Drepturile tuturor Creștinilor (276)
Articolul 276 — Familia
(1) Familia reprezintă un spațiu fundamental de iubire, responsabilitate, educație și sprijin reciproc.
(2) Membrii familiei trebuie să se trateze cu respect și demnitate.
(3) Violența nu poate fi justificată prin autoritatea familială.
Articolul 277 — Căsătoria
(1) Căsătoria trebuie privită cu seriozitate și responsabilitate.
(2) Soții sunt chemați la fidelitate, respect, răbdare și sprijin reciproc.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să rămână într-o situație de violență sau abuz.
Articolul 278 — Egalitatea în familie
(1) Soțul și soția au aceeași demnitate umană.
(2) Autoritatea familială nu trebuie folosită pentru dominare sau umilire.
(3) Deciziile importante trebuie, pe cât posibil, discutate cu respect reciproc.
Articolul 279 — Interzicerea violenței domestice
(1) Lovirea, amenințarea, strangularea, rănirea sau orice altă formă de agresiune în familie sunt condamnate.
(2) Nicio poruncă religioasă nu poate fi interpretată ca permisiune pentru violență domestică.
(3) Victima trebuie protejată.
Articolul 280 — Protecția copiilor în familie
(1) Copiii trebuie crescuți într-un mediu sigur.
(2) Copilul nu trebuie bătut sau umilit ca metodă de educație.
(3) Părinții au responsabilitatea de a educa prin exemplu, răbdare și disciplină responsabilă.
Articolul 281 — Interzicerea abuzului asupra copiilor
(1) Abuzul fizic, psihologic sau sexual asupra copilului este grav condamnat.
(2) Nicio autoritate părintească sau religioasă nu justifică abuzul.
(3) Orice suspiciune serioasă privind siguranța unui copil trebuie tratată responsabil și, când este necesar, sesizată autorităților competente.
Articolul 282 — Protejarea soției
(1) Soția trebuie tratată cu respect și demnitate.
(2) Soțul nu are dreptul să își lovească, amenințe sau controleze abuziv soția.
(3) Credința creștină nu poate fi folosită pentru justificarea violenței împotriva soției.
Articolul 283 — Protejarea soțului
(1) Soțul trebuie tratat cu respect și demnitate.
(2) Soția nu are dreptul să își lovească, amenințe sau umilească soțul.
(3) Violența este condamnată indiferent de persoana care o comite.
Articolul 284 — Fidelitatea
(1) Soții sunt chemați la fidelitate.
(2) Încrederea trebuie protejată.
(3) Problemele din căsătorie trebuie discutate cu sinceritate.
(4) Infidelitatea nu justifică răzbunarea sau violența.
Articolul 285 — Gelozia
(1) Gelozia nu constituie un drept asupra partenerului.
(2) Nimeni nu trebuie controlat prin amenințări.
(3) Gelozia extremă nu trebuie transformată în agresiune.
Articolul 286 — Libertatea personală în familie
(1) Membrii familiei trebuie să respecte libertatea și demnitatea celuilalt.
(2) Relația de familie nu justifică izolarea abuzivă.
(3) Fiecare persoană trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol.
Articolul 287 — Conflictele familiale
(1) Conflictele trebuie rezolvate fără violență.
(2) Soții sunt încurajați să discute problemele cu calm.
(3) Atunci când conflictul devine periculos, siguranța persoanelor trebuie să aibă prioritate.
Articolul 288 — Iertarea în familie
(1) Iertarea este o valoare creștină.
(2) Iertarea nu obligă victima să accepte continuarea abuzului.
(3) Împăcarea trebuie să fie posibilă numai atunci când există siguranță și disponibilitate reală pentru schimbare.
Articolul 289 — Responsabilitatea părinților
(1) Părinții au datoria de a-și îngriji copiii.
(2) Ei trebuie să le asigure, în măsura posibilităților și potrivit legii, hrană, educație, protecție și sprijin.
(3) Copilul nu trebuie abandonat sau exploatat.
Articolul 290 — Responsabilitatea copiilor
(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții.
(2) Pe măsură ce cresc, copiii trebuie să învețe responsabilitatea.
(3) Respectul față de părinți nu înseamnă acceptarea abuzului.
Articolul 291 — Bunicii și familia extinsă
(1) Persoanele vârstnice din familie trebuie tratate cu respect.
(2) Bunicii pot avea un rol important în transmiterea experienței și valorilor familiei.
(3) Vârsta înaintată nu justifică neglijarea sau umilirea.
Articolul 292 — Protecția persoanelor vârstnice
(1) Persoanele vârstnice trebuie protejate împotriva abuzului și exploatării.
(2) Bunurile unei persoane vârstnice nu trebuie obținute prin manipulare sau amenințare.
(3) Familia trebuie să urmărească binele persoanei vârstnice.
Articolul 293 — Îngrijirea bolnavilor
(1) Persoanele bolnave trebuie tratate cu compasiune.
(2) Boala nu trebuie folosită pentru umilirea sau abandonarea unei persoane.
(3) Creștinii sunt chemați să sprijine persoanele aflate în suferință.
Articolul 294 — Familia și rugăciunea
(1) Familia creștină poate constitui un spațiu de rugăciune comună.
(2) Părinții pot transmite copiilor tradiția religioasă prin exemplu și educație.
(3) Rugăciunea familială nu trebuie impusă prin violență.
Articolul 295 — Familia și iertarea
(1) Membrii familiei sunt chemați să își ceară iertare atunci când greșesc.
(2) Recunoașterea greșelii trebuie încurajată.
(3) Iertarea trebuie însoțită de dorința de îndreptare.
Articolul 296 — Familia și adevărul
(1) În familie trebuie încurajată sinceritatea.
(2) Minciuna repetată poate distruge încrederea.
(3) Adevărul trebuie spus cu respect și responsabilitate.
Articolul 297 — Familia și educația morală
(1) Familia are un rol important în educația morală a copiilor.
(2) Copiii trebuie învățați să respecte viața, adevărul, proprietatea și demnitatea celorlalți.
(3) Părinții trebuie să fie exemple pentru valorile pe care le transmit.
Articolul 298 — Protecția familiei împotriva urii
(1) Membrii familiei nu trebuie încurajați să se urască între ei.
(2) Conflictele dintre rude trebuie soluționate fără răzbunare.
(3) Copiii nu trebuie folosiți ca instrumente pentru pedepsirea celuilalt părinte.
Articolul 299 — Familia și credința
(1) Familia poate transmite copiilor credința creștină.
(2) Ortodocșii, catolicii și protestanții au dreptul să își transmită tradițiile religioase.
(3) Credința trebuie transmisă prin educație, rugăciune și exemplu, nu prin violență.
Articolul 300 — Protecția deplină a familiei
(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, siguranței, respectului și responsabilității.
(2) Violența domestică, abuzul, exploatarea, amenințarea și umilirea sunt incompatibile cu idealul familiei creștine.
(3) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc.
(4) Nicio persoană nu își pierde drepturile fundamentale atunci când intră într-o familie.
Категория: Проза
Все стихи автора: Ndndb Nenss ![]()
Дата публикации: 15 августа
Timp de citire: ~8 min.
Просмотры: 310
Другие стихотворения автора
Drepturile tuturor Creștinilor (251)
Articolul 251 — Respectarea poruncilor lui Dumnezeu
(1) Viața creștină trebuie să urmărească respectarea poruncilor lui Dumnezeu.
(2) Poruncile trebuie înțelese nu doar ca reguli, ci și ca îndrumări pentru o viață în adevăr, iubire și responsabilitate.
(3) Creștinul este chemat să își cerceteze permanent faptele și intențiile.
Articolul 252 — Cele Zece Porunci ale lui Moise
(1) Cele Zece Porunci constituie un reper fundamental al moralei biblice.
(2) Ele cheamă omul la credință în Dumnezeu, respectarea numelui Său, respectarea zilei sfinte, cinstirea părinților și respectarea vieții.
(3) Ele condamnă omorul, adulterul, furtul, mărturia mincinoasă și pofta nedreaptă după bunurile aproapelui.
(4) Aceste principii trebuie puse în legătură cu învățătura lui Iisus Hristos despre iubire și desăvârșirea vieții morale.
Articolul 253 — Iubirea lui Dumnezeu
(1) Dumnezeu trebuie iubit mai presus de toate.
(2) Credința trebuie să fie sinceră și liberă.
(3) Creștinul este chemat să își exprime iubirea față de Dumnezeu prin rugăciune, credință și fapte bune.
Articolul 254 — Interzicerea idolatriei
(1) Creștinul este chemat să nu pună nimic mai presus de Dumnezeu.
(2) Idolatria este incompatibilă cu credința creștină.
(3) Respectarea persoanelor de alte religii nu înseamnă că un creștin trebuie să renunțe la propriile convingeri.
(4) Diferența religioasă nu justifică însă violența sau ura.
Articolul 255 — Respectarea numelui lui Dumnezeu
(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.
(2) Numele lui Dumnezeu nu trebuie folosit pentru înșelăciune.
(3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a manipula alte persoane.
Articolul 256 — Respectarea zilelor sfinte
(1) Creștinul este chemat să respecte zilele și sărbătorile importante ale propriei tradiții.
(2) Aceste zile trebuie să fie ocazii pentru rugăciune, recunoștință, familie și fapte bune.
(3) Sărbătoarea nu trebuie transformată într-un motiv de ceartă sau violență.
Articolul 257 — Cinstirea părinților
(1) Părinții trebuie cinstiți și respectați.
(2) Părinții au, la rândul lor, datoria de a-și crește copiii cu iubire și responsabilitate.
(3) Cinstirea părinților nu justifică abuzul sau violența.
Articolul 258 — Protejarea vieții
(1) Viața omului trebuie respectată.
(2) Omorul intenționat este grav condamnat.
(3) Răzbunarea nu poate constitui justificare pentru uciderea aproapelui.
Articolul 259 — Condamnarea adulterului
(1) Fidelitatea în căsătorie este o valoare fundamentală a moralei creștine.
(2) Soții sunt chemați la respect, sinceritate și responsabilitate.
(3) Infidelitatea nu justifică însă violența sau răzbunarea.
Articolul 260 — Condamnarea desfrânării
(1) Viața sexuală trebuie tratată cu responsabilitate și demnitate.
(2) Persoana umană nu trebuie redusă la un obiect al dorinței.
(3) Exploatarea sexuală și constrângerea sexuală sunt condamnate.
Articolul 261 — Respectarea căsătoriei
(1) Căsătoria trebuie tratată cu seriozitate și responsabilitate.
(2) Soții trebuie să se respecte reciproc.
(3) Gelozia nu constituie drept de control asupra celuilalt.
(4) Violența domestică nu poate fi justificată prin autoritatea soțului sau a soției.
Articolul 262 — Condamnarea geloziei distructive
(1) Gelozia nu trebuie să devină control, amenințare sau agresiune.
(2) Nimeni nu are dreptul să îi controleze în mod abuziv telefonul, prietenii, îmbrăcămintea sau libertatea partenerului.
(3) Neîncrederea trebuie discutată prin dialog și, când este necesar, prin sprijin specializat.
Articolul 263 — Condamnarea furtului
(1) Nimeni nu trebuie să își însușească bunul altuia fără drept.
(2) Furtul este incompatibil cu porunca respectării aproapelui.
(3) Persoana care a furat este chemată să își recunoască greșeala și să repare prejudiciul, atunci când este posibil.
Articolul 264 — Condamnarea mărturiei mincinoase
(1) Creștinul trebuie să spună adevărul.
(2) Mărturia falsă poate produce o mare nedreptate.
(3) Nimeni nu trebuie acuzat pe nedrept pentru câștig personal sau răzbunare.
Articolul 265 — Condamnarea poftei după bunurile aproapelui
(1) Creștinul este chemat să nu transforme dorința de avere într-o obsesie.
(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.
(3) Invidia și lăcomia nu trebuie să conducă la furt sau înșelăciune.
Articolul 266 — Porunca iubirii aproapelui
(1) Aproapele trebuie iubit și respectat.
(2) Iubirea trebuie să se manifeste prin fapte.
(3) Ajutorarea celui aflat în nevoie constituie o expresie importantă a iubirii creștine.
Articolul 267 — Condamnarea urii
(1) Ura intenționată față de o persoană nu trebuie cultivată.
(2) Creștinul este chemat să urmărească împăcarea.
(3) Condamnarea unei fapte rele nu trebuie transformată în ură față de persoana care a greșit.
Articolul 268 — Condamnarea mâniei necontrolate
(1) Mânia poate apărea în mod natural, dar trebuie controlată.
(2) Mânia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea.
(3) În situații de conflict, creștinul este chemat să caute calmul și soluționarea pașnică.
Articolul 269 — Condamnarea răzbunării
(1) Creștinul nu trebuie să se răzbune personal.
(2) Răul trebuie oprit fără producerea unui rău suplimentar.
(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale și responsabile.
Articolul 270 — Condamnarea înșelăciunii
(1) Înșelăciunea este contrară adevărului.
(2) Nimeni nu trebuie manipulat pentru obținerea banilor, bunurilor sau avantajelor sale.
(3) Relațiile dintre creștini trebuie să fie bazate pe sinceritate.
Articolul 271 — Condamnarea ipocriziei
(1) Creștinul este chemat să fie sincer.
(2) Nu trebuie să pretindă că este bun doar pentru a primi admirația oamenilor.
(3) Faptele trebuie să corespundă mărturisirii credinței.
Articolul 272 — Milostenia
(1) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută cu respect.
(2) Cel care oferă ajutor nu trebuie să umilească persoana ajutată.
(3) Milostenia nu trebuie folosită pentru obținerea controlului asupra celui sărac.
Articolul 273 — Rugăciunea
(1) Rugăciunea reprezintă un element fundamental al vieții creștine.
(2) Creștinul are libertatea de a se ruga individual sau împreună cu comunitatea sa.
(3) Rugăciunea nu trebuie impusă prin violență.
Articolul 274 — Postul și înfrânarea
(1) Postul poate reprezenta o practică importantă a vieții creștine, potrivit tradiției fiecărei confesiuni.
(2) Postul trebuie însoțit de rugăciune, responsabilitate și fapte bune.
(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să postească.
(4) Practicile religioase trebuie aplicate cu discernământ și responsabilitate.
Articolul 275 — Porunca supremă a iubirii
(1) Toate principiile morale ale prezentei Constituții trebuie înțelese în lumina iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.
(2) Iubirea creștină nu aprobă violența, ura, omorul, furtul, înșelăciunea sau exploatarea.
(3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără ură și să practice dreptatea fără răzbunare.
(4) Credința trebuie să se vadă în viață: prin iubire, adevăr, milă, dreptate, iertare și fapte bune.
Drepturile tuturor Creștinilor (101)
Articolul 101 — Protecția căsătoriei
(1) Căsătoria trebuie întemeiată pe respect, fidelitate, responsabilitate și iubire.
(2) Soții sunt chemați să se sprijine reciproc în bucurii și în încercările vieții.
(3) Niciunul dintre soți nu are dreptul să îl domine pe celălalt prin violență, amenințări sau frică.
(4) Problemele din căsătorie trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate.
(5) Comunitatea creștină trebuie să sprijine familia și să încurajeze împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.
Articolul 102 — Fidelitatea conjugală
(1) Fidelitatea este o valoare importantă a căsătoriei creștine.
(2) Soții trebuie să respecte legământul căsătoriei.
(3) Încălcarea fidelității nu justifică niciodată bătaia, amenințarea sau omorul.
(4) În situațiile de criză familială trebuie căutate soluții responsabile și pașnice.
Articolul 103 — Interzicerea violenței domestice
(1) Violența domestică este interzisă în cadrul acestei Constituții.
(2) Bătaia, lovirea, strangularea, amenințarea, intimidarea și orice altă formă de agresiune nu pot fi justificate prin autoritatea soțului, soției, părintelui sau a altui membru al familiei.
(3) Nicio poruncă religioasă nu trebuie interpretată ca o permisiune pentru violență domestică.
(4) Persoana agresată trebuie să poată solicita ajutor și protecție.
(5) Comunitatea creștină trebuie să sprijine oprirea abuzului, nu ascunderea lui.
Articolul 104 — Protecția mamei
(1) Mama trebuie respectată și sprijinită în responsabilitățile sale familiale.
(2) Nicio femeie însărcinată nu trebuie supusă violenței sau intimidării.
(3) Familia trebuie să ofere sprijin mamei și copilului.
(4) Comunitățile creștine sunt chemate să ajute familiile aflate în dificultate.
Articolul 105 — Protecția tatălui
(1) Tatăl trebuie tratat cu respect și responsabilitate.
(2) Rolul tatălui în familie trebuie exercitat prin iubire, exemplu personal și responsabilitate.
(3) Autoritatea părintească nu constituie un drept de a abuza copilul sau soția.
(4) Tatăl este chemat să fie un exemplu de cinste, credință și grijă.
Articolul 106 — Drepturile și responsabilitățile părinților
(1) Părinții au responsabilitatea de a-și îngriji și educa copiii.
(2) Părinții trebuie să urmărească binele copilului.
(3) Copilul nu trebuie tratat ca un bun aparținând părintelui.
(4) Educația trebuie făcută fără cruzime și fără umilire.
(5) Părinții trebuie să îi învețe pe copii adevărul, respectul, responsabilitatea și iubirea aproapelui.
Articolul 107 — Respectarea copiilor
(1) Copilul are demnitate proprie.
(2) Copilul trebuie ascultat și tratat cu răbdare.
(3) Greșelile copilului trebuie corectate prin educație și îndrumare, nu prin violență.
(4) Niciun copil nu trebuie amenințat pentru că cere ajutor.
Articolul 108 — Protecția copilului împotriva abuzului
(1) Abuzul fizic, psihologic și sexual asupra copilului este condamnat.
(2) Exploatarea copilului este interzisă.
(3) Orice persoană care observă o situație gravă de abuz trebuie să urmărească protejarea copilului și să solicite ajutorul corespunzător.
(4) Nicio autoritate religioasă nu trebuie să ascundă abuzul asupra copiilor.
Articolul 109 — Dreptul copilului la educație religioasă
(1) Copiii pot fi educați în credința familiei, potrivit tradiției creștine și în condițiile legii.
(2) Educația religioasă trebuie să promoveze iubirea, adevărul, respectul și responsabilitatea.
(3) Credința nu trebuie transmisă prin bătaie sau teroare.
(4) Copilul trebuie să fie protejat împotriva oricărei forme de abuz spiritual sau fizic.
Articolul 110 — Respectarea bunicilor
(1) Bunicii trebuie cinstiți și respectați.
(2) Familia trebuie să îi sprijine atunci când sunt bolnavi, singuri sau vulnerabili.
(3) Persoanele vârstnice nu trebuie abandonate din motive de sărăcie sau boală.
(4) Comunitățile creștine trebuie să manifeste grijă față de persoanele în vârstă.
Articolul 111 — Protecția persoanelor singure
(1) Persoanele singure nu trebuie tratate ca fiind mai puțin importante.
(2) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin celor care nu au familie sau care se află în singurătate.
(3) Nimeni nu trebuie umilit pentru că este singur.
(4) Solidaritatea și prietenia trebuie încurajate.
Articolul 112 — Respectarea văduvilor și văduvelor
(1) Persoanele care și-au pierdut soțul sau soția trebuie tratate cu compasiune.
(2) Durerea pierderii nu trebuie exploatată.
(3) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin moral și practic.
(4) Persoanele îndoliate trebuie să primească timp și respect pentru procesul lor de suferință.
Articolul 113 — Respectarea persoanelor divorțate
(1) Persoanele divorțate nu trebuie umilite sau excluse automat din comunitate.
(2) Situațiile familiale trebuie tratate cu discernământ și compasiune.
(3) Copiii nu trebuie folosiți în conflictele dintre părinți.
(4) Nicio neînțelegere conjugală nu justifică violența.
Articolul 114 — Dreptul la împăcare familială
(1) Atunci când este posibil și sigur, membrii familiei sunt încurajați să se împace.
(2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate.
(3) Persoana abuzată nu trebuie obligată să se întoarcă într-un mediu periculos.
(4) Împăcarea autentică presupune încetarea răului și asumarea responsabilității.
Articolul 115 — Dreptul la consiliere
(1) Persoanele aflate în conflicte familiale pot solicita consiliere.
(2) Consilierea trebuie să urmărească binele persoanelor implicate.
(3) În situații de violență, siguranța victimei trebuie să fie prioritară.
(4) Consilierea religioasă poate fi completată, atunci când este necesar, de sprijin specializat.
Articolul 116 — Respectul între frați și surori
(1) Frații și surorile trebuie să se trateze cu respect.
(2) Rivalitatea nu trebuie transformată în ură.
(3) Conflictele dintre frați trebuie rezolvate fără violență.
(4) Membrii familiei sunt chemați să se ajute reciproc.
Articolul 117 — Interzicerea răzbunării în familie
(1) Răzbunarea între membrii familiei este condamnată.
(2) O ceartă nu justifică distrugerea bunurilor, amenințarea sau agresiunea.
(3) Creștinul trebuie să caute pacea și împăcarea.
(4) Problemele grave trebuie tratate responsabil și, când este necesar, cu ajutor competent.
Articolul 118 — Dreptul la masă și sprijin familial
(1) Familia este chemată să manifeste solidaritate față de membrii aflați în nevoie.
(2) Nimeni nu trebuie lipsit intenționat de cele necesare vieții ca formă de pedeapsă sau control.
(3) Hrana și cele necesare traiului trebuie împărțite cu responsabilitate.
(4) Milostenia față de cei săraci trebuie încurajată.
Articolul 119 — Dreptul la locuință sigură
(1) Familia trebuie să urmărească asigurarea unui mediu sigur pentru membrii săi.
(2) Locuința nu trebuie transformată într-un spațiu al terorii.
(3) Violența domestică trebuie oprită și tratată cu seriozitate.
(4) Persoanele vulnerabile trebuie protejate.
Articolul 120 — Dreptul la pace în familie
(1) Pacea familială este o valoare importantă.
(2) Fiecare membru trebuie să evite provocarea, insulta și agresivitatea.
(3) Cuvintele trebuie folosite cu înțelepciune.
(4) Iubirea, răbdarea și iertarea trebuie cultivate în familie.
Articolul 121 — Dreptul la respect în comunitate
(1) Fiecare creștin trebuie primit cu respect în comunitatea sa.
(2) Sărăcia, originea, vârsta sau situația familială nu trebuie să constituie motive pentru umilire.
(3) Comunitatea trebuie să urmărească unitatea și binele comun.
Articolul 122 — Ajutorarea celui aflat în nevoie
(1) Creștinul este chemat să ajute persoana aflată în nevoie.
(2) Ajutorul poate consta în hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sprijin moral, educație sau alte forme de asistență.
(3) Ajutorul trebuie oferit cu respect și fără umilirea celui care îl primește.
Articolul 123 — Dreptul la prietenie și comuniune
(1) Omul are nevoie de relații bazate pe încredere și respect.
(2) Prietenia trebuie întemeiată pe sinceritate și loialitate.
(3) Prietenul nu trebuie să îl împingă pe celălalt spre violență, droguri, furt, înșelăciune sau alte fapte rele.
(4) Prietenia creștină trebuie să încurajeze binele.
Articolul 124 — Responsabilitatea față de aproapele
(1) Fiecare creștin are responsabilitatea morală de a nu face rău aproapelui.
(2) Creștinul este chemat să intervină în sprijinul celui aflat în pericol, în măsura în care poate face acest lucru în siguranță.
(3) Indiferența față de suferința aproapelui trebuie combătută prin milă și solidaritate.
(4) Binele făcut aproapelui trebuie să fie sincer și lipsit de dorința de exploatare.
Articolul 125 — Familia ca școală a iubirii
(1) Familia este unul dintre primele locuri în care omul învață iubirea, respectul și responsabilitatea.
(2) Părinții trebuie să ofere copiilor un exemplu de viață morală.
(3) Copiii trebuie învățați să nu urască, să nu mintă, să nu fure, să nu lovească și să nu îi exploateze pe ceilalți.
(4) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc.
(5) Familia creștină este chemată să fie un loc al credinței, iubirii, adevărului, iertării, păcii și responsabilității.
Drepturile tuturor Creștinilor (426)
Articolul 426 — Drepturile copilului
(1) Fiecare copil are dreptul la protecție, educație, îngrijire și respect.
(2) Copilul trebuie tratat ca persoană cu demnitate proprie.
(3) Nicio diferență de religie, familie sau situație materială nu justifică abuzul asupra copilului.
Articolul 427 — Protecția copilului împotriva violenței
(1) Copilul trebuie protejat împotriva lovirii, torturii și oricărei forme de violență.
(2) Disciplina nu trebuie transformată în cruzime.
(3) Părinții și educatorii trebuie să urmărească binele copilului.
Articolul 428 — Protecția împotriva abuzului psihologic
(1) Copilul nu trebuie umilit constant, amenințat sau intimidat.
(2) Frica nu trebuie folosită ca principal instrument de educație.
(3) Copilul trebuie învățat prin răbdare, exemplu și responsabilitate.
Articolul 429 — Protecția împotriva abuzului sexual
(1) Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de abuz sexual.
(2) Nicio persoană adultă nu poate justifica un asemenea comportament prin autoritate, religie sau poziție socială.
(3) Orice suspiciune serioasă trebuie tratată cu responsabilitate și, după caz, transmisă autorităților competente.
Articolul 430 — Dreptul la educație
(1) Copilul are dreptul la educație.
(2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a copilului.
(3) Educația religioasă poate fi transmisă potrivit convingerilor familiei și cadrului legal.
Articolul 431 — Educația creștină
(1) Familia și comunitatea creștină pot transmite copiilor valorile credinței creștine.
(2) Educația creștină trebuie să încurajeze iubirea aproapelui, adevărul, iertarea și responsabilitatea.
(3) Violența nu trebuie prezentată ca metodă normală de educație religioasă.
Articolul 432 — Respectul față de profesori
(1) Elevii trebuie să își respecte profesorii.
(2) Profesorii trebuie să respecte elevii.
(3) Autoritatea profesorului nu justifică umilirea sau agresarea elevului.
Articolul 433 — Responsabilitatea elevului
(1) Elevul trebuie să depună efort pentru educația sa.
(2) El trebuie să respecte regulile școlii.
(3) Copiatul, frauda și înșelăciunea academică sunt incompatibile cu principiul cinstei.
Articolul 434 — Școala și libertatea religioasă
(1) Elevul trebuie să fie tratat cu respect indiferent de credința sa.
(2) Diferențele religioase nu trebuie să fie motiv de bullying sau excludere.
(3) Elevii creștini pot vorbi despre credința lor în limitele regulilor școlare și ale legii.
Articolul 435 — Interzicerea bullyingului
(1) Batjocura repetată, amenințarea, intimidarea și agresarea unui copil sunt condamnate.
(2) Comunitatea trebuie să încurajeze protejarea victimei.
(3) Copiii trebuie învățați să nu participe la umilirea altora.
Articolul 436 — Solidaritatea între copii
(1) Copiii sunt încurajați să se ajute reciproc.
(2) Un copil aflat în dificultate nu trebuie abandonat sau ridiculizat.
(3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatare.
Articolul 437 — Protecția copilului sărac
(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de rușinare.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii aflați în dificultate.
(3) Copilul nu trebuie făcut responsabil pentru situația economică a familiei sale.
Articolul 438 — Copilul orfan
(1) Copilul rămas fără unul sau ambii părinți trebuie tratat cu grijă și compasiune.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii orfani prin mijloace legale și responsabile.
(3) Copilul nu trebuie exploatat pentru imagine, bani sau prestigiu.
Articolul 439 — Protecția copiilor cu dizabilități
(1) Copiii cu dizabilități au aceeași demnitate umană ca ceilalți copii.
(2) Ei trebuie sprijiniți pentru a participa la viața familiei, școlii și comunității.
(3) Discriminarea și umilirea sunt condamnate.
Articolul 440 — Dreptul copilului de a fi ascultat
(1) Copilul trebuie ascultat în problemele care îl privesc, potrivit vârstei și maturității sale.
(2) Opinia copilului nu trebuie ignorată în mod automat.
(3) Ascultarea copilului trebuie făcută într-un mod care îi protejează interesul.
Articolul 441 — Protecția împotriva exploatării muncii
(1) Copiii nu trebuie exploatați prin muncă.
(2) Orice activitate desfășurată de un minor trebuie să respecte legea și protecția copilului.
(3) Educația și dezvoltarea copilului trebuie protejate.
Articolul 442 — Protecția împotriva traficului
(1) Traficul de copii este condamnat categoric.
(2) Nicio persoană nu poate cumpăra, vinde sau exploata un copil.
(3) Comunitățile trebuie să sprijine prevenirea traficului de minori.
Articolul 443 — Siguranța copilului în Biserică
(1) Activitățile religioase destinate copiilor trebuie organizate într-un mediu sigur.
(2) Persoanele care lucrează cu minori trebuie să respecte regulile de protecție aplicabile.
(3) Orice abuz trebuie tratat cu maximă seriozitate.
Articolul 444 — Siguranța copilului în familie
(1) Familia trebuie să fie un spațiu de protecție.
(2) Părinții nu trebuie să își folosească autoritatea pentru a abuza copilul.
(3) Copilul trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol.
Articolul 445 — Tinerii
(1) Tinerii au dreptul la respect și educație.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere tinerilor activități educative, culturale și spirituale.
(3) Tinerii trebuie încurajați să își dezvolte responsabilitatea.
Articolul 446 — Educația morală
(1) Tinerii pot fi învățați valorile creștine ale iubirii, adevărului, iertării și responsabilității.
(2) Educația morală trebuie să îi învețe să respecte viața și demnitatea celorlalți.
(3) Morala nu trebuie transmisă prin abuz.
Articolul 447 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor
(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să prevină dependențele care pot distruge viața și familia.
(2) Persoanele care se confruntă cu o dependență trebuie tratate cu responsabilitate și fără umilire.
(3) Sprijinul trebuie orientat spre recuperare și reintegrare.
Articolul 448 — Tinerii și responsabilitatea
(1) Tânărul trebuie încurajat să își asume responsabilitatea pentru alegerile sale.
(2) Libertatea trebuie însoțită de discernământ.
(3) Greșeala nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea definitivă a unei persoane.
Articolul 449 — Protecția viitorului generațiilor
(1) Familia, Biserica și comunitatea trebuie să contribuie la educarea unei generații responsabile.
(2) Copiii și tinerii trebuie pregătiți pentru o viață bazată pe adevăr, muncă, respect și responsabilitate.
(3) Viitorul comunității depinde și de educarea corectă a generației tinere.
Articolul 450 — Principiul protecției copilului
(1) Copilul este o persoană care trebuie protejată, nu exploatată.
(2) Nicio autoritate familială, școlară sau religioasă nu poate justifica abuzul.
(3) Interesul, siguranța, demnitatea și dezvoltarea copilului trebuie protejate.
Drepturile tuturor Creștinilor (676)
Articolul 676 — Recunoașterea greșelii
(1) Creștinul este chemat să își recunoască greșelile.
(2) Nimeni nu trebuie să își ascundă răul în spatele unei aparențe religioase.
(3) Recunoașterea greșelii trebuie să fie urmată de dorința de îndreptare.
Articolul 677 — Pocăința
(1) Pocăința presupune întoarcerea de la rău către Dumnezeu și bine.
(2) Pocăința nu trebuie redusă la cuvinte.
(3) Schimbarea comportamentului reprezintă o parte importantă a pocăinței.
Articolul 678 — Iertarea lui Dumnezeu
(1) Creștinul mărturisește că Dumnezeu este milostiv și iartă pe cel care se pocăiește sincer.
(2) Iertarea nu trebuie folosită ca pretext pentru repetarea intenționată a răului.
(3) Omul este chemat să își schimbe viața.
Articolul 679 — Iertarea aproapelui
(1) Creștinul este chemat să ierte greșelile aproapelui.
(2) Iertarea nu obligă victima să accepte continuarea abuzului.
(3) Împăcarea trebuie urmărită atunci când este posibilă și sigură.
Articolul 680 — Împăcarea
(1) Creștinii sunt încurajați să caute împăcarea.
(2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate.
(3) Nimeni nu trebuie obligat să se împace cu o persoană care continuă să îl agreseze.
Articolul 681 — Smerenia
(1) Smerenia este o virtute creștină.
(2) Nimeni nu trebuie să se considere superior celorlalți din cauza religiei, averii sau poziției sale.
(3) Smerenia nu înseamnă acceptarea nedreptății.
Articolul 682 — Răbdarea
(1) Creștinul este chemat la răbdare.
(2) Mânia nu trebuie să conducă la violență.
(3) În conflicte, răbdarea poate preveni fapte grave.
Articolul 683 — Cumpătarea
(1) Creștinul este chemat să își controleze dorințele și comportamentul.
(2) Excesul și dependențele trebuie combătute.
(3) Cumpătarea trebuie să contribuie la o viață responsabilă.
Articolul 684 — Curajul moral
(1) Creștinul trebuie să aibă curajul de a apăra adevărul.
(2) Curajul nu înseamnă agresivitate.
(3) A apăra o persoană vulnerabilă prin mijloace responsabile reprezintă o formă de curaj.
Articolul 685 — Credința
(1) Credința în Dumnezeu reprezintă fundamentul spiritual al vieții creștine.
(2) Credința trebuie însoțită de responsabilitate și fapte bune.
Articolul 686 — Nădejdea
(1) Creștinul este chemat să păstreze nădejdea în Dumnezeu.
(2) Nădejdea trebuie să îl ajute să depășească încercările fără să își piardă iubirea față de ceilalți.
Articolul 687 — Dragostea
(1) Dragostea față de Dumnezeu și aproapele reprezintă una dintre cele mai importante porunci creștine.
(2) Dragostea nu justifică abuzul.
(3) Dragostea adevărată urmărește binele persoanei.
Articolul 688 — Bunătatea
(1) Creștinul este chemat să facă bine.
(2) Bunătatea trebuie manifestată prin fapte concrete.
(3) Bunătatea trebuie oferită fără discriminare nedreaptă.
Articolul 689 — Blândețea
(1) Blândețea trebuie să caracterizeze comportamentul creștin.
(2) Blândețea nu înseamnă slăbiciune.
(3) Ea presupune controlul violenței și al mâniei.
Articolul 690 — Curăția inimii
(1) Creștinul este chemat să își păstreze gândurile și intențiile orientate spre bine.
(2) Ura, răzbunarea și dorința de a face rău trebuie combătute.
Articolul 691 — Respectul în familie
(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii și siguranței.
(2) Violența domestică este incompatibilă cu acest principiu.
(3) Soții și copiii trebuie tratați cu demnitate.
Articolul 692 — Fidelitatea
(1) Soții sunt chemați la fidelitate și respect reciproc.
(2) Gelozia nu justifică controlul violent sau abuzul.
(3) Problemele din familie trebuie abordate prin dialog și, atunci când este necesar, prin sprijin specializat.
Articolul 693 — Gelozia
(1) Gelozia nu trebuie transformată în posesivitate.
(2) Nimeni nu are dreptul să își controleze sau agreseze partenerul din gelozie.
(3) Încrederea și respectul trebuie cultivate în familie.
Articolul 694 — Copiii
(1) Copiii trebuie protejați și educați cu iubire și responsabilitate.
(2) Bătaia și abuzul nu reprezintă metode legitime de educație.
(3) Copilul trebuie să beneficieze de protecție împotriva violenței și exploatării.
Articolul 695 — Părinții
(1) Părinții au responsabilitatea de a-și îngriji copiii.
(2) Autoritatea părintească trebuie exercitată responsabil.
(3) Părintele nu trebuie să folosească religia pentru a justifica abuzul.
Articolul 696 — Biserica
(1) Comunitățile bisericești trebuie să fie locuri de rugăciune, credință, educație și sprijin.
(2) Abuzul de autoritate religioasă este condamnat.
(3) Nicio funcție bisericească nu trebuie folosită pentru exploatarea credincioșilor.
Articolul 697 — Conducătorii religioși
(1) Preoții, pastorii, episcopii și ceilalți conducători religioși trebuie să își exercite responsabil funcția.
(2) Autoritatea spirituală nu trebuie folosită pentru manipulare, amenințare sau îmbogățire frauduloasă.
(3) Conducătorii religioși trebuie să respecte legea și demnitatea credincioșilor.
Articolul 698 — Protejarea comunității
(1) Comunitatea creștină trebuie să protejeze persoanele vulnerabile.
(2) Orice acuzație serioasă de abuz trebuie tratată responsabil și, atunci când este cazul, transmisă autorităților competente.
(3) Credința și iertarea nu trebuie folosite pentru ascunderea faptelor grave.
Articolul 699 — Chemarea creștinului
(1) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu și să își iubească aproapele.
(2) El este chemat să respingă violența, ura, înșelăciunea, furtul, exploatarea și nedreptatea.
(3) El este chemat să promoveze pacea, adevărul, mila, dreptatea, iertarea și responsabilitatea.
(4) Ortodocșii, catolicii și protestanții pot păstra tradițiile proprii, respectând în același timp demnitatea celorlalți creștini.
Articolul 700 — ÎNCHEIEREA CONSTITUȚIEI
(1) „Drepturile tuturor Creștinilor” reprezintă un proiect de principii destinat tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante.
(2) Prezenta Constituție afirmă dreptul creștinului la credință, rugăciune, libertate religioasă, demnitate, familie, educație, exprimare, asociere, muncă, proprietate și participare la viața societății, în condițiile legii.
(3) Prezenta Constituție condamnă violența, bătaia, violența domestică, omorul, tortura, ura, răzbunarea, înșelăciunea, furtul, corupția, exploatarea, traficul de persoane și orice formă de abuz.
(4) Prezenta Constituție afirmă importanța Celor Zece Porunci, a învățăturilor lui Iisus Hristos și a principiilor iubirii aproapelui, adevărului, dreptății, milei, iertării și păcii.
(5) Nicio prevedere a acestei Constituții nu trebuie interpretată ca autorizând violența, persecuția religioasă sau încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane.
(6) Creștinul este chemat să fie un om al credinței, al adevărului, al păcii și al iubirii.
DECLARAȚIE FINALĂ
Această Constituție a fost elaborată la data de 15 august 2026.
Titlu: DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR
Număr total: 700 de articole.[Cristian Diaconița]
Destinată, ca proiect, tuturor creștinilor: ortodocși, catolici și protestanți.
Principiul central:
„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău... și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
— Matei 22:37–39.
Drepturile tuturor Creștinilor (651)
Articolul 651 — Fundamentul moral
(1) Prezenta Constituție are ca fundament moral iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui.
(2) Creștinul este chemat să își trăiască libertatea cu responsabilitate.
(3) Regulile acestei Constituții nu înlocuiesc Biblia și nu pretind să fie o nouă revelație.
Articolul 652 — Prima Poruncă
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”
(1) Creștinul este chemat să Îl cinstească pe Dumnezeu.
(2) Niciun lucru material, om sau putere nu trebuie transformat în Dumnezeu.
(3) Credința creștină este monoteistă.
Articolul 653 — A Doua Poruncă
„Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare...”
(1) Creștinul trebuie să evite idolatria.
(2) Bunurile materiale, banii, puterea și faima nu trebuie transformate în idoli.
(3) Aplicarea acestei porunci trebuie înțeleasă potrivit tradiției fiecărei Biserici creștine.
Articolul 654 — A Treia Poruncă
„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.”
(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.
(2) Credința nu trebuie folosită pentru jurăminte false sau înșelăciune.
(3) Dumnezeu nu trebuie invocat pentru justificarea răului.
Articolul 655 — A Patra Poruncă
„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești.”
(1) Creștinul este chemat să păstreze un timp pentru Dumnezeu, rugăciune și odihnă.
(2) Tradițiile privind ziua de cult diferă între comunitățile creștine.
(3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută potrivit tradiției și legii aplicabile.
Articolul 656 — A Cincea Poruncă
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...”
(1) Părinții trebuie respectați.
(2) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și proteja și educa copiii.
(3) Respectul nu justifică abuzul.
Articolul 657 — A Șasea Poruncă
„Să nu ucizi.”
(1) Viața umană trebuie respectată.
(2) Omorul, violența și răzbunarea sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.
(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale.
Articolul 658 — A Șaptea Poruncă
„Să nu săvârșești adulter.”
(1) Căsătoria trebuie tratată cu fidelitate și responsabilitate.
(2) Soții sunt chemați la respect reciproc.
(3) Infidelitatea nu justifică violența sau răzbunarea.
Articolul 659 — A Opta Poruncă
„Să nu furi.”
(1) Proprietatea altuia trebuie respectată.
(2) Furtul și frauda sunt condamnate.
(3) Bunurile trebuie dobândite prin mijloace cinstite.
Articolul 660 — A Noua Poruncă
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.”
(1) Creștinul trebuie să respecte adevărul.
(2) Calomnia, mărturia mincinoasă și acuzațiile false sunt condamnate.
(3) Dreptatea trebuie întemeiată pe adevăr.
Articolul 661 — A Zecea Poruncă
„Să nu poftești...”
(1) Creștinul este chemat să evite lăcomia și invidia.
(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.
(3) Dorința de avere nu trebuie să conducă la înșelăciune sau furt.
ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS HRISTOS
Articolul 662 — Cea mai mare poruncă
Iisus Hristos învață:
„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău...”
(1) Iubirea de Dumnezeu reprezintă fundamentul vieții creștine.
(2) Credința trebuie să fie însoțită de fapte bune.
Articolul 663 — Iubirea aproapelui
Iisus Hristos învață:
„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
(1) Aproapele trebuie tratat cu respect.
(2) Creștinul nu trebuie să îl umilească, să îl exploateze sau să îl agreseze.
Articolul 664 — Porunca iubirii vrăjmașilor
(1) Creștinul este chemat să își iubească vrăjmașii.
(2) El trebuie să se roage pentru cei care îl prigonesc.
(3) Această poruncă nu înseamnă că victima trebuie să rămână într-o situație periculoasă.
Articolul 665 — Iertarea
(1) Creștinul este chemat să ierte.
(2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.
(3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protecția victimei.
Articolul 666 — „Nu judecați”
(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea nedreaptă a aproapelui.
(2) Acest principiu nu împiedică autoritățile să stabilească responsabilitatea potrivit legii.
(3) Discernământul și dreptatea trebuie păstrate.
Articolul 667 — Fericirile
(1) Creștinul este chemat să urmărească virtuți precum smerenia, mila, curăția inimii și pacea.
(2) Fericirile rostite de Iisus Hristos constituie un model moral fundamental.
(3) Creștinul trebuie să urmărească binele, nu doar aparența religioasă.
Articolul 668 — Milostenia
(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie.
(2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și fără umilirea celui sărac.
Articolul 669 — Rugăciunea
(1) Rugăciunea este parte fundamentală a vieții creștine.
(2) Creștinul poate să se roage personal și împreună cu comunitatea.
(3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru manipularea altora.
Articolul 670 — Postul
(1) Postul este o practică importantă în numeroase tradiții creștine.
(2) Forma și regulile postului diferă între Ortodoxie, Catolicism și Protestantism.
(3) Practica postului trebuie să urmărească apropierea de Dumnezeu și cultivarea responsabilității.
Articolul 671 — Slujirea aproapelui
(1) Iisus Hristos îi cheamă pe oameni la slujire.
(2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celui slab.
(3) Liderul trebuie să fie responsabil față de cei pe care îi slujește.
Articolul 672 — Adevărul
(1) Creștinul este chemat să trăiască în adevăr.
(2) Minciuna, manipularea și înșelăciunea trebuie respinse.
(3) Adevărul trebuie spus cu iubire și discernământ.
Articolul 673 — Milostivirea
(1) Creștinul este chemat să manifeste milă față de cel care suferă.
(2) Comunitățile creștine trebuie să fie aproape de cei vulnerabili.
(3) Milostivirea trebuie transformată în fapte concrete.
Articolul 674 — Regula de aur
Iisus Hristos învață principiul:
„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”
(1) Creștinul trebuie să îi trateze pe ceilalți așa cum dorește să fie tratat.
(2) Acest principiu trebuie aplicat în familie, Biserică, școală, muncă și societate.
Articolul 675 — Fundamentul întregii Constituții
(1) Cele Zece Porunci și învățăturile lui Iisus Hristos constituie un fundament moral important pentru această Constituție.
(2) Principiile centrale sunt iubirea de Dumnezeu, iubirea aproapelui, adevărul, dreptatea, mila, iertarea, pacea și respectarea vieții.
(3) Prezenta Constituție este un proiect de principii pentru creștini și nu înlocuiește Biblia, constituțiile statelor sau legile civile.
Drepturile tuturor Creștinilor (576)
Articolul 576 — Libertatea de exprimare
(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința, opiniile și convingerile în mod pașnic.
(2) Nimeni nu trebuie împiedicat să vorbească despre credința creștină doar pentru faptul că aceasta este religioasă.
(3) Exercitarea libertății de exprimare trebuie să respecte drepturile și demnitatea celorlalți.
Articolul 577 — Mărturisirea publică a credinței
(1) Creștinii au dreptul să își mărturisească public credința.
(2) Mărturisirea poate fi realizată prin cuvânt, scris, artă, educație, muzică și alte forme pașnice.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să accepte o credință prin constrângere.
Articolul 578 — Apărarea credinței prin cuvânt
(1) Creștinul poate răspunde criticilor aduse credinței sale.
(2) Apărarea credinței trebuie făcută prin argumente, respect și adevăr.
(3) Violența nu reprezintă o metodă legitimă de apărare a credinței.
Articolul 579 — Critica religiei
(1) Persoanele pot critica idei și doctrine religioase în limitele legii.
(2) Creștinii au dreptul să răspundă criticilor.
(3) Disputa religioasă trebuie să rămână, pe cât posibil, în domeniul ideilor și argumentelor.
Articolul 580 — Interzicerea amenințărilor
(1) Nimeni nu trebuie amenințat pentru credința sau opiniile sale.
(2) Amenințarea nu este un mijloc legitim de convingere.
(3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.
Articolul 581 — Libertatea de întrunire
(1) Creștinii au dreptul să se întrunească pașnic.
(2) Comunitățile pot organiza întâlniri, conferințe, activități caritabile și evenimente religioase.
(3) Întrunirile trebuie să respecte legea.
Articolul 582 — Procesiunile religioase
(1) Comunitățile creștine pot organiza procesiuni religioase în condițiile legii.
(2) Participanții trebuie să respecte ordinea publică și drepturile celorlalți.
(3) Procesiunile trebuie să fie pașnice.
Articolul 583 — Libertatea presei creștine
(1) Creștinii au dreptul să creeze publicații religioase.
(2) Presa creștină poate prezenta învățături, opinii, studii și informații religioase.
(3) Publicațiile trebuie să respecte legea și drepturile persoanelor.
Articolul 584 — Cărțile creștine
(1) Creștinii au dreptul să scrie, publice și distribuie cărți religioase.
(2) Biblia și literatura creștină pot fi studiate și promovate în mod liber, în limitele legii.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să citească o carte religioasă.
Articolul 585 — Bibliile
(1) Creștinii au dreptul să dețină și să citească Biblia.
(2) Comunitățile religioase pot organiza studii biblice.
(3) Studierea Bibliei trebuie încurajată ca activitate educativă și spirituală.
Articolul 586 — Educația religioasă
(1) Educația religioasă poate fi oferită potrivit tradiției creștine și cadrului legal.
(2) Pot fi studiate Biblia, istoria creștinismului, teologia și tradițiile creștine.
(3) Educația trebuie să respecte libertatea de conștiință.
Articolul 587 — Studiul Bibliei
(1) Creștinul are dreptul să studieze Scriptura.
(2) Studiul biblic trebuie să urmărească înțelegerea textului și aplicarea responsabilă a învățăturilor sale.
(3) Interpretările diferite trebuie discutate cu respect.
Articolul 588 — Cultura creștină
(1) Cultura creștină poate fi exprimată prin pictură, icoane, muzică, literatură, arhitectură și alte forme artistice.
(2) Comunitățile sunt încurajate să păstreze patrimoniul creștin.
(3) Cultura trebuie să promoveze demnitatea și frumusețea, nu ura.
Articolul 589 — Muzica religioasă
(1) Creștinii au dreptul să compună și să interpreteze muzică religioasă.
(2) Cântarea religioasă poate constitui o formă de rugăciune și educație.
(3) Comunitățile pot păstra propriile tradiții muzicale.
Articolul 590 — Arta religioasă
(1) Arta creștină poate reprezenta scene biblice, sfinți, simboluri și teme spirituale.
(2) Fiecare tradiție creștină își poate păstra stilul artistic propriu.
(3) Arta religioasă trebuie respectată în cadrul comunității care o folosește.
Articolul 591 — Patrimoniul creștin
(1) Bisericile istorice, manuscrisele, icoanele, obiectele liturgice și alte bunuri de patrimoniu trebuie protejate potrivit legii.
(2) Patrimoniul creștin reprezintă o parte importantă a istoriei comunităților creștine.
Articolul 592 — Internetul
(1) Creștinii au dreptul să folosească internetul pentru rugăciune, educație, predicare și comunicare.
(2) Comunitățile pot crea site-uri, platforme și canale religioase.
(3) Activitatea online trebuie să respecte drepturile celorlalți.
Articolul 593 — Combaterea urii online
(1) Creștinul nu trebuie să folosească internetul pentru amenințări sau incitarea la violență.
(2) Insultele repetate, hărțuirea și intimidarea online trebuie combătute.
(3) Credința trebuie mărturisită și în mediul digital cu responsabilitate.
Articolul 594 — Protecția copiilor pe internet
(1) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului online.
(2) Părinții, școlile și comunitățile religioase sunt încurajate să îi educe pe copii privind siguranța digitală.
(3) Materialele ilegale și exploatarea minorilor sunt condamnate.
Articolul 595 — Educația pentru pace
(1) Educația creștină trebuie să încurajeze pacea.
(2) Copiii și tinerii trebuie învățați să rezolve conflictele fără violență.
(3) Iertarea și responsabilitatea trebuie prezentate ca valori importante.
Articolul 596 — Educația pentru adevăr
(1) Creștinul este chemat să verifice informațiile înainte de a le răspândi.
(2) Minciunile și informațiile false nu trebuie răspândite intenționat.
(3) Educația trebuie să dezvolte discernământul.
Articolul 597 — Educația civică
(1) Creștinul este și membru al societății civile.
(2) Credința creștină nu îl scutește de respectarea legilor.
(3) Creștinii sunt încurajați să participe responsabil la viața societății.
Articolul 598 — Responsabilitatea față de comunitate
(1) Creștinul este chemat să contribuie la binele comunității.
(2) Ajutorarea aproapelui, voluntariatul și activitățile caritabile sunt încurajate.
(3) Comunitatea trebuie să îi sprijine pe cei vulnerabili.
Articolul 599 — Libertatea și responsabilitatea
(1) Libertatea nu înseamnă dreptul de a face rău altora.
(2) Fiecare libertate trebuie exercitată cu responsabilitate.
(3) Creștinul trebuie să își folosească libertatea pentru adevăr, bine și pace.
Articolul 600 — Marele principiu al libertății creștine
(1) Creștinul are libertatea de a crede, de a se ruga, de a vorbi, de a învăța și de a mărturisi Evanghelia.
(2) Această libertate trebuie exercitată fără violență, fără ură și fără încălcarea demnității celuilalt.
(3) Libertatea creștină trebuie unită cu adevărul, iubirea aproapelui, responsabilitatea și respectarea legii.
Стихи про любовь
Напутственные стихи
Стихи о природе
Весенние стихи
Стихи посвящены матери
Стихи для детей
Родительский дом
Стихи для папы
Стихи про животных
Стихи о смерти
Философские стихи
Исповедальные стихи
Грустные стихи
Мотивационные стихи
Проза
Рождественские колядки
Смешные стихи
Патриотические стихи
Стихи 8 марта
Пасхальные стихи
Стихи на Новый год
Различные стихи
Мысли
Посвящены стихи
Поздравления
Стихи о дружбе
Стихи из этой категории
ce e iubirea?
mulți o văd ca pe o apreciere, o dorință.
eu o văd ca pe un ideal intr o lume ideală
o lume plină de ură, de durere
o lume făcută să fie distrusă.
iubirea este pentru mine un ideal,
un scop, o fantezie,
un act final.
dar pentru ce iubim? dacă lumea e făcută să moară..
ca să ne mințim? ca să ne scuzăm?
să avem motiv să trăim?
nu.
eu văd iubirea ca pe o faptă finală.
dar ce înțelegem prin iubire?
un sacrificiu? poate,
dar nu unul oarecare.
pentru mine iubirea este propriul meu sacrificiu.
dăruire? moarte?
a deveni una cu cerul pe care l-am adorat mereu
o stea care s a sacrificat pentru a ajunge nemuritoare
deci asta voi face.
mă voi iubi în sfârșit și mă voi sacrifica pentru a deveni cel mai dorit obiect intr un univers ideal
o stea care va străluci veșnic în lumea pe care am creat-o
o lume plină de iubire..
Drepturile tuturor Creștinilor (151)
Articolul 151 — Libertatea credinței
(1) Fiecare creștin are dreptul de a-și trăi credința în mod liber, cu respectarea legii și a drepturilor celorlalți.
(2) Credința nu trebuie impusă prin violență, amenințare sau constrângere.
(3) Nimeni nu trebuie bătut, închis sau persecutat pentru credința sa.
(4) Viața religioasă trebuie să fie întemeiată pe conștiință, credință și responsabilitate.
Articolul 152 — Libertatea de rugăciune
(1) Creștinul are dreptul să se roage.
(2) Rugăciunea poate fi făcută individual sau împreună cu alți credincioși.
(3) Nimeni nu trebuie împiedicat în mod violent să se roage.
(4) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru amenințarea sau manipularea altor persoane.
Articolul 153 — Libertatea de a participa la slujbe
(1) Creștinii au dreptul să participe la slujbele și activitățile religioase ale confesiunii lor.
(2) Credincioșii trebuie să respecte regulile comunității religioase din care fac parte.
(3) Nimeni nu trebuie atacat pentru că participă la o anumită confesiune creștină.
Articolul 154 — Protecția lăcașurilor de cult
(1) Bisericile și celelalte lăcașuri de cult trebuie respectate.
(2) Distrugerea, profanarea sau vandalizarea unui lăcaș de cult este condamnată.
(3) Nicio diferență confesională nu justifică atacarea unui lăcaș de cult.
(4) Comunitățile trebuie să respecte și lăcașurile de cult ale altor comunități.
Articolul 155 — Drepturile creștinilor ortodocși
(1) Creștinii ortodocși au dreptul să își păstreze credința, tradițiile și practicile religioase.
(2) Ei au dreptul să participe la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe ale Bisericii lor.
(3) Tradiția ortodoxă trebuie transmisă generațiilor următoare prin educație și exemplu.
(4) Drepturile religioase ale ortodocșilor trebuie respectate fără a încălca drepturile altor persoane.
Articolul 156 — Drepturile creștinilor catolici
(1) Creștinii catolici au dreptul să își practice credința și să își păstreze tradițiile.
(2) Ei au dreptul să participe la celebrările și activitățile comunității lor religioase.
(3) Credința catolică trebuie respectată ca parte a diversității creștine.
(4) Diferențele dintre catolici și alte confesiuni nu justifică ura sau violența.
Articolul 157 — Drepturile creștinilor protestanți
(1) Creștinii protestanți au dreptul să își practice credința potrivit tradițiilor și convingerilor comunității lor.
(2) Ei au dreptul la rugăciune, predicare, studierea Sfintei Scripturi și viață comunitară.
(3) Diferențele doctrinare trebuie discutate fără violență.
(4) Demnitatea credinciosului protestant trebuie respectată.
Articolul 158 — Egalitatea creștinilor în demnitate
(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții au aceeași demnitate umană.
(2) Nicio persoană nu trebuie lovită sau umilită pentru confesiunea sa.
(3) Diferențele teologice nu anulează respectul datorat persoanei.
(4) Creștinii sunt chemați să caute pacea și să evite conflictele confesionale.
Articolul 159 — Dialogul dintre confesiuni
(1) Confesiunile creștine pot purta dialog pentru înțelegere și pace.
(2) Dialogul trebuie desfășurat cu sinceritate și respect.
(3) Fiecare confesiune își poate explica propriile învățături fără a recurge la amenințări.
(4) Scopul dialogului trebuie să fie evitarea urii și promovarea păcii.
Articolul 160 — Interzicerea violenței religioase
(1) Nicio persoană nu poate justifica violența prin faptul că apără o confesiune creștină.
(2) Ortodoxia, Catolicismul și Protestantismul nu trebuie folosite ca pretexte pentru agresiune.
(3) Disputele religioase trebuie rezolvate prin argumente, dialog și mijloace pașnice.
Articolul 161 — Respectarea altor religii
(1) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința creștină.
(2) În același timp, trebuie respectată demnitatea persoanelor care aparțin altor religii.
(3) Dezacordul teologic nu justifică lovirea, amenințarea sau persecutarea unei persoane.
(4) Creștinul poate considera o altă credință greșită din punct de vedere teologic fără să recurgă la violență.
Articolul 162 — Respectarea persoanelor fără religie
(1) Persoanele care nu au o credință religioasă trebuie tratate cu demnitate.
(2) Creștinul poate mărturisi credința sa fără să îl agreseze pe cel care nu crede.
(3) Credința trebuie exprimată prin cuvânt și prin exemplul unei vieți bune.
Articolul 163 — Interzicerea convertirii prin forță
(1) Nimeni nu trebuie obligat să devină creștin prin violență.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că refuză să adopte o credință.
(3) Mărturisirea credinței trebuie făcută fără constrângere fizică.
(4) Credința autentică nu trebuie construită pe frică și teroare.
Articolul 164 — Dreptul la predicare
(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre credința lor în condițiile legii.
(2) Predicarea trebuie să urmărească transmiterea mesajului creștin.
(3) Predicarea nu trebuie transformată în amenințare, hărțuire sau incitare la violență.
Articolul 165 — Dreptul la studierea Bibliei
(1) Creștinul are dreptul să citească și să studieze Sfânta Scriptură.
(2) Studierea Bibliei trebuie să fie încurajată.
(3) Creștinii pot studia Scriptura individual, în familie sau în comunitate.
(4) Interpretarea pasajelor dificile trebuie făcută cu seriozitate și discernământ.
Articolul 166 — Dreptul la educație teologică
(1) Creștinii pot studia teologia și istoria Bisericii.
(2) Educația teologică trebuie să urmărească adevărul și formarea responsabilă.
(3) Studiul teologic nu trebuie folosit pentru justificarea urii împotriva altor persoane.
Articolul 167 — Dreptul la tradiție
(1) Fiecare confesiune creștină are dreptul să își păstreze tradițiile.
(2) Tradițiile trebuie transmise generațiilor următoare prin educație și exemplu.
(3) Tradiția nu trebuie folosită pentru justificarea violenței sau abuzului.
Articolul 168 — Dreptul la sărbători religioase
(1) Creștinii au dreptul să își celebreze sărbătorile religioase potrivit confesiunii lor.
(2) Sărbătorile creștine trebuie să fie ocazii de rugăciune, recunoștință, familie și comuniune.
(3) Nicio sărbătoare religioasă nu justifică violența sau tulburarea intenționată a păcii.
Articolul 169 — Respectarea Sfintelor Taine și a rânduielilor
(1) Fiecare confesiune creștină are propriile practici și rânduieli religioase.
(2) Credincioșii trebuie să le respecte potrivit tradiției lor.
(3) Diferențele dintre confesiuni trebuie discutate cu respect.
Articolul 170 — Dreptul la cântare și artă religioasă
(1) Creștinii au dreptul să folosească muzica, arta și literatura pentru exprimarea credinței.
(2) Arta religioasă poate contribui la educație și rugăciune.
(3) Exprimarea artistică religioasă trebuie realizată cu respect față de celelalte persoane.
Articolul 171 — Dreptul la caritate creștină
(1) Creștinii au dreptul să organizeze activități de caritate.
(2) Aceste activități pot include ajutorarea săracilor, bolnavilor, copiilor și persoanelor vulnerabile.
(3) Ajutorul nu trebuie condiționat de acceptarea unei credințe prin constrângere.
Articolul 172 — Cooperarea între biserici
(1) Comunitățile creștine pot coopera pentru ajutorarea oamenilor.
(2) Pot fi organizate acțiuni comune împotriva sărăciei, violenței și abandonului.
(3) Cooperarea nu presupune dispariția diferențelor dintre confesiuni.
(4) Fiecare comunitate își păstrează propria identitate.
Articolul 173 — Condamnarea urii religioase
(1) Ura împotriva unei persoane din cauza credinței sale este condamnată.
(2) Insultele, amenințările și agresiunile religioase trebuie respinse.
(3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără să transforme diferența într-o justificare pentru ură.
Articolul 174 — Unitatea în iubire
(1) Creștinii pot avea diferențe doctrinare și totuși pot promova pacea și respectul.
(2) Iubirea aproapelui trebuie să rămână un principiu fundamental.
(3) Nicio dispută teologică nu justifică violența fizică.
(4) Ortodocșii, catolicii și protestanții sunt chemați să respingă ura și persecuția.
Articolul 175 — Libertatea religioasă și responsabilitatea
(1) Libertatea religioasă presupune atât drepturi, cât și responsabilități.
(2) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința, să se roage și să participe la viața comunității sale.
(3) În același timp, el trebuie să respecte demnitatea și libertatea celuilalt.
(4) Credința creștină trebuie mărturisită prin adevăr, iubire, pace și fapte bune.
(5) Libertatea nu înseamnă libertatea de a face rău aproapelui.
Cel mai bun serviciu de catering în maghiară
(la modul ironic)
Este vineri seara, e târziu, ne e lene să gătim. Ce altceva ar fi mai gustos decât o pizza Quattro Stagioni? Ne uităm pe tabletă, o selectăm făcând click pe ,, Adaugă în coș", alegem sosul și o porție de cartofi prăjiți. Acestea fiind spuse, apăsăm pe ,, Plasează comanda", introducem adresa, numărul de telefon, alegem modalitatea de plată. Așteptăm salivând, fiindu-ne din ce în ce mai foame, uitându-ne la pozele cu frumusețile pe care le afișează. Atât de entuziasmați suntem noi acasă, de partea cealaltă, la restaurant a venit de ceva timp o serie de bucătari ucenici. Aceștia nu știu să gătească, însă s-au dus să învețe de la bucătari cu zeci de ani de experiență. Greșelile de orice fel se iartă și pentru că sunt la început și pentru că doar greșind vor învăța. Nu contează absolut deloc de câte ori ar greși, că poate ar arde tigaia, preparatul culinar, toată bucătăria sau doar bucătăria și baia care comunică printr-un perete despărțitor. Primim așadar apeluri după apeluri în care bucătarul își cere scuze că s-a crăpat recipientul cu vin fiert, că pizza este prea coaptă, că nu a fost lăsată să se coacă destul, că brânza se întinde prea mult, că nu a pus și roșii și ciuperci, că nu a pus și ouă de prepeliță (este o pizza cam dietetică), că nu au adăugat sos tzatziki în meniu, că au uitat doza de Pepsi Twist cu aromă de lămâie, că nu s-au făcut prea bine gogoșile cu glazură de ciocolată și alte cele...
Plictisită de atâtea explicații (nici nu am vrut vreo explicație, voiam doar mâncare), i-am spus frumos bucătarului respectiv că mi-aș dori să am mâncarea comandată până la ora 12 noaptea, eu făcând comanda pe la 7 seara. Bucătarul a înțeles, i-a luat frumos de o aripă pe învățăcei și i-a trimis acasă că el are de pregătit o comandă.
În felul acesta, pe la 23:45, cam așa, un băiat a ajuns cu o bicicletă prin apropierea blocului, mă sună și mă întreabă dacă sunt acasă (unde puteam să mai fiu la acea oră târzie de noapte?, la piață?, la mare pe faleză?, adică serios, unde mai puteam fi așteptând doar o pizza, congelată sau arsă, cum o fi?), i-am spus că sunt acasă, însă l-am rugat să folosească liftul și să urce până la etaj. A ajuns, am plătit, am luat pizza cu tot ce mai cerusem și am deschis cutia.
Pizza era, de fapt, un Happy Meal Quattro Stagioni care avea și jucărie inclusă pe lângă ce am comandat. A făcut un meniu pentru copii, pentru că cursanții consumaseră tot aluatul ca să învețe să facă pizza și doar atât a mai rămas.
Pizza a fost bună, așteptarea a meritat după toți nervii și toate grijile, chiar dacă era porție pentru copii.
A legjobb catering szolgáltatás
(ironikusan)
Péntek este van, késő van, lusták vagyunk főzni. Mi más lenne finomabb egy Quattro Stagioni pizzánál? Megnézzük a táblagépet, a „Kosárba helyezés” gombra kattintva kiválasztjuk, kiválasztjuk a szószt és egy adag sült krumplit. Ezt követően megnyomjuk a „Megrendelés” gombot, megadjuk a címet, a telefonszámot. , a fizetési módot választjuk. Nyálcsorgatva, egyre éhesebben várjuk, nézegetjük az általuk kiállított szépségek képeit. Nagyon izgatottak vagyunk itthon, másrészt szakácstanoncok sora érkezik egy ideje az étterembe. Főzni nem tudnak, de több évtizedes tapasztalattal rendelkező szakácsoktól mentek tanulni. Bármilyen hiba megbocsátható, mert az elején van, és mert csak a hibák elkövetésével tanulnak. Egyáltalán nem mindegy, hogy hányszor hibázik, hogy esetleg leégetné a serpenyőt, a főzést, az egész konyhát vagy csak a konyhát és a fürdőszobát, amelyek egy válaszfalon keresztül kommunikálnak. Így hívás után kapunk hívást, ahol a séf elnézést kér, hogy megrepedt a forralt boros tartály, túlsült a pizza, nem hagyták eléggé megsülni, túl sokat kenődik a sajt, nem tett hozzá paradicsomot és gombát. , hogy nem tett bele fürjtojást (ez egy kicsit diétás pizza), hogy nem tzatziki szószt vettek fel az étlapra, hogy elfelejtették a citromízű Pepsi Twist adagját, hogy a citrommázas fánk nem sikerült túl jól a csokoládé és egyéb...
Megunva a sok magyarázkodást (nem is akartam magyarázatot, csak kaját akartam) szépen elmondtam az illető szakácsnak, hogy szeretném, ha este 12-re megrendelnék az ételt, este 7 körül fogom rendelni. A szakács megértette, szépen szárnyra kapta a tanoncokat, és hazaküldte, hogy rendelése van az elkészítésre.
Ily módon 23 óra 45 perc körül biciklivel érkezett egy fiú a háztömbhöz, felhív és megkérdezi, hogy otthon vagyok-e (hol máshol lehetnék ilyen késői órán?, a piacon?, a tenger mellett a sziklán?, komolyan mondom, hol máshol várhatnék egy pizzára, lefagyva vagy megégve, bármi?), mondtam neki, hogy otthon vagyok, de megkértem, hogy használja a liftet és menjen fel az emeletre. Megérkezett, fizettem, vittem a pizzát minden mással, amit kértem, és kinyitottam a dobozt.
A pizza valójában egy Quattro Stagioni Happy Meal volt, amelyhez a rendelt játékon kívül egy játék is volt. Gyerekmenüt készített, mert a diákok az összes tésztát elhasználták, hogy megtanulják a pizza készítését, és csak ennyi maradt.
A pizza jó volt, megérte a várakozás minden idegeskedés és aggodalom után, még ha gyerekadagrólis volt szó.
Cel mai bun serviciu de catering în daneză
(la modul ironic)
Este vineri seara, e târziu, ne e lene să gătim. Ce altceva ar fi mai gustos decât o pizza Quattro Stagioni? Ne uităm pe tabletă, o selectăm făcând click pe ,, Adaugă în coș", alegem sosul și o porție de cartofi prăjiți. Acestea fiind spuse, apăsăm pe ,, Plasează comanda", introducem adresa, numărul de telefon, alegem modalitatea de plată. Așteptăm salivând, fiindu-ne din ce în ce mai foame, uitându-ne la pozele cu frumusețile pe care le afișează. Atât de entuziasmați suntem noi acasă, de partea cealaltă, la restaurant a venit de ceva timp o serie de bucătari ucenici. Aceștia nu știu să gătească, însă s-au dus să învețe de la bucătari cu zeci de ani de experiență. Greșelile de orice fel se iartă și pentru că sunt la început și pentru că doar greșind vor învăța. Nu contează absolut deloc de câte ori ar greși, că poate ar arde tigaia, preparatul culinar, toată bucătăria sau doar bucătăria și baia care comunică printr-un perete despărțitor. Primim așadar apeluri după apeluri în care bucătarul își cere scuze că s-a crăpat recipientul cu vin fiert, că pizza este prea coaptă, că nu a fost lăsată să se coacă destul, că brânza se întinde prea mult, că nu a pus și roșii și ciuperci, că nu a pus și ouă de prepeliță (este o pizza cam dietetică), că nu au adăugat sos tzatziki în meniu, că au uitat doza de Pepsi Twist cu aromă de lămâie, că nu s-au făcut prea bine gogoșile cu glazură de ciocolată și alte cele...
Plictisită de atâtea explicații (nici nu am vrut vreo explicație, voiam doar mâncare), i-am spus frumos bucătarului respectiv că mi-aș dori să am mâncarea comandată până la ora 12 noaptea, eu făcând comanda pe la 7 seara. Bucătarul a înțeles, i-a luat frumos de o aripă pe învățăcei și i-a trimis acasă că el are de pregătit o comandă.
În felul acesta, pe la 23:45, cam așa, un băiat a ajuns cu o bicicletă prin apropierea blocului, mă sună și mă întreabă dacă sunt acasă (unde puteam să mai fiu la acea oră târzie de noapte?, la piață?, la mare pe faleză?, adică serios, unde mai puteam fi așteptând doar o pizza, congelată sau arsă, cum o fi?), i-am spus că sunt acasă, însă l-am rugat să folosească liftul și să urce până la etaj. A ajuns, am plătit, am luat pizza cu tot ce mai cerusem și am deschis cutia.
Pizza era, de fapt, un Happy Meal Quattro Stagioni care avea și jucărie inclusă pe lângă ce am comandat. A făcut un meniu pentru copii, pentru că cursanții consumaseră tot aluatul ca să învețe să facă pizza și doar atât a mai rămas.
Pizza a fost bună, așteptarea a meritat după toți nervii și toate grijile, chiar dacă era porție pentru copii.
Den bedste catering service
(ironisk)
Det er fredag aften, det er sent, vi er for dovne til at lave mad. Hvad andet ville være lækrere end en Quattro Stagioni-pizza? Vi kigger på tabletten, vi vælger den ved at klikke på "Læg i kurv", vi vælger saucen og en portion stegte kartofler. Når det er sagt, trykker vi på "Afgiv bestilling", vi indtaster adressen, telefonnummeret , vælger vi betalingsmåden. Vi venter savlende, bliver mere og mere sultne og ser på billederne af de skønheder, de viser. Vi er så spændte herhjemme, til gengæld er der kommet en række kokkelærlinge på restauranten i noget tid. De ved ikke, hvordan man laver mad, men de gik for at lære af kokke med årtiers erfaring. Fejl af enhver art tilgives, fordi de er i begyndelsen, og fordi de kun lærer ved at begå fejl. Det er overhovedet ligegyldigt, hvor mange gange han ville lave en fejl, at han måske ville brænde gryden, madlavningen, hele køkkenet eller bare køkkenet og badeværelset, der kommunikerer gennem en skillevæg. Så vi får opkald efter opkald, hvor kokken undskylder, at beholderen med gløgg er revnet, at pizzaen er gennemstegt, at den ikke blev bagt nok, at osten breder sig for meget, at han ikke har tilsat tomater og svampe. , at han ikke lagde vagtelæg (det er lidt af en diætpizza), at de ikke tilføjede tzatziki sauce til menuen, at de glemte dosen af Pepsi Twist med citronsmag, at donuts med citronglasur var ikke gjort særlig godt chokolade og andet...
Træt af så mange forklaringer (jeg ville ikke engang have en forklaring, jeg ville bare have mad), sagde jeg pænt til den respektive kok, at jeg gerne ville have maden bestilt kl. 12 om natten, jeg ville bestille omkring 7 om aftenen. Kokken forstod, tog lærlingene pænt i fløjen og sendte dem hjem, at han havde en ordre om at forberede.
På denne måde, omkring kl. 23:45, ankom en dreng på en cykel nær blokken, ringer til mig og spørger, om jeg er hjemme (hvor kunne jeg ellers være på det sene tidspunkt?, på markedet?, ved havet på klippen?, jeg mener seriøst, hvor skulle jeg ellers bare vente på en pizza, frossen eller brændt, hvad som helst?), Jeg fortalte ham, at jeg var hjemme, men bad ham om at bruge elevatoren og gå ovenpå. Den ankom, jeg betalte, tog pizzaen med alt det andet, jeg bad om, og åbnede kassen.
Pizzaen var faktisk en Quattro Stagioni Happy Meal, der havde et legetøj inkluderet ud over det, jeg bestilte. Han lavede en børnemenu, fordi eleverne havde brugt al dejen til at lære at lave pizza, og det var det eneste, der var tilbage.
Pizzaen var god, ventetiden var det værd efter alle de nerver og bekymringer, selvom det var en børneportion.
Plimbare cu motocicleta în spaniolă
De ceva timp, cam din ziua în care Cecilia și-a obținut permisul pentru categoria A, viața ei a luat o întorsătură interesantă. Avea și pentru categoriile B și C, dar pentru A, chiar este o experiență inedită pentru ea. A fost stresant examenul, mai ales cel pe traseu, dar efortul depus a fost răsplătit cu libertatea de a se fâțâi pe oriunde ar vrea ea, oricând, la orice oră din zi și din noapte. Singura piedică în calea libertății ei este faptul că motocicleta nu are ataș. De ce i-ar trebui Ceciliei ataș? Bună întrebare... păi, nu știu, poate pentru a-și transporta cumpărăturile de la piață, pentru a-l plimba pe fiul ei pe câmpii să privească în zare, să se bucure de tabloul pajiștilor presărate cu păpădii și de multe alte peisaje bucolice, pentru a-și lua saltea de la Jysk și pentru a o pune (o parte din ea în ataș). Nu o înțelegeți greșit, Cecilia este o fire practică, vede atașul ca fiind o prelungire a motocicletei, ca și când ar conduce mașina și ar exista bancheta din spate, că în momentul de față se simte ca într-o mașină cu doar două locuri. Cecilia, văzând lucrurile în perspectivă, se duce cu motocicleta la cel mai apropiat service auto. Vorbește ea cu experții de acolo, ei îi prezintă opțiunile, prețul pentru fiecare model de ataș. Cecilia stă și analizează lista de modele de ataș. Cântărind din priviri toate prețurile, alege atașul care i se părea ei cel mai ieftin. Bărbatul o întreabă dacă este sigură că pe acela și-l dorește că mai mulți clienți s-au plâns după ce l-au achiziționat, că a trebuit desprins cu totul de motocicletă, că nu se puteau baza pe el că va transporta persoane, obiecte, că doar producea multă scârțâială (deci mult zgomot pentru nimic), că au regretat achiziționare acestuia, că au fost nevoiți să meargă de mai multe ori la service, ca în mod normal și așa mai departe. Cecilia, ferm convinsă că pe acela și-l dorea, spuse că s-a hotărât și nimeni și nimic nu îi mai poate schimba preferința. Proprietarul serviciului auto s-a înțeles cu ea și a dat comandă de un model asemănător de ataș, dar care era de calitate superioară. Trebuia să mai aștepte până a fi al ei, pentru că venea tocmai din Olanda. Cecilia nu se grăbea, era oricum super entuziasmată că motocicleta ei va avea ataș. De fericire, era foarte energică, nu îi mai trebuiau vitamine, nu dormea nici noaptea, de prea mult extaz că poate o va suna proprietarul serviciului auto să vină să își ia atașul.
Peste o lună, primește ea notificare pe mail, din partea service-ului auto cum că piesa este gata și poate veni cu motocicleta să și-o fixeze de părțile laterale. A ajuns Cecilia cu niște cearcăne, de prea mult ce a tot sperat să fie gata în cel mai scurt timp. Era să intre de trei ori în lanul de porumb. Dar nu-i nimic, nu a pățit nimic, a ajuns teafără la service-ul auto. Bărbații de acolo i l-au montat, stătea bine, nu se zgâlțâia, nu era nimic ce ar fi putut da de bănuit. Cel puțin, Cecilia așa considera la prima vedere. Însă nici nu a mers cu motocicletă cu ataș să vadă cum se simte experiența în sine. A pornit motocicleta să plece acasă. În drum spre casă, a simțit ea că atașul este cam greu de dus, că motocicleta devine mai greu de manevrat din cauza lui, mai ales când trebuie să vireze, la stânga, la dreapta, pe unde ar avea nevoie. Totuși, nu lăsă acest lucru să o descurajeze, merge tot timpul cu ataș, până când o întâmplare cam tragică o face să se răzgândească.
Într-o seară caniculară de august s-a dus la cumpărături pe la hipermarket-ul din zonă. După ce a luat tot ce îi trebuia pentru a face lasagna, a pus sacoșa cu produsele cumpărate în ataș. A părăsit parcarea magazinului, cum mergea ea pe un drum plin numai de denivelări, pentru că stă la periferie și așa sunt drumurile, la un moment dat, a simțit ceva ciudat, ca și când extensia pe care o transporta s-ar fi desprins. Nu s-a înșelat deloc. Atașul a ajuns în lanul de porumb, toate produsele ei erau pe câmpie. Cum să mai prepare ea lasagna de la Dr. Oetker în condițiile acestea? Cecilia era mută de uimire, se gândi că în locul sacoșei ar fi putut la fel de bine să fi fost o persoană. Nu i-au plăcut urmările dorinței ei nechibzuite, așa că a dat anunț în presa locală, a vândut atașul la un preț exorbitant și din banii obținuți a luat o lasagna gata preparată.
Paseo en moto
De un tiempo a esta parte, desde el día en que Cecilia obtuvo su licencia categoría A, su vida ha dado un giro interesante. También lo tuvo para las categorías B y C, pero para la A, realmente es una experiencia nueva para ella. El examen fue estresante, especialmente el de la ruta, pero el esfuerzo fue recompensado con la libertad de tirarse pedos donde quisiera, en cualquier momento, a cualquier hora del día o de la noche. El único obstáculo para su libertad es el hecho de que la motocicleta no tiene enganche. ¿Por qué Cecilia necesitaría un archivo adjunto? Buena pregunta... bueno, no lo sé, tal vez para llevarla con la compra al mercado, pasear a su hijo por el campo para mirar los campos, disfrutar de la imagen de los prados salpicados de dientes de león y muchos otros paisajes bucólicos. , para coger su colchón de Jysk y ponerlo (parte del mismo en el archivo adjunto). No me malinterpreten, Cecilia es una persona práctica, ella ve el apego como una extensión de la moto, como si ella manejara el auto y hubiera un asiento trasero, que en estos momentos se siente como un auto con solo dos asientos. Cecilia, viendo las cosas en perspectiva, se dirige en moto al servicio de coches más cercano. Allí habla con los expertos, ellos le muestran las opciones, el precio de cada modelo de accesorio. Cecilia se sienta y mira la lista de modelos de apego. Sopesando todos los precios, elige el accesorio que le parece más barato. El hombre le pregunta si está segura de que es el que quiere, que varios clientes se quejaron después de comprarlo, que había que separarlo completamente de la moto, que no podían confiar en él para transportar personas, objetos, que era solo haciendo mucho ruido (tanto ruido y pocas nueces), que se arrepintieron de haberlo comprado, que tuvieron que acudir varias veces al servicio, como de costumbre, etcétera. Cecilia, firmemente convencida de que ese era el que quería, dijo que ya había tomado una decisión y nada ni nadie podría cambiar su preferencia. El dueño del servicio de automóviles estuvo de acuerdo con ella y encargó un modelo similar al accesorio, pero de mayor calidad. Tuvo que esperar hasta que fuera suyo, porque venía de Holanda. Cecilia no tenía prisa, estaba súper emocionada de que su motocicleta tuviera un accesorio de todos modos. Afortunadamente, estaba muy enérgica, no necesitaba más vitaminas, tampoco dormía por la noche, por el éxtasis de que tal vez el dueño del servicio de automóviles la llamara para que viniera a buscar su maletín.
Un mes después, recibe una notificación por correo electrónico del servicio de automóviles informándole que la pieza está lista y que puede venir con la motocicleta para colocarla en los laterales. Cecilia llegó con algunas ojeras, durante demasiado tiempo había esperado estar lista en el menor tiempo posible. Debía entrar tres veces al campo de maíz. Pero está bien, no sufrió nada, llegó sano y salvo al servicio de coches. Los hombres se lo colocaron, le quedó bien, no se tambaleó, no había nada que sospechar. Al menos eso pensó Cecilia a primera vista. Pero ni siquiera montó una motocicleta con un accesorio para ver cómo se siente la experiencia en sí. Arrancó la moto para volver a casa. De camino a casa, sintió que el accesorio era un poco difícil de llevar, que la motocicleta se hacía más difícil de manejar por eso, especialmente cuando tenía que girar, a la izquierda, a la derecha, donde fuera necesario. Sin embargo, ella no se deja desanimar, va todo el tiempo con el agregado, hasta que un incidente bastante trágico la hace cambiar de opinión.
Una calurosa tarde de agosto fue de compras al hipermercado de la zona. Luego de conseguir todo lo que necesitaba para hacer la lasaña, puso la bolsa con los productos comprados en el archivo adjunto. Salió del estacionamiento de la tienda, mientras caminaba por un camino lleno de baches, porque ella vive en las afueras y así son los caminos, en un momento sintió algo extraño, como si se hubiera desprendido la extensión que llevaba. No se equivocó en absoluto. La agregada llegó al campo de maíz, todos sus productos estaban en el llano. ¿Cómo puede todavía preparar la lasaña del Dr. Oetker en estas condiciones? Cecilia se quedó muda de asombro, pensando que en lugar de la cartera bien podría haber sido una persona. No le gustaban las consecuencias de su deseo imprudente, por lo que hizo un anuncio en la prensa local, vendió el agregado a un precio exorbitante y con el dinero compró una lasaña ya preparada.
Fotografia din ramă
Noaptea se așternuse încet peste casa lui Daniel.
Luminile din camere se stinseseră una câte una, iar liniștea se întindea peste pereți ca o pânză nevăzută. Afară, vântul mișca ușor crengile copacilor, iar din când în când câte o mașină trecea pe strada aproape pustie.
Daniel stătea în pat și privea în întuneric.
Nu putea să adoarmă.
Se întorcea de pe o parte pe alta, își trăgea pătura până la bărbie, apoi o dădea jos. Închidea ochii, dar în clipa în care îi închidea, amintirile începeau să vină.
Una câte una.
Greșeli vechi.
Cuvinte urâte.
Minciuni.
Lucruri pe care le făcuse când era mic și pe care atunci nu le înțelegea cu adevărat. Fapte pe care le uitase pentru o vreme, dar care acum se întorceau în mintea lui.
— De ce am făcut toate lucrurile acelea? șopti el.
Nu aștepta niciun răspuns.
Privea tavanul și simțea că în piept i se strânge ceva.
Daniel nu mai era copilul de atunci. Crescuse. Învățase multe. Începuse să înțeleagă diferența dintre bine și rău și înțelesese cât de mult poate răni un om printr-un cuvânt, printr-o faptă sau printr-o alegere greșită.
Dar în noaptea aceea nu se putea gândi la altceva decât la trecut.
Și, cu cât își amintea mai multe, cu atât îi era mai greu.
O lacrimă i se prelinse pe obraz.
Apoi încă una.
Daniel își acoperi fața cu mâinile.
— Doamne...
Vocea i se frânse.
— Îmi pare rău.
Era singur în cameră.
Dar nu se simțea cu adevărat singur.
În adâncul sufletului său știa că Dumnezeu îl vede.
Știa că Dumnezeu îi cunoscuse și copilăria, și greșelile, și clipele în care făcuse lucruri pe care acum le regreta.
Daniel începu să plângă mai tare.
Nu plângea pentru că cineva îl certase.
Nu plângea pentru că îi spusese cineva că este rău.
Plângea pentru că începuse să înțeleagă.
Uneori, omul nu plânge atunci când face răul.
Plânge mai târziu, când înțelege cât rău a făcut.
Daniel își amintea de copilul care fusese.
Un copil care nu știa cât de importante sunt unele lucruri.
Un copil care făcea uneori lucruri rele și apoi mergea mai departe, fără să se gândească prea mult.
Acum însă, privind înapoi, îl durea.
— Dacă aș putea să mă întorc...
Se opri.
Știa că nu poate.
Timpul nu se întoarce.
Ziua de ieri nu poate fi trăită din nou.
O greșeală făcută nu poate fi ștearsă din trecut ca și cum nu ar fi existat.
Dar Daniel își amintea ceva ce auzise cândva la biserică:
Dumnezeu nu cere omului să se întoarcă în timp. Îi cere să se întoarcă spre El.
Daniel își șterse ochii.
Pentru câteva clipe, se făcu liniște.
Apoi se auzi o bătaie ușoară în ușă.
— Daniel?
Era mama lui.
Băiatul nu răspunse.
— Ești bine?
Daniel își ținu respirația.
Mama deschise puțin ușa și se uită în cameră.
— Nu dormi?
— Nu...
Vocea lui era foarte slabă.
Mama intră și se așeză pe marginea patului.
— Ce ai?
Daniel întoarse capul spre perete.
Nu putea să spună.
Cum să-i explice mamei lui ce se întâmpla în sufletul său?
Cum să-i spună că plângea pentru lucruri făcute cu mulți ani în urmă?
Cum să-i spună că îi era rușine de copilul care fusese?
Cum să-i spună că, în acea noapte, sufletul lui parcă își deschisese toate sertarele și scosese la lumină toate greșelile ascunse?
— Nimic, mamă.
Mama îl privi cu îngrijorare.
Știa că nu era „nimic”.
— Ai plâns?
Daniel nu răspunse.
Mama îi puse mâna pe frunte.
— Te doare ceva?
— Nu.
— Atunci ce ai?
Daniel strânse din ochi.
Ar fi vrut să vorbească.
Ar fi vrut să spună tot.
Dar cuvintele nu veneau.
Uneori, durerea din suflet este atât de mare încât omul nu știe să o transforme în cuvinte.
Mama se ridică încet.
— Bine. Dacă nu vrei să-mi spui acum, nu te oblig.
Se îndreptă spre ușă.
— Dar să știi că sunt aici.
Daniel nu răspunse.
După ce mama ieși, el rămase din nou singur.
Și atunci privirea îi căzu asupra unui obiect aflat pe un raft.
O fotografie.
Era o fotografie veche, pusă într-o ramă.
În fotografie era el.
Daniel, copil.
Avea obrajii rotunzi, ochii mari și un zâmbet larg.
Privea fotografia mult timp.
— Tu ai fost eu...
Și îl cuprinse o tristețe adâncă.
Nu ura copilul din fotografie.
De fapt, tocmai pentru că era copil îl durea atât de mult.
Își amintea de toate lucrurile pe care le făcuse atunci.
Unele erau mici.
Altele îl făceau să se rușineze.
Altele îl făceau să se întrebe de ce fusese capabil să facă asemenea lucruri.
Se ridică din pat și luă fotografia.
Ținu rama în mâini.
— Mi-aș fi dorit să știi atunci ceea ce știu acum...
Ochii i se umplură din nou de lacrimi.
— Mi-aș fi dorit să alegi altfel.
Daniel privi chipul copilului.
Apoi, într-un moment de durere și revoltă față de propriul trecut, scoase fotografia din ramă.
O ținu între degete.
Pentru câteva secunde ezită.
Apoi o rupse.
Rrrrip.
Sunetul hârtiei sfâșiate se auzi în camera liniștită.
Daniel rămase nemișcat.
Privi cele două bucăți.
Își dădu seama că fotografia putea fi ruptă.
Dar trecutul nu.
Nu putea să rupă ceea ce fusese.
Nu putea să distrugă copilul din fotografie.
Nu putea să șteargă faptele.
Și atunci înțelese ceva.
Poate că nu trebuia să-și distrugă trecutul.
Poate că trebuia să-l lase în mâinile lui Dumnezeu.
Daniel îngenunche lângă pat.
Cele două bucăți ale fotografiei erau încă în mâna lui.
Le așeză încet pe podea.
Și începu să se roage.
— Doamne...
Tăcu.
Lacrimile îi curgeau pe obraji.
— Tu mă cunoști.
Respiră greu.
— Tu știi ce am făcut. Știi lucrurile pe care nu le-am spus nimănui. Știi greșelile mele. Știi cât de mult regret.
Daniel își plecă fruntea.
— Nu pot să schimb trecutul.
O lacrimă căzu pe podea.
— Dar pot să mă schimb eu.
Pentru prima dată în acea noapte, simți că sufletul începe să se liniștească.
Nu pentru că toate problemele dispăruseră.
Nu pentru că trecutul fusese șters.
Ci pentru că înțelesese că Dumnezeu nu îl privea doar prin greșelile lui.
Dumnezeu vedea și pocăința.
Vedea și lacrimile.
Vedea și dorința de a deveni un om mai bun.
Daniel rămase mult timp în genunchi.
Apoi se ridică.
Se uită la fotografia ruptă.
Luă cele două bucăți și le puse înapoi în ramă.
Fotografia nu mai era întreagă.
Se vedea linia rupturii.
Dar Daniel nu o mai aruncă.
O așeză din nou pe raft.
De data aceasta, nu ca să privească un copil perfect.
Ci ca să-și amintească de unde venise.
Și să nu mai fie omul de atunci.
Se întoarse în pat.
Își puse capul pe pernă.
Ochii încă îi erau umezi.
Dar acum plânsul se transformase într-o liniște adâncă.
Înainte să adoarmă, Daniel șopti:
— Doamne, iartă-mă și ajută-mă să nu mai fiu omul care am fost.
Apoi închise ochii.
Și, pentru prima dată în acea noapte, adormi.
Dimineața, mama lui intră în cameră.
Văzu fotografia.
Observă ruptura.
— Daniel...
El deschise ochii.
Mama luă rama în mâini.
— Ce s-a întâmplat cu fotografia?
Daniel tăcu.
Apoi, după câteva secunde, spuse:
— Am rupt-o aseară.
— De ce?
Daniel privi fotografia.
— Pentru că mi-a fost rușine de copilul din ea.
Mama se așeză lângă el.
— Daniel, copilul acela nu mai poate schimba ce a făcut.
— Știu.
— Dar nici tu nu trebuie să rămâi prizonierul greșelilor lui.
Daniel o privi.
Mama continuă:
— Dacă îți pare rău cu adevărat, atunci folosește regretul ca să devii mai bun. Nu ca să te distrugi.
Daniel începu din nou să plângă.
Dar de data aceasta nu se mai ascunse.
Își sprijini capul pe umărul mamei.
— Mamă...
— Da?
— Îmi pare rău pentru multe lucruri.
Mama îl strânse în brațe.
— Atunci începe de astăzi să faci bine.
Daniel închise ochii.
În acea dimineață, înțelese ceva ce nu înțelesese niciodată când era copil:
Pocăința nu înseamnă să urăști omul care ai fost. Înseamnă să recunoști răul pe care l-ai făcut, să ceri iertare și să alegi o altă cale.
Fotografia rămase pe raft.
Ruptă.
Dar nu aruncată.
Iar ruptura aceea avea să-i amintească mereu lui Daniel că trecutul nu poate fi schimbat.
Însă viitorul poate fi.
Și, mai ales, că atunci când omul se întoarce sincer către Dumnezeu, nu trebuie să creadă că este prea târziu.
Pentru că Dumnezeu vede lacrima care cade în întuneric.
Vede rugăciunea pe care omul abia reușește să o rostească.
Vede regretul ascuns.
Și vede și inima care încearcă să se întoarcă spre lumină.
În noaptea aceea, Daniel plânsese pentru copilul care fusese.
Dar în dimineața următoare s-a trezit cu dorința de a deveni un om nou.
Iar fotografia ruptă a rămas acolo, în ramă, ca o mărturie tăcută:
Trecutul poate lăsa cicatrici, dar nu trebuie să hotărască cine vei fi.
Fotografia din ramă – Partea a II-a
Imaginile din trecut
În zilele care au urmat, Daniel a încercat să-și vadă de viață.
Se trezea dimineața, își făcea rutina obișnuită și încerca să pară că totul era în regulă.
Dar în sufletul lui se întâmplase ceva.
Noaptea aceea deschisese o ușă pe care Daniel o ținuse închisă mult timp.
Iar acum, prin acea ușă, începeau să apară amintiri.
Uneori erau doar câteva secunde.
O cameră.
Un chip.
Un loc.
O situație.
Un cuvânt.
O imagine veche care îi apărea brusc în minte.
Daniel încerca să nu se gândească.
Dar cu cât încerca mai mult să alunge acele imagini, cu atât ele reveneau.
Stătea la masă cu părinții și, dintr-odată, privirea i se oprea într-un punct.
Mama îl întreba:
— Daniel, ești bine?
El tresărea.
— Da.
— Sigur?
— Da, mamă.
Dar nu era bine.
În mintea lui apăruse din nou o imagine dureroasă din trecut.
Daniel își lăsa privirea în jos.
Nu putea să explice.
Nu putea să spună.
Nu știa cum.
Uneori nici măcar el nu înțelegea de ce îl durea atât de tare.
Era ca și cum trecutul devenise un film pe care nu îl putea opri.
Imaginile veneau fără să le cheme.
Și fiecare imagine aducea cu ea o emoție.
Rușine.
Frică.
Regret.
Tristețe.
Vinovăție.
Daniel începea să se întrebe:
De ce îmi apar toate acum?
De ce nu pot să le uit?
De ce mă doare ceva ce s-a întâmplat cu atât timp în urmă?
Într-o seară, părinții lui stăteau în sufragerie.
Mama citea.
Tatăl se uita la televizor.
Daniel era în camera lui.
Privea fotografia din ramă.
Încă se vedea urma rupturii.
Daniel trecu degetul peste fotografie.
— De ce nu pot să uit?
Și iar îi veni în minte o imagine.
Închise ochii.
— Nu...
Își puse mâinile peste față.
— Nu vreau să mă mai gândesc.
Dar imaginea rămânea.
Daniel se ridică și începu să meargă prin cameră.
Nu putea sta locului.
Se simțea prins între trecut și prezent.
Într-un colț al camerei era Biblia.
Daniel o luă.
O deschise fără să știe unde.
Ochii îi căzură asupra unui verset despre omul care se întoarce către Dumnezeu.
Citi încet.
Apoi se opri.
Și începu să plângă.
— Doamne, eu vreau să mă vindec.
Nu știa dacă „vindecare” era cuvântul potrivit.
Dar acesta era cuvântul pe care îl simțea în inimă.
Nu mai voia să fugă de trecut.
Nu mai voia să se ascundă.
Dar îi era teamă să vorbească.
Mai ales cu părinții.
De multe ori, mama lui încerca să se apropie.
— Daniel, te văd trist în ultima vreme.
— Sunt doar obosit.
— Dacă ai ceva pe suflet, poți să-mi spui.
Daniel deschidea gura.
Și apoi tăcea.
Cuvintele erau acolo.
Dar nu puteau ieși.
Îi era teamă că nu va fi înțeles.
Îi era rușine.
Se temea că părinții îl vor privi altfel.
Așa că spunea mereu:
— Sunt bine.
Dar după ce mama pleca, Daniel își ștergea lacrimile.
Într-o noapte, stătea din nou în pat.
Era aproape aceeași liniște ca în noaptea în care plânsese pentru greșelile lui.
Doar că acum înțelegea că în sufletul lui nu erau doar regrete.
Erau și răni.
Unele lucruri pe care le făcuse el.
Alte lucruri pe care le trăise.
Amintiri pe care nu știa cum să le pună în cuvinte.
Și unele imagini care îl făceau să simtă o durere pe care nu o putea explica.
Daniel se întoarse spre perete.
Lacrimile începură să-i curgă.
— Doamne...
Apoi șopti:
— Dacă nu pot să spun oamenilor, măcar Tu știi.
Și pentru prima dată nu mai încercă să se prefacă puternic.
Plânse.
Mult.
În liniște.
Nu pentru că Dumnezeu nu l-ar fi putut vedea.
Ci tocmai pentru că știa că Dumnezeu îl vede.
După un timp, Daniel adormi.
Dimineața, mama găsi Biblia lângă patul lui.
O ridică și o puse pe noptieră.
Nu știa ce se întâmpla în sufletul copilului ei.
Dar începuse să înțeleagă că ceva era în neregulă.
În aceeași zi, îl găsi pe Daniel în fața fotografiei.
— Încă te uiți la ea?
Daniel zâmbi trist.
— Da.
— Ce vezi?
Daniel rămase tăcut.
Apoi spuse:
— Văd un copil care nu știa multe lucruri.
Mama se apropie.
— Și ce simți când îl privești?
Daniel coborî privirea.
— Nu știu.
Mama nu îl presă.
Nu i-a spus: „Spune-mi acum!”
Nu l-a certat.
Doar a rămas lângă el.
Uneori, iubirea înseamnă și să rămâi lângă cineva atunci când nu poate vorbi.
Daniel simți pentru prima dată că poate că într-o zi va reuși.
Nu în acea zi.
Poate nici în următoarea.
Dar într-o zi.
Pentru că Dumnezeu îi dădea curaj încet.
În seara aceea, Daniel îngenunche din nou.
— Doamne, ajută-mă să nu mai fug.
— Ajută-mă să înțeleg ce se întâmplă în mine.
— Ajută-mă să pot vorbi.
— Și dacă nu pot spune totul, ajută-mă să spun măcar primul lucru.
Apoi tăcu.
Și în liniștea camerei simți ceva ce nu mai simțise de mult.
Nădejde.
Nu o nădejde zgomotoasă.
Ci una mică.
Ca o lumină care apare la capătul unui drum întunecat.
Daniel privi din nou fotografia.
Ruptura era încă acolo.
Dar acum o vedea altfel.
Nu mai era doar semnul unei nopți în care își urâse trecutul.
Era semnul unei alegeri.
Daniel nu mai voia să-și distrugă trecutul.
Voia să-l înțeleagă.
Voia să-l pună înaintea lui Dumnezeu.
Și voia, încetul cu încetul, să învețe să vorbească despre ceea ce îl durea.
Pentru că începuse să înțeleagă un adevăr:
Unele răni nu se vindecă prin tăcere.
Uneori, primul pas spre vindecare este să ai curajul să spui: „Mă doare.”
Iar Daniel încă nu putea să spună toate lucrurile.
Dar în acea seară reușise să spună ceva.
Nu părinților.
Ci lui Dumnezeu:
— Doamne, mă doare.
Și pentru el, acelea au fost cele mai importante cuvinte pe care le rostise în mult timp. Fotografia din ramă – Partea a II-a
Imaginile din trecut
În zilele care au urmat, Daniel a încercat să-și vadă de viață.
Se trezea dimineața, își făcea rutina obișnuită și încerca să pară că totul era în regulă.
Dar în sufletul lui se întâmplase ceva.
Noaptea aceea deschisese o ușă pe care Daniel o ținuse închisă mult timp.
Iar acum, prin acea ușă, începeau să apară amintiri.
Uneori erau doar câteva secunde.
O cameră.
Un chip.
Un loc.
O situație.
Un cuvânt.
O imagine veche care îi apărea brusc în minte.
Daniel încerca să nu se gândească.
Dar cu cât încerca mai mult să alunge acele imagini, cu atât ele reveneau.
Stătea la masă cu părinții și, dintr-odată, privirea i se oprea într-un punct.
Mama îl întreba:
— Daniel, ești bine?
El tresărea.
— Da.
— Sigur?
— Da, mamă.
Dar nu era bine.
În mintea lui apăruse din nou o imagine dureroasă din trecut.
Daniel își lăsa privirea în jos.
Nu putea să explice.
Nu putea să spună.
Nu știa cum.
Uneori nici măcar el nu înțelegea de ce îl durea atât de tare.
Era ca și cum trecutul devenise un film pe care nu îl putea opri.
Imaginile veneau fără să le cheme.
Și fiecare imagine aducea cu ea o emoție.
Rușine.
Frică.
Regret.
Tristețe.
Vinovăție.
Daniel începea să se întrebe:
De ce îmi apar toate acum?
De ce nu pot să le uit?
De ce mă doare ceva ce s-a întâmplat cu atât timp în urmă?
Într-o seară, părinții lui stăteau în sufragerie.
Mama citea.
Tatăl se uita la televizor.
Daniel era în camera lui.
Privea fotografia din ramă.
Încă se vedea urma rupturii.
Daniel trecu degetul peste fotografie.
— De ce nu pot să uit?
Și iar îi veni în minte o imagine.
Închise ochii.
— Nu...
Își puse mâinile peste față.
— Nu vreau să mă mai gândesc.
Dar imaginea rămânea.
Daniel se ridică și începu să meargă prin cameră.
Nu putea sta locului.
Se simțea prins între trecut și prezent.
Într-un colț al camerei era Biblia.
Daniel o luă.
O deschise fără să știe unde.
Ochii îi căzură asupra unui verset despre omul care se întoarce către Dumnezeu.
Citi încet.
Apoi se opri.
Și începu să plângă.
— Doamne, eu vreau să mă vindec.
Nu știa dacă „vindecare” era cuvântul potrivit.
Dar acesta era cuvântul pe care îl simțea în inimă.
Nu mai voia să fugă de trecut.
Nu mai voia să se ascundă.
Dar îi era teamă să vorbească.
Mai ales cu părinții.
De multe ori, mama lui încerca să se apropie.
— Daniel, te văd trist în ultima vreme.
— Sunt doar obosit.
— Dacă ai ceva pe suflet, poți să-mi spui.
Daniel deschidea gura.
Și apoi tăcea.
Cuvintele erau acolo.
Dar nu puteau ieși.
Îi era teamă că nu va fi înțeles.
Îi era rușine.
Se temea că părinții îl vor privi altfel.
Așa că spunea mereu:
— Sunt bine.
Dar după ce mama pleca, Daniel își ștergea lacrimile.
Într-o noapte, stătea din nou în pat.
Era aproape aceeași liniște ca în noaptea în care plânsese pentru greșelile lui.
Doar că acum înțelegea că în sufletul lui nu erau doar regrete.
Erau și răni.
Unele lucruri pe care le făcuse el.
Alte lucruri pe care le trăise.
Amintiri pe care nu știa cum să le pună în cuvinte.
Și unele imagini care îl făceau să simtă o durere pe care nu o putea explica.
Daniel se întoarse spre perete.
Lacrimile începură să-i curgă.
— Doamne...
Apoi șopti:
— Dacă nu pot să spun oamenilor, măcar Tu știi.
Și pentru prima dată nu mai încercă să se prefacă puternic.
Plânse.
Mult.
În liniște.
Nu pentru că Dumnezeu nu l-ar fi putut vedea.
Ci tocmai pentru că știa că Dumnezeu îl vede.
După un timp, Daniel adormi.
Dimineața, mama găsi Biblia lângă patul lui.
O ridică și o puse pe noptieră.
Nu știa ce se întâmpla în sufletul copilului ei.
Dar începuse să înțeleagă că ceva era în neregulă.
În aceeași zi, îl găsi pe Daniel în fața fotografiei.
— Încă te uiți la ea?
Daniel zâmbi trist.
— Da.
— Ce vezi?
Daniel rămase tăcut.
Apoi spuse:
— Văd un copil care nu știa multe lucruri.
Mama se apropie.
— Și ce simți când îl privești?
Daniel coborî privirea.
— Nu știu.
Mama nu îl presă.
Nu i-a spus: „Spune-mi acum!”
Nu l-a certat.
Doar a rămas lângă el.
Uneori, iubirea înseamnă și să rămâi lângă cineva atunci când nu poate vorbi.
Daniel simți pentru prima dată că poate că într-o zi va reuși.
Nu în acea zi.
Poate nici în următoarea.
Dar într-o zi.
Pentru că Dumnezeu îi dădea curaj încet.
În seara aceea, Daniel îngenunche din nou.
— Doamne, ajută-mă să nu mai fug.
— Ajută-mă să înțeleg ce se întâmplă în mine.
— Ajută-mă să pot vorbi.
— Și dacă nu pot spune totul, ajută-mă să spun măcar primul lucru.
Apoi tăcu.
Și în liniștea camerei simți ceva ce nu mai simțise de mult.
Nădejde.
Nu o nădejde zgomotoasă.
Ci una mică.
Ca o lumină care apare la capătul unui drum întunecat.
Daniel privi din nou fotografia.
Ruptura era încă acolo.
Dar acum o vedea altfel.
Nu mai era doar semnul unei nopți în care își urâse trecutul.
Era semnul unei alegeri.
Daniel nu mai voia să-și distrugă trecutul.
Voia să-l înțeleagă.
Voia să-l pună înaintea lui Dumnezeu.
Și voia, încetul cu încetul, să învețe să vorbească despre ceea ce îl durea.
Pentru că începuse să înțeleagă un adevăr:
Unele răni nu se vindecă prin tăcere.
Uneori, primul pas spre vindecare este să ai curajul să spui: „Mă doare.”
Iar Daniel încă nu putea să spună toate lucrurile.
Dar în acea seară reușise să spună ceva.
Nu părinților.
Ci lui Dumnezeu:
— Doamne, mă doare.
Și pentru el, acelea au fost cele mai importante cuvinte pe care le rostise în mult timp.
Fotografia din ramă – Partea a III-a și finalul
Lumina care rămâne
Au trecut câteva zile.
Daniel încă avea momente în care imaginile din trecut îi reveneau în minte. Uneori apăreau fără veste, alteori seara, înainte de culcare.
Dar ceva se schimbase.
Daniel nu mai încerca să fugă de Dumnezeu.
Dimpotrivă.
Într-o dimineață, s-a ridicat din pat și a privit spre fereastră. Cerul era încă palid, iar lumina dimineții abia începea să intre în cameră.
S-a gândit la toate nopțile în care plânsese.
Apoi și-a spus:
— Trebuie să mă întorc mai mult către Dumnezeu.
În acea zi, Daniel a mers la biserică.
A intrat încet.
Era liniște.
A privit icoanele, lumina candelelor și oamenii care se rugau.
Pentru câteva clipe nu a spus nimic.
Doar a stat.
Apoi și-a făcut semnul crucii și a șoptit:
— Doamne, am venit.
Nu știa ce altceva să spună.
A rămas acolo.
Cu sufletul lui greu.
Cu toate amintirile lui.
Cu toate greșelile lui.
Cu toate lucrurile pe care nu le putea spune încă.
Și, pentru prima dată după mult timp, Daniel nu s-a mai simțit obligat să ascundă nimic înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu știa deja.
În zilele următoare, Daniel a început să țină post, după puterea lui și cu îndrumare duhovnicească.
Postul nu era pentru el o pedeapsă.
Era o vreme în care încerca să-și liniștească sufletul, să se roage mai mult și să se apropie de Dumnezeu.
Dimineața se ruga.
Seara se ruga.
Când simțea că amintirile devin prea apăsătoare, se oprea și spunea:
— Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă și ajută-mă.
Uneori repeta rugăciunea de mai multe ori.
Și încet, ceva începu să se schimbe.
Nu într-o singură zi.
Nu ca printr-o minune pe care să o poată explica.
Ci încet.
Ca lumina dimineții care intră într-o cameră întunecată.
Imaginile încă mai apăreau uneori.
Dar nu mai aveau aceeași putere asupra lui.
Daniel începea să înțeleagă că nu trebuie să-și petreacă toată viața privind înapoi.
Într-o seară, se așeză lângă pat și începu să se roage.
— Doamne, îți dau Ție trecutul meu.
Tăcu.
— Îți dau greșelile mele.
Tăcu din nou.
— Îți dau și lucrurile pe care nu le pot spune.
Ochii i se umplură de lacrimi.
— Și te rog să-mi dai pace.
După rugăciune, Daniel rămase câteva minute în liniște.
Apoi observă ceva.
Nu se mai gândea la trecut.
Pentru câteva clipe, mintea lui era liniștită.
Nu mai vedea imaginile dureroase.
Nu mai retrăia aceleași amintiri.
Doar stătea în liniște.
Și simțea pace.
Daniel zâmbi printre lacrimi.
— Mulțumesc, Doamne.
Din ziua aceea, rugăciunea deveni pentru el un loc în care își găsea liniștea.
Când se ruga, începea să uite.
Nu în sensul că trecutul dispăruse.
Ci în sensul că trecutul nu mai ocupa tot sufletul lui.
În locul fricii începea să apară pacea.
În locul rușinii începea să apară nădejdea.
În locul dorinței de a distruge fotografia începea să apară dorința de a înțelege cine fusese și cine putea deveni.
Într-o duminică, Daniel s-a întors acasă de la biserică.
A intrat în camera lui.
Pe raft era fotografia.
Ruptura încă se vedea.
Daniel o luă în mâini.
Se uită la copilul din imagine.
De data aceasta nu mai simți furie.
Nu mai simți rușine.
Zâmbi.
— Te iert.
Apoi se opri.
— Și mă iert pentru că eram un copil care nu știa multe lucruri.
A pus fotografia înapoi în ramă.
A rămas acolo.
Nu perfectă.
Nu ca înainte.
Dar întreagă în felul ei.
La fel era și Daniel.
Nu mai putea schimba tot ce fusese.
Dar putea să meargă înainte.
În acea seară, mama lui intră în cameră.
Îl găsi rugându-se.
Nu l-a întrerupt.
A așteptat.
După ce Daniel a terminat, mama s-a apropiat.
— Ești mai liniștit?
Daniel zâmbi.
— Da.
— Ce s-a schimbat?
Daniel privi spre fotografie.
— Am învățat că nu trebuie să trăiesc mereu în trecut.
Mama îl îmbrățișă.
Daniel nu i-a spus încă tot.
Poate că unele lucruri aveau nevoie de timp.
Dar acum știa că poate vorbi atunci când va fi pregătit.
Știa și că nu este singur.
Și mai ales știa că Dumnezeu nu îl abandonase în nopțile în care plânsese.
Într-o ultimă seară, înainte să adoarmă, Daniel a îngenuncheat.
Camera era liniștită.
Fotografia se afla pe raft.
Daniel și-a făcut semnul crucii.
— Doamne, îți mulțumesc.
Apoi a spus încet:
— Pentru că m-ai ascultat când nu puteam să vorbesc.
— Pentru că m-ai văzut când plângeam.
— Pentru că ai rămas lângă mine când eu credeam că sunt singur.
— Pentru că m-ai învățat să nu-mi mai urăsc trecutul, ci să învăț din el.
A făcut o pauză.
— Și pentru că mi-ai arătat că după o noapte grea poate veni și dimineața.
Daniel s-a ridicat.
S-a așezat în pat.
A privit încă o dată fotografia.
Apoi a închis ochii.
Pentru prima dată după mult timp, nu se mai temea de noapte.
Știa că amintirile pot reveni.
Știa că unele răni au nevoie de timp.
Știa că poate mai avea zile grele.
Dar mai știa ceva:
Nu era singur.
Iar când sufletul lui devenea greu, avea unde să se întoarcă.
La Dumnezeu.
Și în acea noapte Daniel a adormit liniștit.
Pe raft, fotografia ruptă rămânea mărturia unei vieți care nu fusese perfectă.
Dar și mărturia unei schimbări.
Pentru că uneori, Dumnezeu nu ne cere să uităm tot ce am fost.
Ne cere să-I încredințăm Lui ceea ce am fost și să alegem, de astăzi, cine vrem să devenim.
Iar Daniel alesese lumina.
Sfârșit.
Morala
Nu lăsa greșelile trecutului să-ți spună că nu mai există speranță. Pocăința, rugăciunea, iertarea și apropierea de Dumnezeu pot deschide un drum nou. Unele amintiri nu dispar imediat, iar unele răni au nevoie de timp și de ajutor, dar omul nu trebuie să le poarte singur.
Поддержите Poezii Online
Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Parfumul unui timp apus
un-pahar-de-poezie
14 октября
Mulțumesc din suflet🙏
Parfumul unui timp apus
Dora●Dor
13 октября
poezia aceasta este de o nostalgie si de o demnitate superbă!
Efectul Placebo
celina balan
10 октября
Superba.🌹🌹🌹 Fără cuvinte!👏👏👏
Parfumul unui timp apus
celina balan
10 октября
Atât de nostalgica încât te învăluie de la prima citire. Linistitoare. Felicitari❤️
-Ce m-aș face-
Victoria
9 октября
Foarte frumoasă scriere. Felicitări tinere!
Nu mă asculta, inimă
Victoria
9 октября
Daca ai iubit, nu uiti niciodată. Frumoasă scriere. Felicitări!
Solemnitate
Victoria
9 октября
Superbă poezie, draga mea. Ferice de sufletul tău ca frumos mai este chiar de a fost greu încercat.
-Ce m-aș face-
Estera
9 октября
Frumoss! 🤌🤩
Tribunalul din mine
Alex Black
8 октября
M-a atras titlul. Frumoasă si aceasta scriere
Cerneală în amurg
Alex Black
8 октября
O scriere pe placul sufletului meu!