace, urlu.
Mă scufund.
Realitatea se luptă cu idealul, eu doar privesc și zac,
Vorbele tale sunt prea dulci, ești otravă fără leac;
Spectatorul propriei povești, nu mai pot să mă prefac.
Salvează-mă,
Apa din lacul lacrimilor se revarsă pe fața mea fără oprire,
Mă înec, cerul e un albastru închis, nu există nemurire;
Nu există salvare pentru mine, poate doar pentru iubire...
Te rog
disensiuni/2
înțepătoare
parfumuri de salvie
domolesc pornirile....
de un violet aprins e
orizontul;
÷
bat clopotele
bisericii de pe dealul Cetății,
Radule,
bat clopotele,
sa-alunge norii negrii
îmbibați de frustrări,
neatinși de
loialitate
Jurnal
Mâinile imi sunt prea calde
ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc
prin rece furtuna.
Ceata imi cere mâna,
drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de
firea-mi prea nocturna.
Sufletul caută aer rece,
dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,
trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana
acum se leagă.
Drumul e ud,ploua rece
si melancolic,
Dragostea a îngheatat,
focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori
de alcoholic,
Vântul încă bate in
aerul prea morbid.
Umbra mi se conturează
lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in
poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un
decor parca trucat,
Solitudinea e o stare
rece de ador.
Las totul in urma si
pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un
timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu
o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,
nu vreau mai voluptuos.
Teleport prin timp si
lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura
ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii
sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii
si unor patimi.
Sentiment adolescentin
imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia
sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit
sa am triplet,
Uit si de timpurile
negre ce sunt făcute.
Sunt doar eu si dragostea
mea eterna,
Imi fac si cadou o matura
care e a mea!
In lumea mea nu e moale
nici o perna,
Totul e rece si îngheață,
când vrea e rea.
Deschid si cărți sa-mi spună
ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!
Nu voi sa continui sa scriu si antet,
E liniște pe tărâmurile
prea sfinte...
Другие стихотворения автора
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.
Ultima clipă
Vicii pe mină,
Lacrimi pe pat,
Viața nui dulce
Țin în mine și tac
Tristețe în suflet,
Cuțite piaproape,
Ma concentrez
Închid ochii și moarte
De ce să m-apuc?
Și ce să mai fac?
Ce va fi înainte ?
Mă retrag eu și tac,
Dar acum nu mii frică
De spaimă nu mor
Căci ultima clipă
Se trăiește ușor.