Стихи из этой категории
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
o adiere de simfonii albastre/1
clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii,
cu scânteieri de baladă.
Noapte bună!/1
un vânticel de seară,
scutură norii
de ultimii fulgi de zăpadă....
ștrengărește,
se-rostogolește
printre pălămide usturătoare...
plin de scaieți, zâmbind,
se cocoață-n
vârful unui măr-nflorit,
și-adoarme fluierând:
noapte bună!
Moșul!
De mic copil aștept Crăciunul
Și Moșul să-mi aducă dulciuri,
Să fiu lăsat să-i mângâi barba
Și-apoi timid să-i recit versuri
Mereu îmi puneam întrebări?
Cine ar putea fi bătrânul?
De unde are atâtea jucării?
Și oare ce mănâncă renul?
Pe timpuri era doar Moș Gerilă
Ce ne-aducea doar frig și ger,
Părinți-n șoaptă îmi spuneau
Că Moș Crăciun e doar în Cer
E greu acum să crezi ce spun
Că Moșul n-a venit vreodată,
Când eu copil pe el îl așteptam
Să-l văd că-mi bate-n poartă
Într-un târziu ai mei mi-au spus
Că Moș Crăciun există cu adevărat,
Dar cineva nu-l vrea intrat în țară
Că pe la noi doar Moș Gerilă-i adorat
Mult timp ochii mi-au lăcrimat
Până prin anii nouăzeci,
Când Moșul viza-căpătat
Dar eu aveam deja treizeci
Acum și eu am devenit un Moș
Și an de an duc daruri la nepoți,
Nu folosesc sania trasă de reni
Sunt Moș modern cu SUV..pe patru roți!
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
Zum, zum!
În poiana plină cu flori,
Albinele au pornit dis în zori,
S-adune din sepale polenul
Și să împrăștie germenul.
Albinele culeg nectarul,
Stabilind cu grijă hotarul.
Se-ntorc la stup rând pe rând,
Cu polenul pe aripi zburând.
Ele se adună apoi în grup
Construind cămăruțe-n stup,
Unde hexagoane formează
Și un întreg fagure normează.
Faguri din a vremurilor aură
Ce trei milenii străbătură,
Aducând un dulce aliment
Ce are rol și de medicament.
Acest miracol al naturii
S-a creat și a dat omenirii,
Câte o picătură de miere
Bolilor punând bariere.
Dacă nu ar fi aceste insecte
Am întâmpina multe efecte.
Nu s-ar mai înmulții plantele
Și în poiană ar muri cuvintele.
Nectarul florilor dulce și auriu
Din alburiu, purpuriu și azuriu,
Nu ne-ar mai apăra imunitatea
Și nu ar mai exista varietatea.
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
o adiere de simfonii albastre/1
clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii,
cu scânteieri de baladă.
Noapte bună!/1
un vânticel de seară,
scutură norii
de ultimii fulgi de zăpadă....
ștrengărește,
se-rostogolește
printre pălămide usturătoare...
plin de scaieți, zâmbind,
se cocoață-n
vârful unui măr-nflorit,
și-adoarme fluierând:
noapte bună!
Moșul!
De mic copil aștept Crăciunul
Și Moșul să-mi aducă dulciuri,
Să fiu lăsat să-i mângâi barba
Și-apoi timid să-i recit versuri
Mereu îmi puneam întrebări?
Cine ar putea fi bătrânul?
De unde are atâtea jucării?
Și oare ce mănâncă renul?
Pe timpuri era doar Moș Gerilă
Ce ne-aducea doar frig și ger,
Părinți-n șoaptă îmi spuneau
Că Moș Crăciun e doar în Cer
E greu acum să crezi ce spun
Că Moșul n-a venit vreodată,
Când eu copil pe el îl așteptam
Să-l văd că-mi bate-n poartă
Într-un târziu ai mei mi-au spus
Că Moș Crăciun există cu adevărat,
Dar cineva nu-l vrea intrat în țară
Că pe la noi doar Moș Gerilă-i adorat
Mult timp ochii mi-au lăcrimat
Până prin anii nouăzeci,
Când Moșul viza-căpătat
Dar eu aveam deja treizeci
Acum și eu am devenit un Moș
Și an de an duc daruri la nepoți,
Nu folosesc sania trasă de reni
Sunt Moș modern cu SUV..pe patru roți!
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
Zum, zum!
În poiana plină cu flori,
Albinele au pornit dis în zori,
S-adune din sepale polenul
Și să împrăștie germenul.
Albinele culeg nectarul,
Stabilind cu grijă hotarul.
Se-ntorc la stup rând pe rând,
Cu polenul pe aripi zburând.
Ele se adună apoi în grup
Construind cămăruțe-n stup,
Unde hexagoane formează
Și un întreg fagure normează.
Faguri din a vremurilor aură
Ce trei milenii străbătură,
Aducând un dulce aliment
Ce are rol și de medicament.
Acest miracol al naturii
S-a creat și a dat omenirii,
Câte o picătură de miere
Bolilor punând bariere.
Dacă nu ar fi aceste insecte
Am întâmpina multe efecte.
Nu s-ar mai înmulții plantele
Și în poiană ar muri cuvintele.
Nectarul florilor dulce și auriu
Din alburiu, purpuriu și azuriu,
Nu ne-ar mai apăra imunitatea
Și nu ar mai exista varietatea.
Другие стихотворения автора
A mai căzut o frunză...
A mai căzut o frunză...
Aici, am împărțit amintiri
Și o dragoste senină.
De ce te miri?
Eu floare și tu albină.
Un copac odată falnic și bogat
Zace fără frunze,
De natură parcă uitat.
A mai căzut o frunză...
Tablouri, picturi, jucării,
Fotografii...
Odată atârnau minunate omagii,
Pentru dragostea noastră.
A mai căzut o frunză...
Eram tineri și vedeam un viitor.
Acum, nu mai este nimic.
Nici măcar iubire, un pic.
"Lasă-mă să mor!"
A mai căzut o frunză...
Îmi striga sufletul după tine,
Micuța mea bucurie.
Ceea ce odată ma împlineai
Și pace îmi aduceai.
N-am motiv să mă înfurii
Căci de vină nu sunt mugurii,
Cei ce-au răsărit când vara s-a terminat,
Ca toamna a-nceput și s-a înnoptat.
A mai căzut o frunză...
E toamnă între noi.
Natura ucide să renască.
Așa cum și pe noi,
Sper să ne reunească.
Copaci uscați și frunze moarte.
Odată vii și strălucitoare
Pe ale cerului bolte.
Renasc într-ale codrului balade
Noi veștminte pentru noi,
Să ne fie calde,
Când vom intra iar în noroi.
Frunzele au căzut...
O sa ma uiti
O să mă uiti ....O să mă uiti
Cum spui că ai uitat pe mulți
Dar nu mă supăr
Că și uitarea-i scrisă de legile omenești
Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale
Topindu-se ca un ecou în zare
Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare
Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări
Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții
Nu-ți cer iubire pătimașă
Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă
Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad
Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat
Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând
Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești
Din vorbe și-amăgiri și din greșeli
Șirul iubirilor ce poate nu pier
Să-mi scrii în suflet
Iubirea ta la care încă sper.
Gând, Iubire, Legătură și o Flacără
daca ai stii..
daca ai stii cat imi lipsesti
poate te ai intoarce
dar nu visez la povesti
insa asta speranta imi stoarce.
daca ai stii cat te iubesc
rani ascund , seara privesc
n ai avut de gand
si m ai lasat plangand.
daca ai stii tot ce gandesc
ai crede in finalurile din povesti
zile, nopti eu socotesc
de cate ori tu ma ranesti.
daca ai stii de ce am plecat
sigur nici tu n ai mai fi stat
problemele m au presat
si tu singura m ai lasat.
daca ai stii ca te astept
visez cum ma strangi la piept
merg pe acelasi drum drept
nu am nici un regret.
daca ai stii ca te visez
totul analizez
stiind ce a fost intre noi
de aia nu dau inapoi.
daca ai stii cat incerc sa te uit
imi amintesc ce impreuna am construit
de absenta ta nu m ai instruit
de aceea inima mi s a pietruit.
daca ai stii ca nu te urasc
lacrimi izvorasc
cand amintirile ma tarasc
in trecutul nostru amoros.
daca ai stii cate intrebari
mi se pun despre noi
fel de fel de schimbari
au aparut apoi.
daca ai stii tot ce simt
ti ai fi dat seama cat eu la tine tin
dar stiu ca nu ti mai apartin
si va trebui sa termin.
O stea
As vrea sa-ti dau in dar o stea
Sa te calauzeasca in soapte
Sa-ti amintesti mereu de ea
Tu cand te uiti pe cer in noapte
Sa sti mereu cand soarele apune
Apare ea de nicaieri si-ti spune
Eu pentru tine sunt aici, si am sa raman o vreme
Am fost aleasa de un print ca sa iti dau putere
Voi straluci in ochii tai mereu cand ma privesti
Si am sa te fac sa-ti fie dor , sa vrei, sa ma doresti
Dar daca te intorci si pleci am sa ma sting incet
Pan ce voi fi un punct pe cer, voi disparea complet.
Si va renaste in gandul tau
Dorinta vie de a iubi din nou
Speranta ca-ntr-o zi pe cer
O stea va straluci in eter
Aceeasi stea care odata
Iti lumina privirea toata
Si te urma vadit in noapte
Nu ezita sa-ti fie aproape.
A mai căzut o frunză...
A mai căzut o frunză...
Aici, am împărțit amintiri
Și o dragoste senină.
De ce te miri?
Eu floare și tu albină.
Un copac odată falnic și bogat
Zace fără frunze,
De natură parcă uitat.
A mai căzut o frunză...
Tablouri, picturi, jucării,
Fotografii...
Odată atârnau minunate omagii,
Pentru dragostea noastră.
A mai căzut o frunză...
Eram tineri și vedeam un viitor.
Acum, nu mai este nimic.
Nici măcar iubire, un pic.
"Lasă-mă să mor!"
A mai căzut o frunză...
Îmi striga sufletul după tine,
Micuța mea bucurie.
Ceea ce odată ma împlineai
Și pace îmi aduceai.
N-am motiv să mă înfurii
Căci de vină nu sunt mugurii,
Cei ce-au răsărit când vara s-a terminat,
Ca toamna a-nceput și s-a înnoptat.
A mai căzut o frunză...
E toamnă între noi.
Natura ucide să renască.
Așa cum și pe noi,
Sper să ne reunească.
Copaci uscați și frunze moarte.
Odată vii și strălucitoare
Pe ale cerului bolte.
Renasc într-ale codrului balade
Noi veștminte pentru noi,
Să ne fie calde,
Când vom intra iar în noroi.
Frunzele au căzut...
O sa ma uiti
O să mă uiti ....O să mă uiti
Cum spui că ai uitat pe mulți
Dar nu mă supăr
Că și uitarea-i scrisă de legile omenești
Sau poate ochii tăi o să-și urmeze o cale
Topindu-se ca un ecou în zare
Și poate o să-ți cadă două-trei lacrimi reci de călătoare
Deci nu-ți cer jurăminte , soptite printre sărutări
Nu cer să-mi spui nimic din ce ai spus și la alții
Nu-ți cer iubire pătimașă
Jurată noaptea cu lacrimi stivite pe cămașă
Nu vreau un pat pătat de margarete sau esență grea de brad
Dar care mai incă poartă mirosul unui alt bărbat
Eu vreau să imi spui , ce altora nu ai spus nicicând
Mai vreau in gând si-n suflet sa-mpletești
Din vorbe și-amăgiri și din greșeli
Șirul iubirilor ce poate nu pier
Să-mi scrii în suflet
Iubirea ta la care încă sper.
Gând, Iubire, Legătură și o Flacără
daca ai stii..
daca ai stii cat imi lipsesti
poate te ai intoarce
dar nu visez la povesti
insa asta speranta imi stoarce.
daca ai stii cat te iubesc
rani ascund , seara privesc
n ai avut de gand
si m ai lasat plangand.
daca ai stii tot ce gandesc
ai crede in finalurile din povesti
zile, nopti eu socotesc
de cate ori tu ma ranesti.
daca ai stii de ce am plecat
sigur nici tu n ai mai fi stat
problemele m au presat
si tu singura m ai lasat.
daca ai stii ca te astept
visez cum ma strangi la piept
merg pe acelasi drum drept
nu am nici un regret.
daca ai stii ca te visez
totul analizez
stiind ce a fost intre noi
de aia nu dau inapoi.
daca ai stii cat incerc sa te uit
imi amintesc ce impreuna am construit
de absenta ta nu m ai instruit
de aceea inima mi s a pietruit.
daca ai stii ca nu te urasc
lacrimi izvorasc
cand amintirile ma tarasc
in trecutul nostru amoros.
daca ai stii cate intrebari
mi se pun despre noi
fel de fel de schimbari
au aparut apoi.
daca ai stii tot ce simt
ti ai fi dat seama cat eu la tine tin
dar stiu ca nu ti mai apartin
si va trebui sa termin.
O stea
As vrea sa-ti dau in dar o stea
Sa te calauzeasca in soapte
Sa-ti amintesti mereu de ea
Tu cand te uiti pe cer in noapte
Sa sti mereu cand soarele apune
Apare ea de nicaieri si-ti spune
Eu pentru tine sunt aici, si am sa raman o vreme
Am fost aleasa de un print ca sa iti dau putere
Voi straluci in ochii tai mereu cand ma privesti
Si am sa te fac sa-ti fie dor , sa vrei, sa ma doresti
Dar daca te intorci si pleci am sa ma sting incet
Pan ce voi fi un punct pe cer, voi disparea complet.
Si va renaste in gandul tau
Dorinta vie de a iubi din nou
Speranta ca-ntr-o zi pe cer
O stea va straluci in eter
Aceeasi stea care odata
Iti lumina privirea toata
Si te urma vadit in noapte
Nu ezita sa-ti fie aproape.